Aram Frenkian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Aram Frenkian
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (66 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație filolog[*] Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române


Aram Frenkian (n. 19 martie 1898, Constanța - d. 10 septembrie 1964, București) a fost un filolog și filozof român, de formație clasicist, ales membru post-mortem al Academiei Române (în 2006). El a scris peste cincizeci de studii și cărți de filozofie, axându-se în mod special pe spațiul cultural dintre Occident și Orient.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ani timpurii[modificare | modificare sursă]

Aram Frenkian s-a născut în Constanța, într-o familie de armeni refugiați din Imperiul Otoman. A făcut studiile la București, unde a terminat liceul Gheorghe Lazăr, manifestându-și de atunci prin înclinația către filozofie, matematică și limbi străine (în special cele clasice, latina și greaca veche). După ce a absolvit cursurile universitare, în 1926, a plecat la Paris, unde a studiat doi ani filozofia la Sorbona și l'Ecole des Hautes Etudes, păstrându-și, în același timp, interesul pentru limbile clasice și orientale.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Ȋn 1931, întors în țară, a obținut distincția Magna cum laude pentru doctoratul în litere și filozofie cu teza Cosmologia lui Heraclit din Efez. După câțiva ani, în 1937, și-a început cariera universitară ca asistent de limba elină. Ȋn 1945 a devenit conferențiar la Facultatea de Filologie din București, iar în 1957 a fost numit profesor la catedra de filologie clasică în cadrul aceleiași facultăți. Din 1964 a devenit șeful secției de istorie la Institutul de Logică din București. Aram Frenkian a murit în același an, în urma unui atac de cord. Ȋn anul 2006 a fost numit membru post-mortem al Academiei Române.

Opera[modificare | modificare sursă]

Aram Frenkian a fost interesat în mod special de temele filozofiei presocratice și cele legate de Homer. A scris peste cincizeci de lucrări, studii și cărți, în care a abordat probleme de istoriografie filozofică.

  • Mimesis și muzica: o contribuțiune la estetica lui Platon și Aristotel (Cernăuți; Editura Glasul Bucovinei, 1932)
  • Etudes de philosophie presocratique I. Heraclite d΄Ephese (Cernăuți, Glasul Bucovinei, 1933)
  • Le monde homerique. Essai de protophilosophie greque (Paris, Editura J. Vrin, 1934)/Lumea homerică - Eseu de protofilosofie greacă (București, Editura Herald, traducător: Nicolae Baltă, 2012)
  • Le Problème homérique : Considérations sur l'origine des épopées homériques (Paris, Editura J. Vrin, 1935)
  • Etudes de philosophie presocratique II. Empedocle d΄Agrigente - Parmenide d΄Elee (Paris, Editura J. Vrin, 1937)
  • Le realisme grec (Cernăuți, Editura Glasul Bucovinei, 1939)
  • Le postulat chez Euclide et chez les modernes (Paris, Editura J. Vrain, 1940)
  • La methode hippocratique dans le Phedre de Platon (București, Imprimeria Națională, 1941)
  • Gelozia zeilor la vechii greci (București, Imprimeria Națională, 1945)
  • L'Orient et les origines de l'idéalisme subjectif dans la pensée européenne. Tome I. La Doctrine théologique de Memphis (Paris, P. Geuthner, 1946)
  • Scepticismul grec și filozofia indiană (București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1957)
  • Curs de istoria literaturii grecești : Epoca clasică (Secolele al V-lea și al IV-lea i.e.n.) (București, Editura Didactică și Pedagogică, 1962)
  • Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide (București, Editura pentru Literatură Universală, 1969)

Note, referințe[modificare | modificare sursă]

La lucrările de sine stătătoare se adaugă peste patruzeci de note, articole și traduceri.