Sari la conținut

Andrei Bogoliubski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andrei Bogoliubski
Date personale
Născut1111[1][2][3] Modificați la Wikidata
Rostov, Rostov principality⁠(d), Rusia Kieveană Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Mănăstirea Bogoliubski⁠(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomucidere Modificați la Wikidata
PărințiIuri Dolgoruki[1][2][3]
NN of Polowcen[*][[NN of Polowcen |​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRostislav Iurievici[*]​
Vsevolod al III-lea al Vladimirului[*]​
Gleb al Kievului[*]​
Mihail I al Vladimirului[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuUltia Kuchko[*][[Ultia Kuchko (Peerage person ID=114738)|​]][4] Modificați la Wikidata
CopiiIuri Bogoliubski[*]​
Izyaslav Andreevich[*][[Izyaslav Andreevich |​]][5][6]
Mstislav Andreievici[*]​
Gleb Vladimirskiy[*][[Gleb Vladimirskiy |​]]
Rostislava Andreievna[*]​ Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteslava orientală veche Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluricneaz
Familie nobiliarădinastia Rurik
Iurievitci[*]​
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Andrei I Iurievici Bogoliubski (n. 1111, Rostov, Rostov principality⁠(d), Rusia Kieveană – d. , Mănăstirea Bogoliubski⁠(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal) a fost un cneaz rus, conducător al Cnezatului Vladimir-Suzdal.

Icoană a Sf. Andrei cel Pios (Bogoliubski)

Andrei Bogoliubski a fost cel care a dus Vladimirul pe culmile puterii politice. El a tratat vechile centre de putere (printre ele aflându-se și Kievul) cu dispreț. După ce a atacat și incendiat Kievul în 1169, a refuzat să accepte tronul kievean, în schimb l-a numit la conducerea cnezatului rival pe fratele său mai mic. El s-a arătat mai preocupat de capitala Vladimir, pe care a împodobit-o cu minunate catedrale și mânăstiri din piatră albă. În 1117 a fost asasinat de boierii săi la reședința proprie din Bogoliubovo.

Este sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1702, când moaștele sale au fost găsite și așezate într-o raclă de argint în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, construită cu contribuția patriarhului Iosif al Moscovei. Este sărbătorit la 4 (17) iulie.[7][8]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Iuri Dolgoruki,[9] cel care l-a proclamat pe Andrei prinț în Vîșhorod (lângă Kiev). Mama lui era o prințesă polovțiană (cumană), fiica hanului Aepa / Aiepa.

Andrei a părăsit Vîșhorod în 1155 și s-a mutat la Vladimir. După moartea tatălui său (1157), a devenit cneaz (prinț) al Vladimirului, Rostovului și al Suzdalului.[8]

Andrei Bogoliubski a încercat să unească pământurile rusilor sub autoritatea sa. Din 1159 a luptat insistent pentru aducerea Novgorodului sub conducerea sa și a început un complicat joc militar și diplomatic în sudul Rusiei Kievene. În 1162, Andrei Bogoliubski a trimis un ambasador la Constantinopol, pentru a face lobby pentru crearea unui sediu separat al mitropolitei în Vladimir. În 1169 trupele sale au jefuit Kievul, devastându-l ca niciodată.[10][11] După jefuirea orașului,[12] a furat multe opere de artă religioasă, printre care icoana bizantină „Maica Domnului”.[13] Andrei l-a numit pe fratele său Gleb ca prinț al Kievului, în încercarea de a-și uni pământurile cu Kievul.[14] După moartea fratelui său în 1171, Andrei a fost implicat într-un război de doi ani pentru a menține controlul asupra Kievului, care s-a încheiat cu înfrângerea sa.[14]

Andrei a ajuns să primească un tribut din partea populației de lângă Dvina de Nord. Devenit „conducător al întregului pământ al [Cnezatului] Suzdal”, Andrei Bogoliubski și-a mutat capitala la Vladimir, a întărit-o și a construit magnifica Catedrală a Adormirii din Vladimir,[9] Biserica Mijlocirii a Sfintei Fecioare de pe râul Nerl[15] și alte biserici și mănăstiri. Sub conducerea sa, Vladimir a fost mult mărit și au fost construite fortificații în jurul orașului.[16]

În același timp, castelul Bogoliubovo a fost construit lângă Vladimir și a devenit o reședință preferată a sa.[16] De fapt, el a primit porecla „Bogoliubski” în cinstea acestui loc. El a adus icoana Sfânta Fecioară din Vladimir în orașul al cărui nume îl poartă acum.[17] În timpul domniei lui Andrei Bogoliubski, Cnezatul Vladimir-Suzdal a dobândit o putere semnificativă și a fost cel mai puternic dintre cnezatele Rusiei Kievene.

Creșterea autorității domnești și conflictul cu boierii puternici au fost cauza unui complot împotriva lui Andrei Bogoliubski, în urma căruia a fost ucis în noaptea de 28 spre 29 iunie 1174.[13] Douăzeci de răzvrătiți nemulțumiți au năvălit în camerele sale și l-au ucis pe Andrei în pat. Toporul său de război încrustat cu argint se găsește în Muzeul de Istorie de Stat din Moscova.

Fiul său, Iuri Bogoliubski, a fost primul soț al reginei Tamara cea Mare a Georgiei. O icoană veche, Sfânta Fecioară din Bogoliubovo, a fost pictată în 1157 la cererea cneazului Andrei Bogoliubski.[18] Icoana este sărbătorită anual de Biserica Ortodoxă Rusă la 18 iunie (SV) / 1 iulie (SN).[19][20][21][22]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Konstantin Bestuzhev-Ryumin (). „РБС / Андрей Юрьевич Боголюбский”. Russian Biographical Dictionary, Volume 2 (în rusă). 2. Wikidata Q24470473. 
  2. ^ a b c „ЭСБЕ / Андрей Юрьевич Боголюбский”. Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона. Том Iа, 1890 (în rusă). Iа. . Wikidata Q24332971. 
  3. ^ a b c „ВЭ / Андрей Боголюбский, великий князь Владимирский и Киевский”. Военная энциклопедия. Том 2, 1911 (în rusă). 2. . Wikidata Q25369643. 
  4. ^ „Andrei Bogoliubski”. The Peerage[*]. Accesat în . 
  5. ^ „РБС / Изяслав Андреевич”. Russian Biographical Dictionary, Volume 8 (în rusă). 8. . Wikidata Q25892968. 
  6. ^ „ЭСБЕ / Изяслав Андреевич”. Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume XIIа, 1894 (în rusă). XIIа. . Wikidata Q24426577. 
  7. ^ Calendox, calendar.ortodox.md 
  8. ^ a b „Andrew I”. Encyclopædia Britannica. 
  9. ^ a b Brumfield, William Craft (). Landmarks of Russian Architecture. Routledge. pp. 1–2. ISBN 9781317973256. 
  10. ^ Plokhy, Serhii (), The Origins of the Slavic Nations (PDF), Cambridge University Press, p. 42, ISBN 9780521864039, arhivat din original (PDF) la  
  11. ^ Martin, Janet () [1986]. Treasure of the Land of Darkness: The Fur Trade and Its Significance for Medieval Russia. Cambridge University Press. p. 127. ISBN 9780521548113. 
  12. ^ „Russian Rulers: Andrey Yurievich Bogolyubsky”, Russia the Great, accesat în  
  13. ^ a b Martin, Janet (). Medieval Russia: 980-1584. Cambridge University Press. p. 100. ISBN 9780521368322. 
  14. ^ a b Pelenski, Jaroslaw (). „The Contest for the "Kievan Succession" (1155-1175): The Religious-Ecclesiastical Dimension”. Harvard Ukrainian Studies. 12/13: 776. JSTOR 41036344. 
  15. ^ Shvidkovskiĭ, Dmitriĭ Olegovich (). Russian Architecture and the West. Yale University Press. p. 36. ISBN 9780300109122. 
  16. ^ a b Martin (1995), p. 84.
  17. ^ „Kyievo-Mezhyhirksyi Spaso-Preobrazhenskyi Monastyr” Arhivat în , la Wayback Machine.. Government historical-cultural reserve in the city of Vyshhorod (în Ukrainian). Accesat în 27 decembrie 2007.
  18. ^ Bogolubskaya Icon of the Mother of God, Orthodox icon and synaxarion
  19. ^ Bogolubskaya Icon of the Mother of God, Orthodox icon and synaxarion
  20. ^ Great Synaxaristes: Σύναξις Ὑπεραγίας Θεοτόκου ἐν Μπογκολιούμπσκϊυ Ρωσίας. 18 ΙΟΥΝΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  21. ^ Icon of the Mother of God "the God Loving". OCA - Lives of the Saints.
  22. ^ БОГОЛЮБСКАЯ ИКОНА БОЖИЕЙ МАТЕРИ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Iuri Dolgoruki 		Mare Cneaz al Vladimir-Suzdalului Succesor:
Mihail I
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Andrei_Bogoliubski&oldid=17186168