Ana de Châtillon
| Ana de Châtillon | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1154  Principatul de Antiohia |
| Decedată | 1184 (30 de ani) Székesfehérvár, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria |
| Înmormântată | Catedrala din Székesfehérvár[*] |
| Părinți | Renaud de Châtillon[1] Constance of Antioch[*][1] |
| Frați și surori | Bohemond III of Antioch[*] Philippa of Antioch[*] Maria Antiochiae[*] Jeanne of Antioch[*] Q51885889[*] Alice of Chatillon[*] |
| Căsătorită cu | Béla al III-lea (din )[2] |
| Copii | Imre al Ungariei[2] Magyarországi Margit bizánci császárné[*][3][2] Andrei al II-lea al Ungariei[2] Constanța a Ungariei[2] |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Regină regină consoartă |
| Familie nobiliară | House of Châtillon[*] Dinastia Arpadiană |
Modifică date / text  | |
.svg)
Ana de Châtillon sau Agnès de Antiohia, cunoscută și sub numele de Agnès de Châtillon (n. 1154 – decedată circa 1184) a fost soția regelui Béla al III-lea al Ungariei și mama regilor Imre și Andrei al II-lea ai Ungariei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ana de Châtillon / Agnès de Châtillon s-a născut în anul 1154 ca fiică a lui Renaud de Châtillon[4] și a soției sale, prințesa Constance a Antiohiei (1127–1163).
Tatăl Agnèsei a fost capturat de musulmani, în noiembrie 1160, și a fost închis la Alep, în următorii șaptesprezece ani, după care a fost executat de Saladin.
În 1170 Agnès a mers la Constantinopol, unde sora sa, Maria, era soția împăratului bizantin Manuel I Comnenul. La curtea imperială, Agnès a primit numele de Anna / Ana. La cererea împăratului, Agnès s-a căsătorit cu prințul Béla, fiul regelui Géza al II-lea și frate al regelui Ștefan al III-lea, care primise, la curtea bizantină numele de Alexios. Prințul Béla rupsese, la cererea împăratului, logodna cu Maria Comnen / Maria Comnena, fiica cea mare a împăratului Manuel I. Alexios era ostatic la curtea bizantină a bazileului Manuel I Comnenul. Alexios, în timpul cât a trăit în Constantinopol, și-a însușit cultura bizantiană. Manuel I Comnen nu avea fii la vremea respectivă, ci doar fiice și îl crescuse pe Béla ca pe urmașul său la tron.
Noua pereche a mers într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a făcut o donație ordinului călugăresc ospitalier.
În cursul verii anului 1172, după moartea regelui Ștefan al III-lea al Ungariei, soțul Anei a urcat pe tronul Ungariei ca regele Béla al III-lea, s-au mutat în Ungaria. În anul 1179 a ctitorit Mănăstirea cisterciană de la Igriș, abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny.
Împreună cu regele Béla, a avut șase copii:
- Imre al Ungariei / Emeric al Ungariei (1174-1204), rege al Ungariei (1196-1204)[5];
- Margit / Margareta (1175-1223) s-a căsătorit în 1185 cu Isaac al II-lea Angelos[5], devenind împărăteasă bizantină. În 1204 s-a căsătorit cu Bonifaciu I de Montferrat[6], regele Thessalonicului[5], și apoi, cu Nicolas de Saint-Omer;
- Andrei al II-lea (1176-1235)[5], rege al Ungariei (1205-1235);
- Salamon / Solomon - mort fiind copil;
- István / Ștefan – mort fiind copil;
- Konstancia (1181-1240), regină, soția lui Ottokar I[5], regele Boemiei.
Sfârșitul vieții[modificare | modificare sursă]
Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848 mormântul ei a fost desfăcut, iar rămășițele pământești ale reginei au fost transferate, alături de cele ale soțului ei, în Biserica Mátyás (în maghiară Mátyás-templom), din Buda, azi cartier al Budapestei, pe malul drept al Dunării.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Medieval Lands
- ^ a b c d e Kindred Britain
- ^ The Peerage
- ^ Renaud de Châtillon (născut spre anul 1120 - mort executat de Saladin, în 1187, la Hattin) a fost prinț consort al Antiohiei (1153 - 1163), apoi senior al Cisiordaniei și al Hebronului.
- ^ a b c d e Jiri Louda et Michael MacLagan, Les Dynasties d'Europe, Bordas, 1995.
- ^ Bonifaciu I de Monferrat (născut pe la 1150 - decedat în 1207) era marchiz de Monferrat și rege al Thessalonicului (1205-1207). A fost unul dintre conducătorii celei de-a patra cruciade.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- hu Bertényi, I. , Diószegi, I. , Horváth, J. , Kalmár, J. y Szabó P. (2004). Királyok Könyve. Magyarország és Erdély királyai, királynői, fejedelmei és kormányzói. Budapest, Hungría: Helikon Kiadó.
- hu Korai Magyar Történeti Lexikon (9-14. század), főszerkesztő: Kristó Gyula, szerkesztők: Engel Pál és Makk Ferenc (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994)
- fr Jiri Louda et Michael MacLagan, Les Dynasties d'Europe, Bordas, Paris, 1995. ISBN 2-04-027115-5