Alnico

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Un magnet fabricat din alnico

Alnico este un tip de aliaj. După cum sugerează și numele, este compus în mare parte din aluminiu (Al), nichel (Ni) și cobalt (Co),[1] însă poate conține și urme de cupru, fier și/sau titan.[2] Aceste aliaje sunt feromagnetice, fiind utilizate pentru fabricarea magneților permanenți. Au punct Curie dintre cele mai ridicate (circa 800 grade Celsius).

Înaintea inventării magneților fabricați din pământuri rare, magneții din alnico erau cei mai puternici magneți permanenți.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Aliajele de tip alnico pot deveni magneți permanenți și pot fi magnetizate producând câmpuri magnetice puternice. Prezintă unele dintre cele mai ridicate puncte Curie dintre materialele magnetice, în jur de 800 °C, deși temperatura maximă la care pot fi utilizați este limitată la aproximativ 538 °C.[3] Magneții din alnico sunt singurii care pot fi utilizați atunci când sunt aduși la incandescență.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hellweg, Paul. The Insomniac's Dictionary. Facts On File Publications. p. 115. ISBN 978-0-8160-1364-7. 
  2. ^ „Magnet AlNiCo aluminiu, cobalt, nichel, cupru și fier”, Euromagnet, accesat în  
  3. ^ „Arnold-Alnico Magnets”, Arnold Magnetic Technologies, accesat în  
  4. ^ Hubert, Alex; Rudolf Schäfer (). Magnetic domains: the analysis of magnetic microstructures. Springer. p. 557. ISBN 978-3-540-64108-7.