Alexandru Rudnay
| Alexandru Rudnay | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Považany, Trenčiansky kraj, Slovacia |
| Decedat | (70 de ani)[1] Esztergom, Regatul Ungariei, Regatul Ungariei |
| Înmormântat | Bazilica din Esztergom |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac Ungaria |
| Religie | Biserica Catolică[2][3] |
| Ocupație | preot catolic diacon catolic[*] preot catolic arhiepiscop predicator traducător teolog[*] episcop catolic[*] |
| Locul desfășurării activității | Trnava[4] |
| Limbi vorbite | slovacă[5] maghiară[5] latină[5] germană[5] |
| Funcția episcopală | |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Alexandru Ștefan Rudnay de Rudna et Divékujfalu[6][7] (în maghiară rudnai és divékujfalusi Rudnay Sándor István; n. , Považany, Trenčiansky kraj, Slovacia – d. , Esztergom, Regatul Ungariei, Regatul Ungariei) a fost un cleric romano-catolic maghiar și slovac.[8] A început ca preot paroh, iar ulterior a devenit episcop de Alba Iulia, apoi arhiepiscop al Arhidiecezei de Esztergom, principe-primat al Ungariei[9] și cardinal.
Viața
[modificare | modificare sursă]Alexandru Rudnay s-a născut într-o familie de mică nobilime,[10] care provenea din vechea gens (clan) Divék din Ungaria.[11] Familia Rudnay a păstrat blazonul acestei familii: un urs brun sub un frunziș bogat de tei, pe fond albastru.[12][13] Părinții săi au fost András (Andrej) Rudnay,[14] judecător nobiliar (în maghiară szolgabíró; în latină iudex nobilium) și Anna Dőry.[7]
A studiat la gimnaziul din Nitra (Nyitra), apoi la Colegiul Emerican din Bratislava, filosofie la Trnava (Nagyszombat), teologie la Buda și, în cele din urmă, la Seminarul General din Bratislava.
A fost hirotonit preot la 12 octombrie 1783 la Trnava, iar în aprilie 1784 a obținut titlul de doctor în teologie. În ianuarie 1785 și-a început cariera clericală ca capelan la Častá (Cseszte). Ulterior a slujit în Hronský Beňadik (Garamszentbenedek), Trnava și Krušovce (Nyitrakoros).
În 1805 a devenit canonic la Esztergom, în 1806 rector al Seminarului Teologic din Trnava și profesor de teologie, iar în 1808 episcop auxiliar și vicar general la Esztergom, precum și consilier al viceregelui. A fost numit episcop al Diecezei de Alba Iulia în 1816. În decembrie 1819 a obținut bula papală prin care era numit arhiepiscop de Esztergom și primat al Ungariei(d).[7] La cererea personală a împăratului, și-a mutat sediul de la Trnava la Esztergom în 1820. A fost ulterior membru al Camerei Lorzilor, secretar al cancelariei regale și membru al Consiliului Secret.
A susținut curtea imperială de la Viena și a sprijinit cultura slovacă, asigurându-se în special că parohiile slovace erau încredințate preoților slovaci. În 1828, papa Leon al XII-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.[7] Din această perioadă datează cea mai cunoscută declarație a sa: Slavus sum, et si in catedra Petri forem, Slavus ero („Sunt slovac și voi rămâne slovac, chiar dacă aș sta pe Scaunul Sfântului Petru”).[15][16][17]
Lucrări
[modificare | modificare sursă]Inspirat de ideile Iluminismului, acest cleric progresist a susținut dezvoltarea culturală și spirituală a slovacilor, contribuind la renașterea lor națională. În 1822, în calitate de arhiepiscop de Esztergom și primat al Ungariei, a inițiat construcția Bazilicii din Esztergom, la care a contribuit personal cu suma considerabilă de 815.696 de forinți. Bazilica a devenit ulterior și locul său de înmormântare.
- Erköltsi Keresztény Oktatások különösen a fenyitö házakban raboskodónak remélhetö megjobbitásokra („Învățături de morală creștină, în special pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale deținuților”), 1819
- Kázne príhodné, ai iné, to gest: 82 reči duchownich.. („Predici ocazionale și alte predici, adică: 82 de discursuri spirituale...”), 1833
- diverse scrisori pastorale(d), discursuri și predici publicate individual
Onoruri
[modificare | modificare sursă]- Esztergom, Ungaria: una dintre piețele principale ale orașului poartă numele lui Sándor Rudnay; o placă memorială este amplasată pe peretele Bisericii „Sfânta Ana”.
- Váchartyán, Ungaria: proprietatea suburbană Rudnaykert („Grădina Rudnay”) îi poartă numele.
- Bratislava, Slovacia: piața din fața Catedralei „Sfântul Martin” îi poartă numele.
- În 2002, Poșta Slovacă(d) a emis un timbru cu valoarea nominală de 17 coroane în memoria sa.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Rudnay de Rudna und Divék-Ujfalú, Alexander”. Lexicon Biografic al Imperiului Austriac (în germană). 27: 223. Wikidata Q89732329.
- ↑ „Alexandru Rudnay” (în engleză). Statele Unite ale Americii: Catholic-Hierarchy.org[*]. Wikidata Q3892772. Accesat în .
- ↑ „Alexandru Rudnay”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ „Alexandru Rudnay”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- 1 2 3 4 „Alexandru Rudnay”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ Revue d'histoire ecclésiastique
- 1 2 3 4 Markó 2006, p. 325.
- ↑ The Encyclopaedia of Slovakia and the Slovaks
- ↑ R. J. W. Evans: Austria, Hungary, and the Habsburgs: Central Europe C.1683-1867
- ↑ Nagy, Iván: Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi táblákkal. Vol. IX. p. 797.
- ↑ „Pallas Nagy Lexikona”. Hungarian Electronic Library, mek.oszk.hu. Accesat în .
- ↑ Pallas Great Lexicon
- ↑ Nagy, Iván: Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi táblákkal. Vol. II. pp. 207–208.
- ↑ Mária Vyvíjalová, Alexander Rudnay v kontexte slovenského národnoobrodenského hnutia
- ↑ Congress, United States (). „Congressional Record: Proceedings and Debates of the ... Congress”.
- ↑ „The Cardinals of the Holy Roman Church - Biographical Dictionary - Consistory of October 2, 1826”.
- ↑ Pukanec, Martin (). Lehrbuch der slowakischen Sprache für Slawisten I. ISBN 9783754334331.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- sl Mária Vyvíjalová: Alexander Rudnay, 1998 Vydavateľstvo Matice slovenskej, ISBN: 80-7090-493-3
- hu Markó, László: A magyar állam főméltóságai Szent Istvántól napjainkig: Életrajzi Lexikon (ediția a II-a); Helikon Kiadó Kft., 2006, Budapesta; ISBN: 963-547-085-1.
- sl Rudnay de Rudna und Divék-Ujfalá, Alexander, în Constant von Wurzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, vol. 27, Viena, 1874.
- hu Szinnyei József: Magyar írók élete és munkái („Viața și operele scriitorilor maghiari”)
