Aleksandr Popov (fizician)
| Alexandru Popov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Aleksandr Stepanovici Popov |
| Născut | [1][2] Turinskie rudniki, Gubernia Perm(d), Imperiul Rus[3][4] |
| Decedat | (46 de ani)[1][2] Sankt Petersburg, Imperiul Rus[5][3][6][4] |
| Înmormântat | Literatorskie mostki[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (hemoragie cerebrală) |
| Cetățenie | |
| Ocupație | fizician inventator inginer pedagog |
| Limbi vorbite | rusă |
| Activitate | |
| Domeniu | fizică |
| Instituție | Universitatea Electrotehnică de Stat din Sankt Petersburg Vladimir Uliánov (Lenin) LETI[*][8] Universitatea Electrotehnică de Stat din Sankt Petersburg Vladimir Uliánov (Lenin) LETI[*][9] |
| Alma Mater | Seminarul Teologic din Perm[*] Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Sankt Petersburg[*][10] Ekaterinburgskaia duhovnaia seminaria[*] |
| Premii | Ordinul Sfânta Ana, cl. II[*] Ordinul Sfânta Ana, cl. III[*] Ordinul Sfântul Stanislas, cl. II[*] medal «V pameat țarstvovania imperatora Aleksandra III»[*] |
| Semnătură | |
| Modifică date / text | |
Aleksandr Stepanovici Popov (în limba rusă: Александр Степанович Попов, n. 4 martie (calendarul iulian)/16 martie (calendarul gregorian) 1859 - d. 13 ianuarie (calendarul iulian)/31 decembrie1905 (calendarul gregorian)) a fost un fizician rus care a reușit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio. Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui însă, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții.
Aleksandr Popov s-a născut în satul Turinskie Rudniki (azi Krasnoturinsk, regiunea Sverdlovsk) în Munții Ural, în familia unui preot. Încă din tinerețe s-a arătat foarte interesat de științele naturii. Tatăl lui s-a străduit să-i asigure o cât mai bună educație, trimițându-l la studii la seminarul din Perm, iar, mai apoi, la Universitatea de stat din Sankt Peterburg. După ce a absolvit în 1882, Popov a început să lucreze ca asistent într-unul din laboratoarele universității. Datorită finanțării slabe a acestui institut de învățământ superior, el a plecat să predea la Școala rusă de torpile navale din Kronstadt din insula Kotlin.
Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el a continuat experimentele făcute de Heinrich Hertz. În 1894 el a construit primul lui receptor radio, un detector de unde electromagnetice (coerorr). Acest aparat a fost perfecționat mai apoi, fiind transformat în detector de fulgere și a fost prezentat Societății ruse de fizică și chimie pe 7 mai 1895. (Această zi a fost sărbătorită în Federația Rusă ca "Ziua Radioului"). În același an și-a publicat și primul articol despre invenția lui. În martie 1896, Popov a efectuat transmisii radio între diferite clădiri ale capitalei. După ce a aflat de sistemul lui Guglielmo Marconi, Popov a efectuat comunicații între o navă și o stație terestră de recepție pe distanțe de la 10 km (1898) până la 50 km (1899). În 1900, stația radio înființată de Popov pe insula Gogland a intermediat comunicația prin telegraful fără fir între baza navală rusească și vasul de linie Admiral Apraksin. Apraksin a eșuat pe insula Gogland din Golful Finic în noiembrie 1899. Echipajul nu s-a aflat în pericol, dar vasul a rămas imobilizat, de vreme ce marea a început să înghețe. Deși vasul nu a fost deteriorat în timpul eșuării, părea că va fi zdrobit de ghețurile plutitoare. Datorită vremii nefavorabile, dar și datorită încurcăturilor birocratice, echipajul de pe Apraksin nu a reușit să monteze o stație radio de emisie-recepție până în ianuarie 1900. Până în cele din urmă, pe 5 februarie, a fost recepționat mesaje clare transmise prin telegraful fără fir. Mesajele radio erau transmise prin intermediul unei stații la aproximativ 40 km depărtare, pe insula Kotka, în dreptul litoralului finlandez. A fost aleasă Kotka ca stație radio intermediară, deoarece era stația cea mai apropiată de insula Gogland și care era în legătură permanentă cu Statul Major rusesc. Până la sfârșitul lui aprilie, când nava Apraksin a fost eliberată dintre ghețuri de spărgătorul de gheață Ermak, de la stația radio de pe insula Gogland s-au emis 440 de telegrame oficiale. În afara echipajului rusesc, datorită semnalelor SOS emise prin telegrafia fără fir, spărgătorul de gheață Ermak a salvat și 50 de pescari finlandezi, eșuați pe o mică banchiză de gheață plutind în apele golfului. Cam în aceeași perioadă, Guglielmo Marconi făcea primele sale transmisii radio.
În 1901, Aleksandr Popov a fost numit profesor la Institutul Electrotehnic din Rusia care în zilele noastre îi poartă numele. În 1905 a fost ales în funcția de director al institutului. În același an a murit în urma unei hemoragii cerebrale pe 31 decembrie (calendarul iulian)/13 ianuarie (calendarul gregorian).
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Alexandru Popov” (în rusă). Moscova: Большая российская энциклопедия (электронная версия)[*]. . Wikidata Q114716001. Accesat în .
- 1 2 „Alexandru Popov” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
- 1 2 „Большая российская энциклопедия (электронная версия)” (în rusă). Moscova: Большая российская энциклопедия (электронная версия)[*]. . Wikidata Q114716001. Accesat în .
- 1 2 „Store norske leksikon” (în norvegiană bokmål). Store norske leksikon. ISSN 2464-1480. Wikidata Q746368. Accesat în .
- ↑ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Alexandru Popov” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ А.С. Попов – Э. Дюкрете. Письма и документы. 1898–1905 гг. (în rusă), Sankt Petersburg, , Wikidata Q136789635
- ↑ Viktor Urvalov (). Летопись жизни и деятельности Александра Степановича Попова (în rusă). Sankt Petersburg: Universitatea Electrotehnică de Stat din Sankt Petersburg Vladimir Uliánov (Lenin) LETI[*]. ISBN 5-7629-0936-0. Wikidata Q136789997.
- ↑ Rafail Yosıpof (). Развитие информатики и информационных технологий в Санкт-Петербурге (Ленинграде). История информатики и кибернетики в Санкт-Петербурге (Ленинграде). Вып.1. Яркие фрагменты истории (în rusă). Sankt Petersburg: Nauka[*]. pp. 33–41. ISBN 978-5-02-025358-2. Wikidata Q136708409.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Alexandr Popov: Pionierul radioului rusesc Arhivat în , la Wayback Machine. de James P. Rybak
- Scurtă biografie a lui PopovArhivat în , la Pandora Archive
- Alexandr Stepanovici Popov : Viața și invențiile Arhivat în , la Wayback Machine.