Agnes de Poitou
| Agnes de Poitou | |
| Împărăteasă consoartă a Sfântului Imperiu Roman | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1025[1][2][3][4]  Poitou(d), Franța |
| Decedată | (52 de ani) Roma, Statele Papale |
| Înmormântată | Bazilica Sfântul Petru din Roma |
| Părinți | Wilhelm al V-lea Agnes de Burgundia |
| Frați și surori | Odo de Gasconia[*] Wilhelm al VI-lea[*] Wilhelm al VII-lea[*] Wilhelm al VIII-lea[*] |
| Căsătorită cu | Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman (din martie 1043) |
| Copii | Adelaida a II-a[*] Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman Conrad al II-lea de Bavaria[5] Iudita de Suabia[*][5] Matilda de Suabia[*] Gisela[*][6] |
| Ocupație | suveran[*] |
| Limbi vorbite | Middle High German[*][7] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | regină consoartă |
| Familie nobiliară | Ramnufild[*] |
| Regină consoartă | |
| Domnie | 1043 – 1046 |
| Împărăteasă consoartă | |
| Domnie | 1046 – 1056 |
| Regentă | |
| Domnie | 1056 – 1062 |
Modifică date / text  | |
Agnes de Poitou (sau Agnes de Aquitania) (n. c. 1025, Poitou(d), Franța – d. , Roma, Statele Papale) a fost regină a Sfântului Imperiu Roman de națiune germană prin căsătoria cu regele romano-german Henric al III-lea, din 1043 până în 1046, împărăteasă consoartă din 1046 până în 1056, și regentă pentru fiul ei minor, Henric al IV-lea între 1056 și 1062.
Familie[modificare | modificare sursă]
Agnes era fiica ducelui Guillaume al V-lea de Aquitania[8] cu Agnes de Burgundia. De asemenea, ea a fost soră cu ducii de Aquitania Guillaume al VI-lea, Eudes, Duke Guillaume al VII-lea și Guillaume al VIII-lea. Bunicii săi pe linie maternă erau Otto-Wilhelm de Burgundia și Ermentruda de Rheims.
Căsătorie și descendenți[modificare | modificare sursă]
Agnes a devenit cea de a doua soție a împăratului Henric al III-lea la sfârșitul lunii noiembrie 1043 la Ingelheim,[9][10] după ce prima soție a acestuia, Gunhilda de Danemarca, murise în 1038. Căsătoria cu Henric a ajutat la consolidarea relației Imperiului romano-german cu spațiul francez.[8]
Copiii rezultați din această căsătorie au fost:[9]
- Matilda (n. 1045 – d. 1060), căsătorită în 1059 cu Rudolf de Rheinfelden, ducele Suabiei și antirege romano-german din 1077;
- Iudita (n. 1047 – d. 1093), căsătorită în 1063 cu regele Solomon al Ungariei (d.1087) și în 1088 cu ducele Vladislav I Herman al Poloniei;
- Adelaida (n. 1048 – d. 1096), abatesă în Gandersheim din 1061 și în Quedlinburg din 1063;
- Henric (n. 1050 – d. 1106), succesorul tatălui său la tronul imperial ca Henric al IV-lea;
- Conrad (n. 1052 – d. 1055), ducele Bavariei din 1054;
- Gisela (?).
Regență[modificare | modificare sursă]
După moartea soțului ei din 1056, Agnes a fost regentă în numele fiului ei, Henric al IV-lea. Deși se înrudea cu regii Italiei și Burgundia, ea nu a fost consemnată ca fiind un conducător de mare reputație. Pe parcursul regenței Agnes a renunțat parțial la puterea pe care o deținea dând ducatul de Suabia lui Rudolf de Rheinfelden în 1057 și ducatul de Bavaria lui Otto de Northeim în 1061, care după scurt timp s-au aflat în opoziție față de curtea regală.[11]
Agnes s-a opus reformei Bisericii fiind de partea disidenților italieni în această problemă.[8] Papa Ștefan al IX-lea, care nu avea posibilități pentru a intra efectiv în posesia Romei din cauza alegerii de către aristocrația romană a unui antipapă, Benedict al X-lea, i-a trimis pe Hildebrand de Sovana și pe Anselm de Lucca (viitorii papi Grigore al VII-lea și Alexandru al II-lea) în Germania pentru a obține recunoașterea din partea lui Agnes. Cu toate că papa Ștefan a murit înainte ca delegația să revină la Roma, ajutorul din partea lui Agnes a permis lui Hildebrand (Grigore al VII-lea) să îl depună pe antipapă și cu ajutorul ei a fost înlocuit cu episcopul de Florența, Nicolae al II-lea.
În 1062 Henric al IV-lea a fost răpit de un grup de conspiratori, printre care arhiepiscopul Anno al II-lea de Köln și Otto de Nordheim, care voiau să o înlăture pe Agnes de la regență. Henric a fost dus la Köln și, deși a reușit la un moment dat să fugă de sub escortă cu o barcă, a fost capturat din nou. Pentru eliberarea regelui Agnes s-a renunțat la putere.[8] După destituire ea s-a mutat la Roma și a acționat ca mediator și negociator între fiul ei, Henric al IV-lea, și dușmanii acestuia. Agnes a murit la Roma la 14 decembrie 1077, fiind înmormântată în Basilica Sfântul Petru din Roma.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ „Agnes de Poitou”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Agnes, British Museum person-institution thesaurus[*]
- ^ Agnes von Poitou, FemBio-Datenbank[*]
- ^ Agnes av Poitou, Alvin
- ^ a b The Peerage
- ^ Genealogics
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b c d Guida Myrl Jackson-Laufer (). Women rulers throughout the ages: an illustrated guide. ABC-CLIO. pp. 12–13. ISBN 978-1-57607-091-8. Accesat în .
- ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 192.
- ^ Sebastian Münster: Cosmographia, 1550, vol. III, 333.
- ^ Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 205.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- I. S. Robinson, Henry IV of Germany 1056-1106, 2000
- Women and Power in the Middle Ages: Political Aspects of Medieval Queenship Arhivat în , la Wayback Machine.
- Gerhard Hartmann, Karl Schnitt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5.