Oxyuranus microlepidotus: Diferență între versiuni
m substitui format depășit |
XXN (discuție | contribuții) Fără descriere a modificării |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Taxobox |
|||
{{Infoboxe |
|||
⚫ | |||
|culoare=pink |
|||
| status = |
|||
⚫ | |||
| status_system = |
|||
|nume2=Fierce Snake |
|||
⚫ | |||
|grosN=3 |
|||
| image_width = 250px |
|||
|culoare_scris= |
|||
| image_caption = ''Oxyuranus microlepidotus'' la [[Australia Zoo]] |
|||
|titlu= |
|||
| regnum = [[Animalia]] |
|||
⚫ | |||
| phylum = [[Chordata]] |
|||
⚫ | |||
| subphylum = [[Vertebrata]] |
|||
|imagine1= |
|||
| classis = [[Reptilia]] |
|||
|imagine2= |
|||
⚫ | |||
|imagine3= |
|||
⚫ | |||
|comentariu3= |
|||
⚫ | |||
|titluA={{txt||pink|Clasificare științifică}} |
|||
| genus = ''[[Oxyuranus]]'' |
|||
|pct-1=Regn: |
|||
⚫ | |||
|descrie1= |
|||
⚫ | |||
|pct-2=Subregn: |
|||
| binomial_authority = ([[Frederick McCoy|F. McCoy]], 1879) |
|||
|descrie2= |
|||
| range_map = Fierce Snake Range.jpg |
|||
|pct-3=Încrengătură: |
|||
| range_map_width = 250px |
|||
|descrie3= |
|||
| range_map_caption = Distribuție geografică (cu roșu). The current, documented range of the species is more limited<ref name= "Animals of Queensland">Animals of Queensland. [http://www.qm.qld.gov.au/Find+out+about/Animals+of+Queensland/Reptiles/Snakes/Common+and+dangerous+species/Western+Taipan Western Taipan ''Oxyuranus microlepidotus'']. [[Queensland Museum]]. Retrieved November 8, 2013.</ref><ref name= "Australian Reptile Online Database">Australian Reptile Online Database (28 March 2007). [http://www.arod.com.au/arod/reptilia/Squamata/Elapidae/Oxyuranus/microlepidotus?tab=distribution Inland taipan distribution]. arod.com.au. Retrieved November 8, 2013.</ref><ref name= "Atlas of Living Australia 1">[http://bie.ala.org.au/species/Inland+Taipan ''Oxyuranus microlepidotus'' (McCoy, 1879) Western Taipan]. [[Atlas of Living Australia]]. Retrieved November 8, 2013.</ref> |
|||
|pct-4=Subîncrengătură: |
|||
| synonyms = *''Diemenia microlepidota'' <br><small>[[Frederick McCoy|F. McCoy]], 1879</small> |
|||
|descrie4= |
|||
*''Diemenia ferox'' <br><small>[[William John Macleay|Macleay]], 1882</small> |
|||
|pct-5=Clasă: |
|||
*''Pseudechis microlepidotus'' / ''Pseudechis ferox''<br><small>— [[George Albert Boulenger|Boulenger]], 1896</small> |
|||
|descrie5= |
|||
*''Parademansia microlepidota'' <br><small>— [[:fr:James Roy Kinghorn|Kinghorn]], 1955</small> |
|||
|pct-5A=Subclasă: |
|||
*''Oxyuranus scutellatus microlepidotus'' <br><small>— [[Eric Worrell|Worrell]], 1963 </small> |
|||
|descrie5A= |
|||
*''Oxyuranus microlepidotus'' <br><small>— [[Jeanette Covacevich|Covacevich]] et al., 1981</small><ref name= "Fohlman, J">{{cite journal |doi=10.1016/0041-0101(79)90296-4 |title=Comparison of two highly toxic Australian snake venoms: The taipan (''Oxyuranus s. scutellatus'') and the fierce snake (''Parademansia microlepidotus'') |year=1979 |last1=Fohlman |first1=J. |journal=Toxicon |volume=17 |issue=2 |pages=170–2 |pmid=442105}}</ref> |
|||
|pct-5B=Supraordin: |
|||
|descrie5B= |
|||
|pct-5C=Ordin: |
|||
⚫ | |||
|pct-5D=Subordin: |
|||
⚫ | |||
|titluB= |
|||
|pct-6=Suprafamilie: |
|||
|descrie6= |
|||
|pct-7=Familia |
|||
⚫ | |||
|pct-8=Subfamilie: |
|||
|descrie8= |
|||
|pct-9=Gen: |
|||
|descrie9=Oxyuranus |
|||
|pct-9A= |
|||
|descrie9A= |
|||
|titluC={{txt||pink|Nume binomial}} |
|||
|pct-11=[[Nume binomial|Nume]]: |
|||
⚫ | |||
|pct-12=[[Clasificare științifică|Clasificare]]: |
|||
|descrie12=McCoy, 1879 |
|||
|pct-13= |
|||
|descrie13= |
|||
|pct-15= |
|||
|descrie15= |
|||
|titluD= |
|||
|pct-19=Răspândire |
|||
|descrie19= |
|||
|linii= |
|||
|harta= |
|||
|descr-harta= |
|||
|coordonate= |
|||
}} |
}} |
||
'''Oxyuranus microlepidotus''' |
'''Oxyuranus microlepidotus''' este o specie de [[șarpe veninos]] care în trecut avea denumirea științifică de "Parademansia microlepidota". El trăiește în [[Australia]], fiind considerat ca cel mai veninos șarpe din lume. Oxyuranus microlepidotus, este o specie de [[taipan]] care a fost descoperit și descris în anul 1879 de Sir Frederick McCoy, și care era denumit "Small Scaled Snake", "Western Taipan" sau "Fierce Snake" (șarpe sălbatic). Gradul mare de toxicitate al veninului său a fost descoperit pe mijlocul anilor 1980. |
||
== Caractere morfologice == |
== Caractere morfologice == |
||
Lungimea corpului este între 1,5 - 2,5 m, capul continuându-se direct cu coprpul care aceași grosime ca și capul. Șarpele are o culoare cu nuanțe de la brun închis până la galben măsliniu, iarna având nuanțe de culoare mai închisă. |
Lungimea corpului este între 1,5 - 2,5 m, capul continuându-se direct cu coprpul care aceași grosime ca și capul. Șarpele are o culoare cu nuanțe de la brun închis până la galben măsliniu, iarna având nuanțe de culoare mai închisă. |
||
== Comportare mod de viață == |
== Comportare mod de viață == |
||
Datorită toxicități veninului s-a răspândit idea, că el ar fi foarte agresiv, adevărul este că este un șarpe sperios, care se retrage în găuri, în caz de pericol. Atacă agresorul, numai în cazul în care nu se poate retrage și se simte în pericol. Șarpele este activ ziua, prada lui fiind rozătoarele mici ca șobolanul (Rattus villosissimus), șoarecele comun (Mus musculus) și șoarecele marsupial (Antechinomys laniger). Taipanul trăiește în regiunile de [[deșert]] departe de așezările omului, mai ales în vestul statului [[Queensland]] și mai rar în sudul statului [[New South Wales]] din [[Australia]]. |
Datorită toxicități veninului s-a răspândit idea, că el ar fi foarte agresiv, adevărul este că este un șarpe sperios, care se retrage în găuri, în caz de pericol. Atacă agresorul, numai în cazul în care nu se poate retrage și se simte în pericol. Șarpele este activ ziua, prada lui fiind rozătoarele mici ca șobolanul (Rattus villosissimus), șoarecele comun (Mus musculus) și șoarecele marsupial (Antechinomys laniger). Taipanul trăiește în regiunile de [[deșert]] departe de așezările omului, mai ales în vestul statului [[Queensland]] și mai rar în sudul statului [[New South Wales]] din [[Australia]]. |
||
== Veninul == |
== Veninul == |
||
Colții cu venin au o lungime între 3,5 și 6,2 mm, cantitatea de venin inoculată la o mușcătură este între 44,2 mg - 110 mg. Doza [[LD]]{{u|50}} la inoculare subcutană este de 0,025 mg/kg. Veninul taipanului este 50 de ori mai otrăvitoare ca a cobrei din [[India]] ([[Naja naja]]) și de 650–850 de ori mai toxică ca a șarpelui cu clopoței ([[Crotalus]]). Doza de la o mușcătură a șarpelui ar ajunge să omoare între 100 - 250 de oameni, 250.000 de șoareci sau 150.000 de șobolani. Din cauza habitatului șarpelui, până în prezent nu au fost semnalate cazuri mortale la om. Din cauza accidentelor cauzate de șerpii de mare, unii susțin că șerpii marini ar fi mai veninoși, cea ce nu corespunde cu realitatea. |
Colții cu venin au o lungime între 3,5 și 6,2 mm, cantitatea de venin inoculată la o mușcătură este între 44,2 mg - 110 mg. Doza [[LD]]{{u|50}} la inoculare subcutană este de 0,025 mg/kg. Veninul taipanului este 50 de ori mai otrăvitoare ca a cobrei din [[India]] ([[Naja naja]]) și de 650–850 de ori mai toxică ca a șarpelui cu clopoței ([[Crotalus]]). Doza de la o mușcătură a șarpelui ar ajunge să omoare între 100 - 250 de oameni, 250.000 de șoareci sau 150.000 de șobolani. Din cauza habitatului șarpelui, până în prezent nu au fost semnalate cazuri mortale la om. Din cauza accidentelor cauzate de șerpii de mare, unii susțin că șerpii marini ar fi mai veninoși, cea ce nu corespunde cu realitatea. |
||
== |
==Bibliografie== |
||
*[[George Albert Boulenger|Boulenger, G.A.]] 1896. ''Catalogue of the Snakes in the British Museum (Natural History). Volume III., Containing the Colubridæ (Opisthoglyphæ and Proteroglyphæ),...'' Trustees of the British Museum. (Taylor and Francis, printers.) London. xiv + 727 pp. + Plates I.- XXV. (''Pseudechis microlepidotus'', p. 332.) |
|||
*[[Frederick McCoy|McCoy, F.]] 1879. ''Natural History of Victoria. Prodromus of the Zoology of Victoria; or, Figures and Descriptions of the Living Species of All Classes of the Victorian Indigenous Animals. Decade III.'' G. Robertson, publisher. London. (J. Ferres, government printer. Melbourne.) 50 pp. + Plates 21-30. (''Diemenia microlepidota'', pp. 12–13 + Plate 23, Figures 2-3.) |
|||
==Legături externe== |
|||
{{commonscat|Oxyuranus microlepidotus}} |
|||
* [http://www.inchem.org/documents/pims/animal/taipan.htm International Programme on Chemical Safety, ''Oxyuranus microlepidotus'': Extended Review] |
|||
* [http://eprints.jcu.edu.au/11938/4/02Chapters_1-3.pdf James Cook University, Proteomic and genomic characterisation of venom proteins from ''Oxyuranus'' species (Extended Review)] |
|||
* [http://www.reptilepark.com.au/animals.asp?catID=16&ID=112 Australian Reptile Park, Fierce Snake Fact File] |
|||
* [http://www.australiazoo.com.au/our-animals/amazing-animals/reptiles/?reptile=venomous_snakes&animal=fierce_snake Australia Zoo Fierce Snake Fact File] |
|||
* [http://www.youtube.com/watch?v=OzIzeFPCFWI&feature=youtu.be&t=1m12s Animal Weapons:Episode 1 – Chemical Warfare / Inland Taipan] (Source:[http://www.focalint.org/footage-and-content-gallery/directory/member/1104/absolutely-wild-visuals Absolutely Wild Visuals, stock footage library]) |
|||
* [http://www.qm.qld.gov.au/features/snakes/taipan/rediscovery.asp Redescoperirea taipanului] |
* [http://www.qm.qld.gov.au/features/snakes/taipan/rediscovery.asp Redescoperirea taipanului] |
||
[[Categorie: |
[[Categorie:Oxyuranus]] |
||
[[Categorie:Șerpi veninoși]] |
[[Categorie:Șerpi veninoși]] |
Versiunea de la 15 iulie 2015 11:06
Oxyuranus microlepidotus | |
---|---|
Oxyuranus microlepidotus la Australia Zoo | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Subîncrengătură: | Vertebrata |
Clasă: | Reptilia |
Ordin: | Squamata |
Subordin: | Serpentes |
Familie: | Elapidae |
Gen: | Oxyuranus |
Specie: | O. microlepidotus |
Nume binomial | |
Oxyuranus microlepidotus (F. McCoy, 1879) | |
Distribuție geografică (cu roșu). The current, documented range of the species is more limited[1][2][3] | |
Sinonime | |
Modifică text |
Oxyuranus microlepidotus este o specie de șarpe veninos care în trecut avea denumirea științifică de "Parademansia microlepidota". El trăiește în Australia, fiind considerat ca cel mai veninos șarpe din lume. Oxyuranus microlepidotus, este o specie de taipan care a fost descoperit și descris în anul 1879 de Sir Frederick McCoy, și care era denumit "Small Scaled Snake", "Western Taipan" sau "Fierce Snake" (șarpe sălbatic). Gradul mare de toxicitate al veninului său a fost descoperit pe mijlocul anilor 1980.
Caractere morfologice
Lungimea corpului este între 1,5 - 2,5 m, capul continuându-se direct cu coprpul care aceași grosime ca și capul. Șarpele are o culoare cu nuanțe de la brun închis până la galben măsliniu, iarna având nuanțe de culoare mai închisă.
Comportare mod de viață
Datorită toxicități veninului s-a răspândit idea, că el ar fi foarte agresiv, adevărul este că este un șarpe sperios, care se retrage în găuri, în caz de pericol. Atacă agresorul, numai în cazul în care nu se poate retrage și se simte în pericol. Șarpele este activ ziua, prada lui fiind rozătoarele mici ca șobolanul (Rattus villosissimus), șoarecele comun (Mus musculus) și șoarecele marsupial (Antechinomys laniger). Taipanul trăiește în regiunile de deșert departe de așezările omului, mai ales în vestul statului Queensland și mai rar în sudul statului New South Wales din Australia.
Veninul
Colții cu venin au o lungime între 3,5 și 6,2 mm, cantitatea de venin inoculată la o mușcătură este între 44,2 mg - 110 mg. Doza LD50 la inoculare subcutană este de 0,025 mg/kg. Veninul taipanului este 50 de ori mai otrăvitoare ca a cobrei din India (Naja naja) și de 650–850 de ori mai toxică ca a șarpelui cu clopoței (Crotalus). Doza de la o mușcătură a șarpelui ar ajunge să omoare între 100 - 250 de oameni, 250.000 de șoareci sau 150.000 de șobolani. Din cauza habitatului șarpelui, până în prezent nu au fost semnalate cazuri mortale la om. Din cauza accidentelor cauzate de șerpii de mare, unii susțin că șerpii marini ar fi mai veninoși, cea ce nu corespunde cu realitatea.
Bibliografie
- Boulenger, G.A. 1896. Catalogue of the Snakes in the British Museum (Natural History). Volume III., Containing the Colubridæ (Opisthoglyphæ and Proteroglyphæ),... Trustees of the British Museum. (Taylor and Francis, printers.) London. xiv + 727 pp. + Plates I.- XXV. (Pseudechis microlepidotus, p. 332.)
- McCoy, F. 1879. Natural History of Victoria. Prodromus of the Zoology of Victoria; or, Figures and Descriptions of the Living Species of All Classes of the Victorian Indigenous Animals. Decade III. G. Robertson, publisher. London. (J. Ferres, government printer. Melbourne.) 50 pp. + Plates 21-30. (Diemenia microlepidota, pp. 12–13 + Plate 23, Figures 2-3.)
Legături externe
- International Programme on Chemical Safety, Oxyuranus microlepidotus: Extended Review
- James Cook University, Proteomic and genomic characterisation of venom proteins from Oxyuranus species (Extended Review)
- Australian Reptile Park, Fierce Snake Fact File
- Australia Zoo Fierce Snake Fact File
- Animal Weapons:Episode 1 – Chemical Warfare / Inland Taipan (Source:Absolutely Wild Visuals, stock footage library)
- Redescoperirea taipanului
- ^ Animals of Queensland. Western Taipan Oxyuranus microlepidotus. Queensland Museum. Retrieved November 8, 2013.
- ^ Australian Reptile Online Database (28 March 2007). Inland taipan distribution. arod.com.au. Retrieved November 8, 2013.
- ^ Oxyuranus microlepidotus (McCoy, 1879) Western Taipan. Atlas of Living Australia. Retrieved November 8, 2013.
- ^ Fohlman, J. (). „Comparison of two highly toxic Australian snake venoms: The taipan (Oxyuranus s. scutellatus) and the fierce snake (Parademansia microlepidotus)”. Toxicon. 17 (2): 170–2. doi:10.1016/0041-0101(79)90296-4. PMID 442105.