Neolitic: Diferență între versiuni

Navighează interactiv prin istoric

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

VizualWikitext

Aliniat

Versiunea de la 16 februarie 2020 18:52

Această perioadă cronologică este parte a
epocii Holocenului.

Holocen

Mezolitic sau Epipaleolitic

Neolitic

Neoliticul ("noua epoca de piatra") este ultima perioada a epocii de piatra, care a inceput acum 12 000 de ani (anii 10 000 i.e.n.) cand s-a dezvoltat agricultura in Orientul Apropiat din perioada epipaleoliticului. Perioada se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic) acum 6500 ani (anii 4500 i.e.n.), ceea ce a dus la Epoca Bronzului si Epoca Fierului. In nordul Europei, Neoliticul a durat pana in anul 1700 i.e.n,, iar in China pana in anul 1200 i.e.n. Alte regiuni ale lumii ca America de Nord si America de Sud au ramas in neolitic pana la contactul cu europenii.

Neoliticul a presupus progresul comportamentului, schimbarilor si caracteristicilor culturale, incluzand cultivarea cerealelor si domesticirea animalelor.

Termenul de neolitic deriva din limba greaca "neos" (nou) si "lithos" (piatra), termenul fiind atribuit acestei perioade de catre Sir John Lubbock in 1865 cand a divizat epoca de piatra in trei perioade.

Originea

Urmarind cronologia ASPRO, Neoliticul a inceput in anul 10 200 i.e.n. in Orientul Apropiat, odata cu rasarirea culturii Natufiene, cand oamenii au inceput sa cultive cerealele si isi facea aparitia agricultura timpurie. Perioada Natufiana sau pro-neolitica a durat din anul 12 500 i.e.n. pana in anul 9500 i.e.n. Simultan a fost Neoliticul pre-ceramic din anii 10 200- 8800 i.e.n. Natufienii au devenit dependenti de dieta constituita din cerealele salbatice. Acestia au avut un stil de viata sedentar datorita incalzirii climatice ce i-au fortat pe oameni sa se apuce de agricultura.

Din anii 10 200-8800 i.e.n. s-au constituit primele comunitati agricole in Orientul Apropiat si s-au extins in Asia Mica, Africa de Nord si nordul Mesopotamiei. Mesopotamia a devenit centrul Revolutiei Neolitice din anul 10 000 i.e.n.

Agricultura din Neoliticul timpuriu a fost limitata la cultivarea plantelor salbatice sau domesticite, incluzand grâu de einkorn, mei și alac. Cainii, oile si caprele au fost domesticite. Din anii 6900-6400 i.e.n. au fost domesticiti porcii si vacile, fiind stabilite asezari permanente sau sezoniere. In Japonia si alte culturi est-asiatice erau fabricate primele obiecte din ceramica inainte sa se dezvolte agricultura.

Periodizarea ceramicii

In Orientul Mijlociu, culturile sunt identificate ca fiind neolitice dupa mileniul al 10-lea i.e.n. Dezvoltarea timpurie a avut loc in Orientul Apropiat. Culturi neolitice sunt atestate in sud-estul Anatoliei si nordul Mesopotamiei in anul 8000 i.en.

In Beifudi, sit-ul arheologic de langa Yixian, provincia Hebei ,China, sunt relicve contemporane cu culturile Cishan si Xinglongwa din anii 6000-5000 i.e.n., culturi neolitice din muntii Taihang.

Neoliticul 1 a inceput in anul 9500 i.en. in Levant, cand un templu, Gobekli Tepe, a fost construit in sud-estul Turciei. Regiunea era populata de triburi de vanatori-culegatori din cauza absentei de dovezi care sa ateste locuinte permanente. Templul ar putea fi cel mai vechi lacas religios construit de mana omului. Sapte blocuri de piatra , acoperind o suprafata de 10 hectare, cuprind coloane de granit cu figuri de animale, insecte si pasari gravate. S-au folosit unelte de piatra pentru ca coloanele sa fie cioplite si transportate de sute de oameni, servind ca suport pentru acoperis.

Alte sit-uri arheologice sunt la Tell es-Sultan, Ierihonul antic, Israel- Ain Mallaha, Nahal Oren, Kfar HaHoresh, Gilgal din Valea Iordanului, si Byblos din Liban.

Principalul avans in Neolithic 1 a fost practicarea agriculturii. In culturile natufiene pre-neolitice, cerealele salbatice erau culese, iar semintele au fost selectate si replantate. Graul era zdrobit pentru a obtine faina din care se preparau primele paini timpurii. Graul emmer a fost domesticit si cultivat. De asemenea, caprele si oile au fost domesticite, iar reproducerea lor era supusa pentru prima oara unei selectii artificiale intocmite de oameni.

In 2006 s-au descoperit smochine intr-o casa din Ierihon care dateaza din anul 9400 i.en. Smochinele erau de o varietate mutanta care nu puteau fi polenizate de insecte. Dovada sugereaza ca smochinele au fost primele fructe selectate cultivate si au marchat inventarea tehnologiei agriculturii, cu cateva secole inainte de cultivarea graului.

Asezarile au devenit permanente, cu locuinte circulare, cu o singura camera, facute din caramizi de noroi si onconjurate de garduri de protectie fata de inundatii sau pentru a preveni animalele sa intre. S-au gasit indicii care arata ca graul si carnea erau depozitate in aceste locuinte.

Neoliticul 2 a debutat in anul 8800 i.e.n. in Oeientul Apropiat, in Ierihon. O asezare populata candva de 3000 de locuitori a fost descoperita in Amman, Iordania, fiind cea mai straveche asezare larga din orientul apropiat, denumita Ain Ghazal, care a fost locuita din anul 7250 i.e.n. pana in 5000 i.en. Asezarile erau rectangulare, locuintele erau construite din caramizi de noroi, familiile traia intr-o singura camera sau camere multiple. S-au gasit evidente ale practicarii cultului funerar , precum si gropi funerare cu craniile mortilor bine conservate cu noroi pentru a le mentine trasaturile faciale. Restul trupului era lasat in afara sa putrezeasca pana ramaneau doar oasele din el, iar apoi erau ingropate in interiorul asezarii sub podea sau intre locuinte.

Stilul de viata bazat pe domesticirea animalelor, sedentarism si agricultura s-a extins in imprejurimi, fuzionand cu vanatorii-culegatori harifieni din sudul Levantului, avand conexiuni cu culturile din Fayyum si estul Egiptului, apoi pe tarmurile Marii Rosii , estul Siriei si sudul Irakului.

Neoliticul 3 a inceput in anul 6400 i.en. in Semiluna Fertila, fiind dezvoltate ceramica de tip halafiana din Turcia, Siria si nordul Irakului si cea de tip ubaid din sudul Irakului.

Epoca chalcolitica (piatra-bronz) a inceput in anul 4500 i.e.n., apoi Epoca bronzului a inceput in anul 3500 i.e.n., inlocuind culturile Neoliticului.

Regiuni neolitice

Vestul Asiei

Semiluna Fertila

In jurul anului 10 000 i.en. culturile neolitice neolitice si-au facut aparitia in Semiluna Fertila. ^[1]In jurul aniilor 10 700-9400 i.en. a fost construita asesarea din Tell Qaramel la nord de Aleppo. Asezarea includea doua temple care dateaza din 9650 i.en. ^[2] In jurul anului 9000 i.en., unul dintre primele orase, Tell es-Sultan sau Ierihonul a fost consturit, inconjurat de un zid si un turn de piatra si locuit de 2000-3000 de oameni. .^[3] In jurul anului 6400 i.en. a aparut cultura Halaf in Siria si nordul Irakului.

In 1981 o echipa de cercetatori de la Maison de l'Orient et de la Méditerranée , printre care si Jacques Cauvin and Oliver Aurenche au divizat cronologia epocii neolitice din orientul apropiat in 10 perioade, de la 0 la 9, sistem bazat pe caracteristici economice, sociale si culturale .^[4] In 2002 Danielle Stordeur si Frédéric Abbès au avansat acest sistem, divizandu-l in cinci perioade:

Natufian (12 000-10 200 i.en.)
Khiamian (10 200-8800 i.en.)
Neoliticul timpuriu pre-ceramica A (8800 - 7600 i.en.)
Neoliticul timpuriu pre-ceramica B (7500 -7000 i.en.)
Neoliticul timpuriu pre-ceramica B (6900-6400 i.en) ^[5] ^[6]

Sudul Mesopotamiei

Campiile aluviale din Sumer si Elam au fost recunoscute pentru practicarea agriculturii si necesitatea irigatiilor din cauza ploilor scazute, rasarind cultura Ubaid din anii 6900 i.en. ^{[necesită citare]}

Africa de Nord

Domesticirea caprelor si oilor in Egipt s-a realizat in anii 6000 i.en. ^[7]^[8]^[9]

Graeme Barker a declarat ca este prima evidenta indisputabila privind domesticirea plantelor si animalelor pe Valea Nilului pana in mileniul al cincilea i.e.n. in nordul Egiptului si 1000 ani mai tarziu in sud, locuitorii timpurii inca practicand pescuitul, vanatoarea si culesul plantelor salbatice. Aceste schimbari nu au fost facute datorita migratiei fermierilor din orientul apropiat, ci au fost dezvoltari indigene prin cultivarea cerealelor locale. ^[10]

Alti cercetatori au sustinut ca principalul stimul al agriculturii si domesticii animalelor, precum si al arhitecturii bazate pe caramizile din noroi in Egipt provine din Orientul Mijlociu .^[11]^[12]^[13]

Inca se dezbate ideea daca agricultura a aparut prima oara in Egipt sau in Irak.

Africa sub-sahariana

In Africa sub-sahariana s-a practicat pastoritul marcand inceputul productiei de hrana pe continentul african. In contrast cu alte meleaguri neolitice care au dus la dezvoltarea primelor societati agrare, in Africa s-a practicat pastoritul mobil, un stil de viata centrat pe turmă și gestionarea animalelor. In Sahara, care era inca dominata de vegetatie, vanatorii culegatori au domesticit vacile, oile si caprele in mileniul al optulea i.en. Insa din cauza desertificarii de la Holocenul mijlociu, pastorii s-au imprastiat in Valea Nilului si estul Africii.

Si in savana, in valea riftului african din Estul Africii s-a practicat pastoritul, fiind gasite dovezi ale practicilor funerare. Morții erau ingropati în cairne, alaturi de trusa lor de unelte precum boluri de piatră, ciocuri, tocila și vase de pamant.

Europe

Articol principal: Neolithic Europe.

Harta principalelor culturi din Europa neolitica din 3500 i.en

In sud-estul Europei neolitice , in mileniul al saptelea i.en., au aparut primele societati agrare, atestate de sit-urile ce dovedesc agricultura timpurie, descoperite in Vashtemi, sudul Albaniei, din anul 6500 i.en. ^[14]^[15]

In nordul Europei, agricultura a debutat 3000 de ani mai tarziu, din 4500 pana in 1700 i.en.

Figuri antropomorfice au fost gasite in Balcani, datand din 6000 i.en. ^[16] si in Europa centrala datand din 5000 i.en. Alte complexe culturale au fost gasite in Thessalia, Grecia, unde a existat cultura Sesklo, care s-a extins in Balcani dand nastere culturii Starcevo-Koros si culturii Vinka.

Prin combinarea celor doua culturi si migratia populatiilor, traditiile neolitice s-au raspandit spre vest si nord in anul 4500 i.en. Cultura Vinca a creat un sistem timpuriu de scriere , semnele Vinca, descoperite de arheologul Shan Winn care crede ca reprezinta pictograme si ideograme si nu o forma de scriere. ^[17]

A Cucuteni-Trypillian culture deer antler plough

Cultura Cucuteni a presupus construirea de asezari enorme in Romania, Moldova si Ucraina in anii 5300-2300 i.en. Complexul de temple megalitice din Ġgantija din insula mediteraneana Gozo din arhipeleagul maltez si din Mnajdra/Malta este notabil pentru structurile neolitice gigantice, cele mai vechi datand din anul 3600 i.en. O structura subterana din Ħal-Saflieni si Paola dateaza din 2500 i.en., fiind initial un sanctuar, devenind apoi o necropola, singurul templu subteran din lume.

Dupa 2500 i.en., insulele au fost depopulate pana la influxul de imigranti ai epocii bronzului, o cultura care practica incinerarea mortilor si a introdus dolmenii, un nou tip de structura mai mica megalitica. ^[18]

In cele mai multe cazuri s-au descoperit camere mici, cu un acoperamant facut dintr-o placa mare asezata pe pietre verticale. Sunt atribuite unei populatii diferit fata de cea care a construit templele megalitice anterioare.Se presupune ca populatia a venit din Sicilia din cauza similaritatii dolmenilor pana la constructiile gasite. .^[19]

Asia de Sud-Est

In anul 7000 i.en., populatia din regiunea Balochistan, Pakistan, s-a sedentarizat si a inceput sa practice agricultura si pastoritul. ^[20] Pe sit-ul din Mehrgarh, Balochistan, s-au gasit urme ce indica domesticirea caprelor, oilor si vacilor si cultivarea graului si orzului. ^[21]

In sudul Indiei, neoliticul a debutat in 6500 i.en. si a durat pana in 1400 i.en. ^[22]

In estul Asiei a prosperat cultura Nanzhuangtou in anii 9500–9000 i.en. ^[23], precum si cultura Pengtoushan si cea Peiligang.

Pietrele lustruite si topoarele erau folosite in regiuni unde zacamintele de metale erau limitate.Ulterior erau inventate lanturile si fierastraiele.

In 2012 a fost descoperit un sit arheologic in Munam-ri, Goseong, provincia Gangwon din Coreea de Sud. ^[24]

Americile

Domesticirea animalelor, agricultura si sedentarismul au debutat in Americi din anii 4500 i.en., desi exista indicii ca ar fi inceput chiar din 11 000 i.en. ^[25] In sudul Statelor Unite de azi, din anii 500 pana in anul 1200, populatia a crescut, traind din cultivarea porumbului, fasolei, dovleceilor si cresterea curcanilor domestici. Tot in aceasta perioada s-au dezvoltat arcul si ceramica. ^[26] Orase mai mari au fost construite si metalurgia a fost practicata inca din 700 i.en. .^[27]

Australia

Australia , in contrast cu Noua Guinee, nu a avut o perioada neolitica. Stilul de viata al vanatorilor-culegatori s-a mentinut pana la venirea europenilor. ^[28]

Domesticirea plantelor

Cosor sumerian ce dateazǎ din mileniul al III-lea î.e.n.

Si in prezent inca mai exista vanatori-culegatori ca aceasta Populatie San din Botswana

Termenul de Revoluție Neolitică a fost inventat în 1923 de V. Gordon Childe care a descris seria de revoluții agricole din istoria Orientului Mijlociu Antic. Perioada descrisă ca o " revoluție" denotă o importanță de o mare semnificație în ce privește schimbarea comunităților și adoptarea, practicarea și rafinarea agriculturii. ^[29]

Începutul acestui proces are loc în mai multe regiuni în anii 10 000 i.e.n.-8000 i.e.n. în Semiluna Fertilă. Tranziția este asociată cu transformarea nomadului vânător-culegător în fermierul sedentar prin domesticirea speciilor de plante și animale variate, fiind de asemenea influențat de cultura locală. Totuși, în câteva regiuni din Asia de Sud-Est s-au găsit câteva indicii ce sugerează că tranziția nu a fost lineară, ci după specificul regiunii. ^[30]^[31]

Au fost emise destule teorii privind declanșarea revoluției agricole:

Teoria Oazei, propusă de Raphael Pumpelly în 1908, popularizată de V. Gordon Childe, aduce în discuție seceta și lipsa hranei ce a determinat comunitățile umane să fie atrase de oaze și să domesticească animalele din mediul înconjurător în loc să le vâneze și să colecteze semințe pentru a cultiva plante. Teoria are în prezent un suport foarte mic căci mulți arheologi susțin că clima din perioada respectivă era mai degrabă umedă decât secetoasă. ^[32]
Ipoteza Flanșele înguste propusă de Robert Braidwood în 1948 sugerează că agricultura a început în flanseele înguste din Munții Taurus și Zagros, unde climă era destul de satisfăcătoare pentru ca oamenii să se apuce să cultive varietăți de plante . ^[33]
Modelul Festivității propusă de Brian Hayden sugerează că agricultură a fost declanșată de dorința ostentativă a concentrații puterii prin festivități a liderilor triburilor . ^[34]
Teoriile demografice propuse de Carl Sauer sugerează că populația sedentară a crescut așa de mult încât și-a permis să-și lărgească capacitatea de păstrare a proviziilor din mediul înconjurător și necesita mai multă hrană decât putea să producă din vânătoare și cules.
Younger Dryas susține că încheierea epocii glaciare poartă o mare responsabilitate pentru extincția megafaunei și că acestea l-a determinat pe om să-și dobândească hrana prin alte mijloace pentru a supraviețui.

Cu toate că mulți cercetători susțin că plantele au fost cultivate din anii 12 000 i.en., au fost găsite de către arheologi oseminte de animale ce par ar fi fost domesticite acum 14-15 000 de ani. ^[35]

Odată ce agricultura a început să câștige impuls, în jurul anului 9000 î.e.n, activitatea umană a dus la creșterea selectivă a cerealelor (începând cu emmer, alac și orz) . Plantele cu caracteristici precum semințe mici sau gust amar ar fi fost văzute ca nedorite. Plantele care și-au vărsat rapid semințele la maturitate au avut tendința să nu fie adunate la recoltare, deci nu au fost depozitate și nu au fost însămânțate în următorul sezon; ani de recoltare au fost selectați tulpini care și-au păstrat semințele comestibile mai mult timp.

Mai multe specii de plante, "culturile de pionieri" sau culturile fondatoare neolitice, au fost identificate de Daniel Zohary, care a subliniat importanța celor trei cereale și a sugerat că domesticirea inului, mazărei, năutului, viei și lintei amare a venit puțin mai târziu. Gordon Hillman și Stuart Davies au efectuat experimente cu soiuri de grâu sălbatic pentru a arăta că procesul de domesticire ar fi avut loc într-o perioadă relativ scurtă, cuprinsă între 20 și 200 de ani . Unele dintre aceste încercări de pionierat au eșuat la început și culturile au fost abandonate, uneori fiind reluate și reușite să se domolească cu mii de ani mai târziu: secară, încercată și abandonată în Anatolia neolitică, și-a făcut drumul spre Europa ca semințe de buruieni și a fost domesticită cu succes în Europa . Lalele sălbatice au prezentat o altă problemă: majoritatea semințelor sălbatice nu germinează în primul an; prima dovadă a domesticirii lentilelor, rupând dormanșa în primul lor an, a fost descoperită în neoliticul timpuriu la Jerf el Ahmar (în Siria modernă) și s-a răspândit repede spre sud, către sit-ul Netiv HaGdud din Valea Iordanului . Acest proces de domesticizare a permis culturilor fondatoare să se adapteze și, eventual, să devină mai mari, mai ușor de recoltat, stocat și mai utile pentru populația umană.^[36]^[37] Rădăcinile selecționate ale orzului sălbatic și ovăzului sălbatic au fost cultivate la Gilgal I, unde în 2006 arheologii au găsit cacheuri de semințe din fiecare în cantități prea mari pentru a fi luate în considerare chiar și prin colectare intensivă, la straturi databile de acum 11 000 de ani. Unele dintre plantele încercate și apoi abandonate în timpul perioadei neolitice din Orientul Apropiat antic, în locuri precum Gilgal, au fost ulterior cu succes domesticite în alte părți ale lumii.

Odată ce agricultorii timpurii își perfecționau tehnicile agricole cum ar fi irigarea, culturile lor generau surplusuri care aveau nevoie de depozitare. Cei mai mulți colectori de vânători nu au putut să păstreze ușor hrană pentru mult timp datorită stilului lor de viață migrator, în timp ce cei cu o locuință sedentară puteau să-și păstreze boabele excedentare. În cele din urmă s-au dezvoltat hambarele care au permis satelor să își păstreze semințele mai mult timp. Deci, cu mai multe alimente variate, populația s-a extins și comunitățile s-au dezvoltat, rezultând lucrători specializați și instrumente mai avansate.^[38]

Procesul nu a fost linear cum s-a crezut odată, ci un efort mai complicat, care a fost întreprins de diferite populații umane în diferite regiuni în multe moduri diferite.

Orientul Mijlociu și Apropiat - Semiluna Fertilă

Graul domesticit era folosit in principal la prepararea painii si alte preparate fainoase
Orzul domesticit era folosit la prepararea berii de catre sumerieni
Florile de In erau o sursa primara ce furniza vestimentatie locuitorilor orientului mijlociu
Mazare
Naut
Linte

Se crede că în această regiune din valea râurilor Tigru și Eufrat a fost locul unde a luat naștere Agricutura acum 12 000 ani. Trei tipuri de cereale au fost cultivate (grâul alac, grâul emmer și orezul), patru legume (linte, mazăre, ciupercă și năut) și in. Climatul mediteranean ce constă în sezoane de vara secetoase cu scurte perioade ploioase a favorizat recolte bogate de cereale precum

Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței (regiune fertilă în vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, Iordaniei, Turciei, Armeniei și Irakului (de astăzi). Acum aproximativ 9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn, Triticum boeoticum) a fost recoltată și apoi cultivată de către locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile arheologice ale agriculturii sedentare din zonă. Aproximativ 1000 de ani mai târziu, o mutație a survenit în cadrul altei specii de grâu, numită emmer (Triticum dicoccoides), rezultând o plantă cu boabele mai mari, care nu se mai puteau împrăștia în bătaia vântului. Deși această plantă nu s-ar fi putut reproduce în sălbăticie, oferea mai multă hrană pentru oameni și astfel a întrecut celelalte specii, devenind primul strămoș al varietăților moderne de grâu. La început, boabele de grâu se pare că erau consumate crude, mai apoi fiind prăjite sau fierte în apă, sau sub formă de turte, făcute din făina grosieră rezultată prin măcinarea lor între două pietre. ^[39]^[40]

China

Mei Japonez
Orez de diferite culori si tipuri
Seminte de soia
Portocale
Piersici

Orezul Sălbatic, despre care se crede că este originar din Australia, a fost cultivat la scară largă în regiunea Asiei. Un mit susține că legendarul împărat al Chinei, Shennong, a fost cel care a domesticit orezul. De altfel, dovezi genetice reies la suprafață și indică că orezul provine dintr-o singură serie de domesticire realizată acum 8200-13 500 de ani în regiunea văii răului Perlei din China Antică. Anterior, se credea că orezul a fost domesticit pe valea râului Yangtze.

Din Asia de Est, orezul a fost extins în sud-estul Asiei, fiind ulterior introdus în Europa prin Asia Mică. Tot chinezii au fost cei care au domesticit soia și meiul. De altfel, portocalele și piersicile provin din China. ^[41]^[42]

Europa

Bazinul Carpatic fertil a fost locul unde europenii i-au supraviețuit epocii glaciare în teritoriul dintre Dunăre și râurile Tisza.

Africa

Banana
Boabe de cafea
Ignamă

Pe continentul african, Valea Fluviului Nil a devenit emblemă Cornului Abundenței după Tigru și Eufrat. Multe pietre folosite la zdrobirea cerealelor au fost găsite în Egipt, datate din anii 7000 i.en. Totuși, spre deosebire de Mesopotamia, în Egipt, comunitățile agricole respective nu au rezistat constant, fiind abandonate ulterior. Agricultură permanentă avea să-și facă apariția abia în anii 6500 i.en. Bananale au fost domesticite pentru prima dată în Sud-Estul Asiei, în Papua Nouă Guinee, fiind redomesticite în Africa abia acum 5000 de ani. Boabele de cafea au fost domesticite în înălțimile Etiopiei de azi. ^[43]^[44]

Americile

Porumbul, principalul tip de cereala domesticit in Americi
Boabe de fasole
Dovleci
Floarea Soarelui
Cartofi

Porumbul, dovleacul și păstăile de fasole au fost domesticite și cultivate în Mesoamerica din anii 6000-4000 i.en. Cartofii au fost cultivați în America de Sud. Floarea-Soarelui a fost domesticită în anii 2500 i.en. în America de Nord.^[45]

Domesticirea animalelor

Vânătoarea și Culesul au fost înlocuite cu producția alimentară sedentară, fiind mult mai profitabil să menții animalele la îndemână. Devenise necesar să țină animale domesticite în apropierea sezarilor. Înălțimea, temperamentul, dietă, longevitatea au fost factori ce au influențat domesticirea acestora.^[46]

Câinii în Asia de Est au fost primele animale care au fost domesticite acum 15 000 de ani, fiind cel mai ușor să le fie cumpărată loialitatea prin hrănirea acestora, fiind cel mai atașat de om , folosit la paza turmei sau locuinței. Au fost urmați de oi, găini, curcani, llame, dromaderi, capre, cai, vaci și porci,animale care erau ușor de domesticit, cu valoare nutritivă mare, ușor de hrănit, care se reproduceau rapid și în număr mare, ușor de întreținut în captivitate și care erau inofensive. Animalele care ofereau lapte, ca vacile și caprele, erau o sursă de proteine de neînlocuit și foarte valoroasă. Mai erau animale care aveau abilitatea de a munci precum boii duși la plug, ce erau de asemenea și o sursă valoroasă de carne. Animalele mai ofereau piele, lână, blană pentru vestimentație și îngrășământ pentru cultivarea plantelor.

Orientul Mijlociu a servit o sursă inestimabilă de animale variate ce puteau fi domesticite cu ușurință, precum oi, capre și porci. Tot în această regiune au fost domesticiți is dromaderii și cămilele. ^[40]^[47] Multe animale domesticite au fost selectate și încrucișate pentru a deveni mai mari ca mărime și mai supraponderale pentru a oferi cât mai multe calorii cum s-a întâmplat în Grecia unde s-au găsit dovezi arheologice care demonstrează că populația colecta și creștea melci.

Henri Fleisch a descoperit urme de păstorit în regiunea Văii Bekaa din Liban, ceea ce sugera existența păstorilor timpurii. Prezența animalelor le-au oferit regiunilor respective și populațiilor locale umane avantaje în dezvoltarea culturală și economică. Cum climatul din Orientul Mijociu era arid, mulți fermieri erau forțați să plece, luându-și animalele domestice cu ei. A urmat o emigrare masivă din orientul mijlociu, animalele respective fiind răspandite în toată Afroeurasia.

Animalele nu erau doar o sursă de carne, ci și de piele, blănuri (din animale vânate sau domesticite), lână (oi, llama, capre din Angora), lapte (capre, vaci, oi, cai, cămile), folosite pentru tracțiune (boi, măgari, cai, cămile, câini) sau paza locuinței sau turmei (câinii).

Dromader
Un pastor afghan si turma sa de oi
Porcii au rezultat in urma selectiei mistretilor primitivi domesticiti
Pastor kazak cu cainele si calul sau
Bou dus cu plugul in Laos
O fata din Peru cu o llama

Caracteristici culturale

Organizarea sociala

De-a lungul neoliticului din Eurasia, oamenii locuiau in triburi mici cu descendente multiple. ^[48]

Exista o evidenta stiinrifica a dezvoltarii si stratificarii sociale in societatile neolitice, stratificarea sociala fiind asociata cu epoca tarzie a bronzului.^[49]

Cu toate ca societatile neolitice euroasiatice au alcatuit un complex stratificat condus de capetenii , statele s-au creat in Eurasia odata cu aparitia metalurgiei. Multe dintre societatile neolitice erau simple sau egalitare. ^[48] Dincolo de Eurasia, state aveau sa se creeze la nivel local, precum civilizatia Chico din Anzi, Peru, ^[50]^[51] , civilizatia mezoamericana si Hawaii. ^[52]

Multe dintre societatile neolitice erau totusi mai ierarhizate decat culturile paleolitice. ^[53]^[54]

Domesticarea animalelor din anii 8000 i.en. a rezultat o inegalitate sociala dramatica, exceptand Noua Guinee. .^[55]

Aparea conceptul de proprietate, avere, cireada si gospodarie. Posesiunea septelurilor permitea competitia dintre gospodarii , rezultand mosteniri inegale de averi. Pastorii care controlau cele mai mari cirezi obtineau si mai multe cirezi, iar inegalitatile economice erau si mai pronuntate. ^[56]

Totusi, evidenta inegalitati sociale e inca disputata, avand in vedere ca asezari ca Catal Huyuk dezvăluie o lipsă izbitoare de diferență în ceea ce privește dimensiunile caselor și locurilor de înmormântare, sugerând o societate mai egalitară, fără dovezi ale conceptului de capital, deși unele case apar puțin mai mari sau mai bine decorate mai precis decât altele.

Familiile si gospodariile erau inca independente economic, gospodaria fiind centrul vietii cotidiene. ^[57]^[58]

Escavatiile din Europa Centrala dezvaluie o cultura de ceramica lineara, caracterizata prin santuri circulare, movile funerare din anii 4800-4600 i.en., presupunand timp si munca pentru a le construi, ceea ce sugereaza ca unii indivizi incepeau sa aiba mai multa influenta si control asupra altor indivizi pentru a organiza si manageria proiectele de constructie. Exista insa posibilitatea ca lucratorii sa fi fost pur si simplu voluntari si non-ierarhizati.

S-au construit asezari fortificate in regiunea Rinului, unele sate fiind fortificate cu palisade si santuri. .^[59]^[60]

Asezarile cu palisade si oasele sfaramate de obiecte ascutite indica dovezi ca existau razboaie violente intre grupuri in perioada neolitica. ^[54] This supplanted an earlier view of the Linear Pottery Culture as living a "peaceful, unfortified lifestyle".^[61]

Controlarea muncitorilor, ierarhizarea si conflictul dintre grupuri sunt caracteristici ale triburilor cu rang social care il aveau in frunte pe un individ carismatic, un lider, o capetenie, care isi transmitea functia prin descendenta ereditara. ^[62]

Marxistii au creat o teorie ca comunitatile neolitice erau egalitare, fiind un comunism primitiv.

Adăpost și sedentarism

Adăpostul oamenilor timpurii s-a schimbat dramatic de la [[Paleoliticul superior] în epoca neoliticului. În paleolitic, oamenii nu trăiau în mod normal în construcții permanente. În neolitic, au început să apară case din cărămidă de noroi care au fost acoperite cu ipsos. Aparitia agriculturii a făcut posibile casele permanente. Portierele au fost făcute pe acoperiș, cu scări poziționate atât la interior cât și la exteriorul caselor. Acoperișul era susținut de grinzi din interior. Terenul grosier era acoperit de platforme, covorașe și piei pe care locuiau rezidenții.Așezările au fost frecvente în Regiunea alpina Rămășițe au fost găsite la Mlaștile Ljubljana din Slovenia.

Îmbrăcăminte

Cele mai multe îmbrăcăminte par să fie confecționate din piele de animale, așa cum indică descoperirile unui număr mare de pini de os , care sunt ideale pentru fixarea pielii. Lenjeria din lână si pânză ar fi putut deveni disponibila în timpul neoliticului ulterior după cum sugerează descoperirile de pietre perforate care ar fi putut servi drept ac pentru tesut . Îmbrăcămintea purtată în epoca neolitică ar putea fi similară cu cea t purtat de Ötzi , deși nu era neolitic (din moment ce a aparținut epocii de cupru ).

Tehnologia

Caracteristica identificatoare a tehnologiei neolitice este utilizarea unor unelte de piatră lustruite sau măcinate, spre deosebire de uneltele de piatră din epoca paleoliticului.

Oamenii neolitici erau fermieri pricepuți, care fabricau o serie de instrumente necesare pentru recoltarea și prelucrarea culturilor (cum ar fi secera , lame și piatră de măcinat ) și producția de recipiente pentru produse alimentare (de exemplu vasele de ceramica , instrumente osoase). Au fost, de asemenea, producători pricepuți ai unei serii de alte tipuri de unelte și ornamente din piatră, inclusiv proiectile , mărgele și statui. Dar ceea ce a permis defrisarea pe scară largă a fost toporul de piatră care era deasupra tuturor celorlalte unelte. Fabricarea lemnului pentru adăpost sau barcile a permis oamenilor să exploateze terenurile lor noi câștigate.

Popoarele neolitice din Levant, Anatolia, Siria, nordul Mesopotamiei și Asia Centrală au fost de asemenea construitori, folosind cărămidă de noroi pentru a construi case și sate. La Çatalhöyük, casele au fost editate și pictate cu scene elaborate de oameni și animale. În Europa, case lungi au fost construite si morminte erau construite pentru morți. Aceste morminte sunt deosebit de numeroase în Irlanda . Oamenii neolitici din Insulele Britanice au construit baraca lungă și mormântul de cameră pentru morții . S-au gasit modalități de conservare a alimentelor pentru lunile viitoare, cum ar fi fabricarea containerelor relativ etanșe și utilizarea substanțelor precum sare ca conservanți.

Popoarele din America și Pacific au păstrat în cea mai mare parte nivelul neolitic până la momentul contactului european. Printre excepții fac parte capetele de cupru și sulița din regiunea Marilor Lacuri din America de Nord.

Vezi și

Bibliografie

Bellwood, Peter. (2004). First Farmers: The Origins of Agricultural Societies. Blackwell Publishers. ISBN 0-631-20566-7
V. G. Childe (1953), New Light on the Most Ancient East.
E. Comsa (1987), Neoliticul pe teritoriul României.
G. Clark, S. Piggott (1965), Prehistoric Societies.
A. Whittle (1989), Problems in Neolithic Archaeology.

Legături externe

Reconstituire 3d ideală a unei asezari neolitice, Chisoda; judetul Timis
Poze cu obiecte descoperite din perioada neolitică în România
Vestigiile arheologice privind exploatarea sării pe teritoriul României în perioada neo-eneolitică
Pagina de internet a Institutul pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European
Modul de viață brutal în epoca pietrei din Insulele Britanice, BBC
A doua naștere, 17 mai 2012, Dorin Marian, Revista Magazin
Semnul nemuririi, 31 mai 2012, Dorin Marian, Revista Magazin

^ Bellwood 2004, p. 384.
^ Yet another sensational discovery by polish archaeologists in Syria {Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111001171824/http://www.eduskrypt.pl/yet_another_sensational_discovery_by_polish_archaeologists_in_syria-info-6775.html |date=2011-10-01 }}. eduskrypt.pl. 21 June 2006
^ "Jericho", Encyclopædia Britannica
^ Haïdar Boustani, M., The Neolithic of Lebanon in the context of the Near East: State of knowledge (in French), Annales d'Histoire et d'Archaeologie, Universite Saint-Joseph, Beyrouth, Vol. 12–13, 2001–2002. Retrieved on 2011-12-03.
^ Stordeur, Danielle., Abbès Frédéric., Du PPNA au PPNB : mise en lumière d'une phase de transition à Jerf el Ahmar (Syrie), Bulletin de la Société préhistorique française, Volume 99, Issue 3, pp. 563–595, 2002
^ PPND – the Platform for Neolithic Radiocarbon Dates – Summary. exoriente. Retrieved on 2011-12-03.
^ Linseele, V.; et al. (iulie 2010). „Sites with Holocene dung deposits in the Eastern Desert of Egypt: Visited by herders?” (PDF). Journal of Arid Environments. 74 (7): 818–828. Bibcode:2010JArEn..74..818L. doi:10.1016/j.jaridenv.2009.04.014.
^ Hays, Jeffrey (martie 2011). „EARLY DOMESTICATED ANIMALS”. Facts and Details. Arhivat din original la 21 octombrie 2013. Accesat în 5 septembrie 2013.
^ Blench, Roger; MacDonald, Kevin C (1999). The Origins and Development of African Livestock. Routledge. ISBN 978-1-84142-018-9.
^ Barker, Graeme (25 martie 2009). The Agricultural Revolution in Prehistory: Why Did Foragers Become Farmers?. Oxford University Press. pp. 292–293. ISBN 978-0-19-955995-4. Accesat în 3 decembrie 2011.
^ Alexandra Y. Aĭkhenvalʹd; Robert Malcolm Ward Dixon (2006). Areal Diffussion and Genetic Inheritance: Problems in Comparative Linguistics. Oxford University Press, USA. p. 35. ISBN 978-0-19-928308-8.
^ Fekri A. Hassan (2002). Droughts, food and culture: ecological change and food security in Africa's later prehistory. Springer. pp. 164–. ISBN 978-0-306-46755-4. Accesat în 3 decembrie 2011.
^ Shillington, Kevin (2005). Encyclopedia of African history: A-G. CRC Press. pp. 521–. ISBN 978-1-57958-245-6. Accesat în 3 decembrie 2011.
^ Dawn Fuller (16 aprilie 2012). „UC research reveals one of the earliest farming sites in Europe”. Phys.org. Accesat în 18 aprilie 2012.
^ „One of Earliest Farming Sites in Europe Discovered”. ScienceDaily. 16 aprilie 2012. Accesat în 18 aprilie 2012.
^ Female figurine, c. 6000 BC, Nea Nikomidia, Macedonia, Veroia, (Archaeological Museum), Greece. Macedonian-heritage.gr. Retrieved on 2011-12-03.
^ Winn, Shan (1981). Pre-writing in Southeastern Europe: The Sign System of the Vinča Culture ca. 4000 BC. Calgary: Western Publishers.
^ Daniel Cilia, "Malta Before Common Era", in The Megalithic Temples of Malta. Retrieved 28 January 2007.
^ Piccolo, Salvatore (2013) Ancient Stones: The Prehistoric Dolmens of Sicily, Abingdon-on-Thames, England: Brazen Head Publishing, pp. 33-34 ISBN: 978-0-9565106-2-4
^ Coningham, Robin; Young, Ruth (2015), The Archaeology of South Asia: From the Indus to Asoka, c. 6500 BCE – 200 CE, Cambridge University Press Quote: ""Mehrgarh remains one of the key sites in South Asia because it has provided the earliest known undisputed evidence for farming and pastoral communities in the region, and its plant and animal material provide clear evidence for the ongoing manipulation, and domestication, of certain species. Perhaps most importantly in a South Asian context, the role played by zebu makes this a distinctive, localised development, with a character completely different to other parts of the world. Finally, the longevity of the site, and its articulation with the neighbouring site of Nausharo (c. 2800—2000 BCE), provides a very clear continuity from South Asia's first farming villages to the emergence of its first cities (Jarrige, 1984)."
^ Coppa, A.; Bondioli, L.; Cucina, A.; Frayer, D. W.; Jarrige, C.; Jarrige, J. -F.; Quivron, G.; Rossi, M.; Vidale, M.; Macchiarelli, R. (2006). „Early Neolithic tradition of dentistry”. Nature. 440 (7085): 755–756. doi:10.1038/440755a. ISSN 0028-0836. PMID 16598247.
^ Eleni Asouti and Dorian Q Fuller (2007). TREES AND WOODLANDS OF SOUTH INDIA: ARCHAEOLOGICAL PERSPECTIVES.
^ Xiaoyan Yang (2012). „Early millet use in northern China”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 109 (10): 3726–3730. Bibcode:2012PNAS..109.3726Y. doi:10.1073/pnas.1115430109. PMC 3309722 . PMID 22355109. Accesat în 15 ianuarie 2015.
^ The Archaeology News Network. 2012. "Neolithic farm field found in South Korea".
^ Willey, Gordon R.; Phillips, Philip (1957). Method and Theory in American Archaeology. University of Chicago Press. ISBN 978-0-226-89888-9.
^ Kohler TA, M Glaude, JP Bocquet-Appel and Brian M Kemp (2008). „The Neolithic Demographic Transition in the North American Southwest”. American Antiquity. 73 (4): 645–669. doi:10.1017/s000273160004734x.
^ A. Eichler, G. Gramlich, T. Kellerhals, L. Tobler, Th. Rehren & M. Schwikowski (2017). "Ice-core evidence of earliest extensive copper metallurgy in the Andes 2700 years ago"
^ White, Peter, "Revisiting the ‘Neolithic Problem’ in Australia" PDF, 2006
^ Thissen, L. "Appendix I, The CANeW 14C databases, Anatolia 10,000-5000 cal. BC." in: F. Gérard and L. Thissen (eds.), The Neolithic of Central Anatolia. Internal developments and external relations during the 9th–6th millennia cal BC, Proc. Int. CANeW Round Table, Istanbul 23–24 November 2001, (2002)
^ Denham, Tim P.; Haberle, S. G.; et al. (2003). „Origins of Agriculture at Kuk Swamp in the Highlands of New Guinea”. Science. 301 (5630): 189–193. doi:10.1126/science.1085255. PMID 12817084.
^ The Kuk Early Agricultural Site
^ Scarre, Chris (2005). "The World Transformed: From Foragers and Farmers to States and Empires" in The Human Past: World Prehistory and the Development of Human Societies (Ed: Chris Scarre). London: Thames and Hudson. Page 188. ISBN: 0-500-28531-4
^ Charles E. Redman (1978). Rise of Civilization: From Early Hunters to Urban Society in the Ancient Near East. San Francisco: Freeman.
^ Sauer, Carl O. (1952). Agricultural origins and dispersals. Cambridge, MA: MIT Press.
^ Grinin L.E. Production Revolutions and Periodization of History: A Comparative and Theoretic-mathematical Approach. / Social Evolution & History. Volume 6, Number 2 / September 2007 [1]
^ Zohary, D., The mode of domestication of the founder crops of Southwest Asian agriculture. pp. 142-158 in D. R. Harris (ed.) The Origins and Spread of Agriculture and Pastoralism in Eurasia. UCL Press Ltd, London, 1996
^ Zohary, D., Monophyletic vs. polyphyletic origin of the crops on which agriculture was founded in the Near East. Genetic Resources and Crop Evolution 46 (2) pp. 133-142
^ Hillman, G. C. and M. S. Davies., Domestication rate in wild wheats and barley under primitive cultivation: preliminary results and archaeological implications of field measurements of selection coefficient, pp. 124-132 in P. Anderson-Gerfaud (ed.) Préhistoire de l'agriculture: nouvelles approches expérimentales et ethnographiques. Monographie du CRA 6, Éditions Centre Nationale Recherches Scientifiques: Paris, 1992
^ E. J. Peltenburg; Alexander Wasse; Council for British Research in the Levant (2004). Maya Haïdar Boustani, Flint workshops of the Southern Beqa' valley (Lebanon): preliminary results from Qar'oun* in Neolithic revolution: new perspectives on southwest Asia in light of recent discoveries on Cyprus. Oxbow Books. ISBN 978-1-84217-132-5. Accesat în 18 ianuarie 2012.
^ ^a ^b L. Copeland; P. Wescombe (1966). Inventory of Stone-Age Sites in Lebanon: North, South and East-Central Lebanon, p. 89. Impr. Catholique. Accesat în 3 martie 2011.
^ Thacker, Christopher (1985). The history of gardens. Berkeley: University of California Press. p. 57. ISBN 978-0-520-05629-9.
^ Webber, Herbert John (1967–1989). Chapter I. History and Development of the Citrus Industry Arhivat în 23 mai 2016, la Arhiva Web Portugheză in ORIGIN OF CITRUS, Vol. 1. University of California
^ The Cambridge History of Africa
^ Smith, Philip E.L., Stone Age Man on the Nile, Scientific American Vol. 235 No. 2, August 1976: "With the benefit of hindsight we can now see that many Late Paleolithic peoples in the Old World were poised on the brink of plant cultivation and animal husbandry as an alternative to the hunter-gatherer's way of life".
^ Graeme Barker (25 martie 2009). The Agricultural Revolution in Prehistory: Why Did Foragers Become Farmers?, p. 252. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-955995-4. Accesat în 4 ianuarie 2012.
^ „The Development of Agriculture”. Genographic Project (în engleză). Accesat în 21 iulie 2017.
^ Fleisch, Henri., Notes de Préhistoire Libanaise : 1) Ard es Saoude. 2) La Bekaa Nord. 3) Un polissoir en plein air. BSPF, vol. 63.
^ ^a ^b Leonard D. Katz Rigby; S. Stephen Henry Rigby (2000). Evolutionary Origins of Morality: Cross-disciplinary Perspectives. United kingdom: Imprint Academic. p. 158. ISBN 0-7190-5612-8.
^ Langer, Jonas; Killen, Melanie (1998). Piaget, evolution, and development. Psychology Press. pp. 258–. ISBN 978-0-8058-2210-6. Accesat în 3 decembrie 2011.
^ „The Oldest Civilization in the Americas Revealed” (PDF). CharlesMann. Science. Accesat în 9 octombrie 2015.
^ „First Andes Civilization Explored”. BBC News. 22 decembrie 2004. Accesat în 9 octombrie 2015.
^ Hommon, Robert J. (2013). The ancient Hawaiian state: origins of a political society (ed. First). New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-991612-2.
^ "Stone Age," Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007 © 1997–2007 Microsoft Corporation. All Rights Reserved. Contributed by Kathy Schick, B.A., M.A., Ph.D. and Nicholas Toth, B.A., M.A., Ph.D. Archived 2009-11-01.
^ ^a ^b Russell Dale Guthrie (2005). The nature of Paleolithic art. University of Chicago Press. pp. 420–. ISBN 978-0-226-31126-5. Accesat în 3 decembrie 2011.
^ „Farming Pioneered in Ancient New Guinea”. New Scientist. New Scientist. Accesat în 9 octombrie 2015.
^ Bahn, Paul (1996) "The atlas of world archeology" Copyright 2000 The brown Reference Group plc
^ „Prehistoric Cultures”. Museum of Ancient and Modern Art. 2010. Accesat în 5 septembrie 2013.
^ Hirst, K. Kris. „Çatalhöyük: Urban Life in Neolithic Anatolia”. About.com Archaeology. About.com. Accesat în 5 septembrie 2013.
^ Idyllic Theory of Goddess Creates Storm Arhivat în 19 februarie 2008, la Wayback Machine.. Holysmoke.org. Retrieved on 2011-12-03.
^ Krause (1998) under External links, places.
^ Gimbutas (1991) page 143.
^ Kuijt, Ian (30 iunie 2000). Life in Neolithic farming communities: social organization, identity, and differentiation. Springer. pp. 317–. ISBN 978-0-306-46122-4. Accesat în 3 decembrie 2011.

[FOOTNOTEBellwood2004384-1] Bellwood 2004, p. 384.

[eduskrypt-2] Yet another sensational discovery by polish archaeologists in Syria {Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111001171824/http://www.eduskrypt.pl/yet_another_sensational_discovery_by_polish_archaeologists_in_syria-info-6775.html |date=2011-10-01 }}. eduskrypt.pl. 21 June 2006

[3] "Jericho", Encyclopædia Britannica

[boustani-4] Haïdar Boustani, M., The Neolithic of Lebanon in the context of the Near East: State of knowledge (in French), Annales d'Histoire et d'Archaeologie, Universite Saint-Joseph, Beyrouth, Vol. 12–13, 2001–2002. Retrieved on 2011-12-03.

[5] Stordeur, Danielle., Abbès Frédéric., Du PPNA au PPNB : mise en lumière d'une phase de transition à Jerf el Ahmar (Syrie), Bulletin de la Société préhistorique française, Volume 99, Issue 3, pp. 563–595, 2002

[exoriente-6] PPND – the Platform for Neolithic Radiocarbon Dates – Summary. exoriente. Retrieved on 2011-12-03.

[7] Linseele, V.; et al. (iulie 2010). „Sites with Holocene dung deposits in the Eastern Desert of Egypt: Visited by herders?” (PDF). Journal of Arid Environments. 74 (7): 818–828. Bibcode:2010JArEn..74..818L. doi:10.1016/j.jaridenv.2009.04.014.

[8] Hays, Jeffrey (martie 2011). „EARLY DOMESTICATED ANIMALS”. Facts and Details. Arhivat din original la 21 octombrie 2013. Accesat în 5 septembrie 2013.

[9] Blench, Roger; MacDonald, Kevin C (1999). The Origins and Development of African Livestock. Routledge. ISBN 978-1-84142-018-9.

[10] Barker, Graeme (25 martie 2009). The Agricultural Revolution in Prehistory: Why Did Foragers Become Farmers?. Oxford University Press. pp. 292–293. ISBN 978-0-19-955995-4. Accesat în 3 decembrie 2011.

[11] Alexandra Y. Aĭkhenvalʹd; Robert Malcolm Ward Dixon (2006). Areal Diffussion and Genetic Inheritance: Problems in Comparative Linguistics. Oxford University Press, USA. p. 35. ISBN 978-0-19-928308-8.

[12] Fekri A. Hassan (2002). Droughts, food and culture: ecological change and food security in Africa's later prehistory. Springer. pp. 164–. ISBN 978-0-306-46755-4. Accesat în 3 decembrie 2011.

[13] Shillington, Kevin (2005). Encyclopedia of African history: A-G. CRC Press. pp. 521–. ISBN 978-1-57958-245-6. Accesat în 3 decembrie 2011.

[14] Dawn Fuller (16 aprilie 2012). „UC research reveals one of the earliest farming sites in Europe”. Phys.org. Accesat în 18 aprilie 2012.

[15] „One of Earliest Farming Sites in Europe Discovered”. ScienceDaily. 16 aprilie 2012. Accesat în 18 aprilie 2012.

[16] Female figurine, c. 6000 BC, Nea Nikomidia, Macedonia, Veroia, (Archaeological Museum), Greece. Macedonian-heritage.gr. Retrieved on 2011-12-03.

[17] Winn, Shan (1981). Pre-writing in Southeastern Europe: The Sign System of the Vinča Culture ca. 4000 BC. Calgary: Western Publishers.

[18] Daniel Cilia, "Malta Before Common Era", in The Megalithic Temples of Malta. Retrieved 28 January 2007.

[19] Piccolo, Salvatore (2013) Ancient Stones: The Prehistoric Dolmens of Sicily, Abingdon-on-Thames, England: Brazen Head Publishing, pp. 33-34 ISBN: 978-0-9565106-2-4

[coningham-young-1-20] Coningham, Robin; Young, Ruth (2015), The Archaeology of South Asia: From the Indus to Asoka, c. 6500 BCE – 200 CE, Cambridge University Press Quote: ""Mehrgarh remains one of the key sites in South Asia because it has provided the earliest known undisputed evidence for farming and pastoral communities in the region, and its plant and animal material provide clear evidence for the ongoing manipulation, and domestication, of certain species. Perhaps most importantly in a South Asian context, the role played by zebu makes this a distinctive, localised development, with a character completely different to other parts of the world. Finally, the longevity of the site, and its articulation with the neighbouring site of Nausharo (c. 2800—2000 BCE), provides a very clear continuity from South Asia's first farming villages to the emergence of its first cities (Jarrige, 1984)."

[CoppaBondioli2006-21] Coppa, A.; Bondioli, L.; Cucina, A.; Frayer, D. W.; Jarrige, C.; Jarrige, J. -F.; Quivron, G.; Rossi, M.; Vidale, M.; Macchiarelli, R. (2006). „Early Neolithic tradition of dentistry”. Nature. 440 (7085): 755–756. doi:10.1038/440755a. ISSN 0028-0836. PMID 16598247.

[22] Eleni Asouti and Dorian Q Fuller (2007). TREES AND WOODLANDS OF SOUTH INDIA: ARCHAEOLOGICAL PERSPECTIVES.

[23] Xiaoyan Yang (2012). „Early millet use in northern China”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 109 (10): 3726–3730. Bibcode:2012PNAS..109.3726Y. doi:10.1073/pnas.1115430109. PMC 3309722 . PMID 22355109. Accesat în 15 ianuarie 2015.

[24] The Archaeology News Network. 2012. "Neolithic farm field found in South Korea".

[W&P-25] Willey, Gordon R.; Phillips, Philip (1957). Method and Theory in American Archaeology. University of Chicago Press. ISBN 978-0-226-89888-9.

[NRSW-26] Kohler TA, M Glaude, JP Bocquet-Appel and Brian M Kemp (2008). „The Neolithic Demographic Transition in the North American Southwest”. American Antiquity. 73 (4): 645–669. doi:10.1017/s000273160004734x.

[27] A. Eichler, G. Gramlich, T. Kellerhals, L. Tobler, Th. Rehren & M. Schwikowski (2017). "Ice-core evidence of earliest extensive copper metallurgy in the Andes 2700 years ago"

[28] White, Peter, "Revisiting the ‘Neolithic Problem’ in Australia" PDF, 2006

[Thissen2002-29] Thissen, L. "Appendix I, The CANeW 14C databases, Anatolia 10,000-5000 cal. BC." in: F. Gérard and L. Thissen (eds.), The Neolithic of Central Anatolia. Internal developments and external relations during the 9th–6th millennia cal BC, Proc. Int. CANeW Round Table, Istanbul 23–24 November 2001, (2002)

[Denham2003-30] Denham, Tim P.; Haberle, S. G.; et al. (2003). „Origins of Agriculture at Kuk Swamp in the Highlands of New Guinea”. Science. 301 (5630): 189–193. doi:10.1126/science.1085255. PMID 12817084.

[31] The Kuk Early Agricultural Site

[32] Scarre, Chris (2005). "The World Transformed: From Foragers and Farmers to States and Empires" in The Human Past: World Prehistory and the Development of Human Societies (Ed: Chris Scarre). London: Thames and Hudson. Page 188. ISBN: 0-500-28531-4

[33] Charles E. Redman (1978). Rise of Civilization: From Early Hunters to Urban Society in the Ancient Near East. San Francisco: Freeman.

[34] Sauer, Carl O. (1952). Agricultural origins and dispersals. Cambridge, MA: MIT Press.

[35] Grinin L.E. Production Revolutions and Periodization of History: A Comparative and Theoretic-mathematical Approach. / Social Evolution & History. Volume 6, Number 2 / September 2007 [1]

[36] Zohary, D., The mode of domestication of the founder crops of Southwest Asian agriculture. pp. 142-158 in D. R. Harris (ed.) The Origins and Spread of Agriculture and Pastoralism in Eurasia. UCL Press Ltd, London, 1996

[37] Zohary, D., Monophyletic vs. polyphyletic origin of the crops on which agriculture was founded in the Near East. Genetic Resources and Crop Evolution 46 (2) pp. 133-142

[38] Hillman, G. C. and M. S. Davies., Domestication rate in wild wheats and barley under primitive cultivation: preliminary results and archaeological implications of field measurements of selection coefficient, pp. 124-132 in P. Anderson-Gerfaud (ed.) Préhistoire de l'agriculture: nouvelles approches expérimentales et ethnographiques. Monographie du CRA 6, Éditions Centre Nationale Recherches Scientifiques: Paris, 1992

[PeltenburgWasse2004-39] E. J. Peltenburg; Alexander Wasse; Council for British Research in the Levant (2004). Maya Haïdar Boustani, Flint workshops of the Southern Beqa' valley (Lebanon): preliminary results from Qar'oun* in Neolithic revolution: new perspectives on southwest Asia in light of recent discoveries on Cyprus. Oxbow Books. ISBN 978-1-84217-132-5. Accesat în 18 ianuarie 2012.

[CopelandWescombe1966-40] L. Copeland; P. Wescombe (1966). Inventory of Stone-Age Sites in Lebanon: North, South and East-Central Lebanon, p. 89. Impr. Catholique. Accesat în 3 martie 2011.

[41] Thacker, Christopher (1985). The history of gardens. Berkeley: University of California Press. p. 57. ISBN 978-0-520-05629-9.

[42] Webber, Herbert John (1967–1989). Chapter I. History and Development of the Citrus Industry Arhivat în 23 mai 2016, la Arhiva Web Portugheză in ORIGIN OF CITRUS, Vol. 1. University of California

[43] The Cambridge History of Africa

[smith-44] Smith, Philip E.L., Stone Age Man on the Nile, Scientific American Vol. 235 No. 2, August 1976: "With the benefit of hindsight we can now see that many Late Paleolithic peoples in the Old World were poised on the brink of plant cultivation and animal husbandry as an alternative to the hunter-gatherer's way of life".

[Barker2009p252-45] Graeme Barker (25 martie 2009). The Agricultural Revolution in Prehistory: Why Did Foragers Become Farmers?, p. 252. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-955995-4. Accesat în 4 ianuarie 2012.

[46] „The Development of Agriculture”. Genographic Project (în engleză). Accesat în 21 iulie 2017.

[47] Fleisch, Henri., Notes de Préhistoire Libanaise : 1) Ard es Saoude. 2) La Bekaa Nord. 3) Un polissoir en plein air. BSPF, vol. 63.

[Leonard_D._Katz_Rigby_2000_352-48] Leonard D. Katz Rigby; S. Stephen Henry Rigby (2000). Evolutionary Origins of Morality: Cross-disciplinary Perspectives. United kingdom: Imprint Academic. p. 158. ISBN 0-7190-5612-8.

[49] Langer, Jonas; Killen, Melanie (1998). Piaget, evolution, and development. Psychology Press. pp. 258–. ISBN 978-0-8058-2210-6. Accesat în 3 decembrie 2011.

[50] „The Oldest Civilization in the Americas Revealed” (PDF). CharlesMann. Science. Accesat în 9 octombrie 2015.

[51] „First Andes Civilization Explored”. BBC News. 22 decembrie 2004. Accesat în 9 octombrie 2015.

[52] Hommon, Robert J. (2013). The ancient Hawaiian state: origins of a political society (ed. First). New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-991612-2.

[53] "Stone Age," Microsoft Encarta Online Encyclopedia 2007 © 1997–2007 Microsoft Corporation. All Rights Reserved. Contributed by Kathy Schick, B.A., M.A., Ph.D. and Nicholas Toth, B.A., M.A., Ph.D. Archived 2009-11-01.

[b1-54] Russell Dale Guthrie (2005). The nature of Paleolithic art. University of Chicago Press. pp. 420–. ISBN 978-0-226-31126-5. Accesat în 3 decembrie 2011.

[55] „Farming Pioneered in Ancient New Guinea”. New Scientist. New Scientist. Accesat în 9 octombrie 2015.

[Bahn,_Paul_1996-56] Bahn, Paul (1996) "The atlas of world archeology" Copyright 2000 The brown Reference Group plc

[57] „Prehistoric Cultures”. Museum of Ancient and Modern Art. 2010. Accesat în 5 septembrie 2013.

[58] Hirst, K. Kris. „Çatalhöyük: Urban Life in Neolithic Anatolia”. About.com Archaeology. About.com. Accesat în 5 septembrie 2013.

[59] Idyllic Theory of Goddess Creates Storm Arhivat în 19 februarie 2008, la Wayback Machine.. Holysmoke.org. Retrieved on 2011-12-03.

[60] Krause (1998) under External links, places.

[61] Gimbutas (1991) page 143.

[62] Kuijt, Ian (30 iunie 2000). Life in Neolithic farming communities: social organization, identity, and differentiation. Springer. pp. 317–. ISBN 978-0-306-46122-4. Accesat în 3 decembrie 2011.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

[39]

[40]

[41]

[42]

[43]

[44]

[45]

[46]

[47]

[48]

[49]

[50]

[51]

[52]

[53]

[54]

[55]

[56]

[57]

[58]

[59]

[60]

[61]

[62]