Bocicoel, Maramureș: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Eliminare parametri inutili din format, scris introducere standard.
etimologie (corectat automat)
Linia 14: Linia 14:
| note =
| note =
}}
}}
'''Bocicoel''' este un sat în [[Comuna Bogdan Vodă, Maramureș|comuna Bogdan Vodă]] din [[județul Maramureș]], [[Transilvania]], [[România]]. {|.
'''Bocicoel''' este un sat în [[Comuna Bogdan Vodă, Maramureș|comuna Bogdan Vodă]] din [[județul Maramureș]], [[Transilvania]], [[România]].
|


Numele vechi a localității este ''Bocicoiul Mic''.
'''ISTORIC'''


Prima atestare documentară: [[1365]] (Bachkow). <ref> [[Coriolan Suciu]], Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968. </ref>
'''BOCICOEL – localitate asezata în partea nordica a Maramuresului; face legatura dintre Valea Izei si Valea Viseului, fiind situata între Bogdan Voda si Viseu de Jos.<br>

Etimologia numelui localității: Din n. top. Bocicoi (< n.fam. Bocica < tema boc- „butuc de lemn”) + suf. dim. -el. <ref> [[Dorin Ștef]], [https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_etimologic_al_localit%C4%83%C8%9Bilor_din_jude%C8%9Bul_Maramure%C8%99 Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș], Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016. </ref>

La recensământul din 2011, populația era de 763 de locuitori.
<ref>http://www.cjmaramures.ro/demografie</ref>

== Istoric ==

Localitate asezata în partea nordica a Maramuresului; face legatura dintre Valea Izei si Valea Viseului, fiind situata între Bogdan Voda si Viseu de Jos.<br>
Înainte de regimul comunist a fost comuna de sine statatoare, apoi a apartinut putin timp de comuna Viseu de Jos, dupa care a fost trecuta la comuna Bogdan Voda.<br>
Înainte de regimul comunist a fost comuna de sine statatoare, apoi a apartinut putin timp de comuna Viseu de Jos, dupa care a fost trecuta la comuna Bogdan Voda.<br>
Este atestata istoric pentru prima data în 1365, ca proprietate a cneazului Simion, dupa cum reiese din „Istoria Maramuresului” – Mariana Sustic, p. 65 si „Istoria Maramuresului” – Alexandru Filipascu, p. 87.<br>
Este atestata istoric pentru prima data în 1365, ca proprietate a cneazului Simion, dupa cum reiese din „Istoria Maramuresului” – Mariana Sustic, p. 65 si „Istoria Maramuresului” – Alexandru Filipascu, p. 87.<br>
Linia 35: Linia 43:
Satul Bocicoel a fost, de multe ori, filie a satelor învecinate: „De multe ori s’a administrat ca filie prin preotii din satele vecine. În 1806 purta titlul de capelania locala”.'''
Satul Bocicoel a fost, de multe ori, filie a satelor învecinate: „De multe ori s’a administrat ca filie prin preotii din satele vecine. În 1806 purta titlul de capelania locala”.'''


'''Tot în aceasta carte este consemnata cea mai veche lista a preotilor slujitori în aceasta localitate:<br>
Tot în aceasta carte este consemnata cea mai veche lista a preotilor slujitori în aceasta localitate:<br>
–1722: 1. popa Todor;<br>
–1722:
1. popa Todor;<br>
2. popa Vasilie Gogota;<br>
2. popa Vasilie Gogota;<br>
3. popa Lupu Gogota;<br>
3. popa Lupu Gogota;<br>
4. popa Radu;<br>
4. popa Radu;<br>
–1747: 5. popa Vasilie;<br>
–1747:
5. popa Vasilie;<br>
6. popa Simion;<br>
6. popa Simion;<br>
7. popa Lupu;<br>
7. popa Lupu;<br>
Linia 55: Linia 65:
–1910: popa Baziliu Dan - revine din Borsa; a fost înmormântat în Bocicoel, mai târziu deshumat si mutat la Borsa;'''
–1910: popa Baziliu Dan - revine din Borsa; a fost înmormântat în Bocicoel, mai târziu deshumat si mutat la Borsa;'''


'''Lista preotilor din registrele matricole ale parohiei, începând cu anul 1924:<br>
Lista preotilor din registrele matricole ale parohiei, începând cu anul 1924:<br>
–1924-1932(noiembrie):17. preotul Eugen Maier - slujeste în casa parohiala;<br>
–1924-1932(noiembrie):17. preotul Eugen Maier - slujeste în casa parohiala;<br>
–1933: suplinita de preotii: Vasile Dunca, Gheorghe Petrovay, Ioan Petrovay si Petru Vlad;<br>
–1933: suplinita de preotii: Vasile Dunca, Gheorghe Petrovay, Ioan Petrovay si Petru Vlad;<br>
Linia 100: Linia 110:
Pe viitor, este necesar sa fie izolata si renovata casa parohiala.'''
Pe viitor, este necesar sa fie izolata si renovata casa parohiala.'''


'''Pr. prof.<br>
Pr. prof.<br>
GRIGORE-DUMITRU ROSCA'''
GRIGORE-DUMITRU ROSCA
|}
|}

== Note ==
<references/>



{{DEFAULTSORT:Bocicoel}}
{{DEFAULTSORT:Bocicoel}}

Versiunea de la 27 iunie 2016 12:05

Format:CutieSate Bocicoel este un sat în comuna Bogdan Vodă din județul Maramureș, Transilvania, România.

Numele vechi a localității este Bocicoiul Mic.

Prima atestare documentară: 1365 (Bachkow). [1]

Etimologia numelui localității: Din n. top. Bocicoi (< n.fam. Bocica < tema boc- „butuc de lemn”) + suf. dim. -el. [2]

La recensământul din 2011, populația era de 763 de locuitori. [3]

Istoric

Localitate asezata în partea nordica a Maramuresului; face legatura dintre Valea Izei si Valea Viseului, fiind situata între Bogdan Voda si Viseu de Jos.
Înainte de regimul comunist a fost comuna de sine statatoare, apoi a apartinut putin timp de comuna Viseu de Jos, dupa care a fost trecuta la comuna Bogdan Voda.
Este atestata istoric pentru prima data în 1365, ca proprietate a cneazului Simion, dupa cum reiese din „Istoria Maramuresului” – Mariana Sustic, p. 65 si „Istoria Maramuresului” – Alexandru Filipascu, p. 87.
În 1444 este proprietatea unui alt „Simion din Bocicoel”, rasplatit pentru vitejia sa de Iancu de Hunedoara si fiul acestuia, Matei Corvin(„Istoria Maramuresului” – Al. Filipascu, p. 65). Tit Bud, la pagina 27 în lucrarea sa „Date istorice despre protopopiatele, parohiile manastirile române din Maramures din timpurile vechi pâna în anul 1911”, unde mentioneaza satul Bocicoel(Kisbacsko), consemneaza: „În 1365 deja se aminteste ca donatiunea regelui Ludovic data lui Balc fiul lui Sas Voda si fratilor sai”, de unde reiese ca Simon(Simion) este fiul lui Sas Voda, fratele lui Balc.
Mai sunt amintiti alti trei cneji cu numele de Simion, si ei rasplatiti pentru fapte de vitejie: „Simion din Cuhea” (Bogdan Voda), rasplatit de Vladislav I în 1447(M. Sustic, p. 44), Simion Marus(sau Maris), daruit de Ambrozie din Dolha si fratii sai cu cnezatul Cuhei, în 1454(Al. Filipascu, p. 65), si Simion Bizau din Cuhea, rasplatit de Matei Corvin, în 1463(Al. Filipascu, p. 66).
Localitatea s-a format prin asezarea muncitorilor forestieri; foarte probabil, primii au fost din Bocicoiu Mare, de lânga Sighet, care i-au dat si denumirea. Putem deduce acest lucru tot din „Istoria Maramuresului” de Al. Filipascu(p. 51), unde arata ca însotitorii lui Bogdan Voda, când au descalecat în Moldova, au întemeiat sate noi si le-au dat numele lor de botez sau numele satelor maramuresene pe care le-au parasit(langa Ileanda, mergând spre Cluj-Napoca, la câtiva kilometri în stânga este un sat numit Dolheni, format probabil tot din muncitori forestieri veniti din comuna Dolhasca-Bucovina).
Am adus acest argument deoarece unii sustin ca numele satului vine de la opinca/ sandala, în maghiara „bocskor”. Nu apare nicaieri denumirea de „Kisbocskor”, opinca mica/ sandala mica.
În actele vremii, localitatea apare sub numele de: „Bocicoel (ung. Kisbocskó), 1365 „Bachkow”, 1444 „Kysbachko”, propr. cneazului Simon (cf. ib. nr. 29, 189).”(Al. Filipascu, p. 87) sau Bocicoiu Mic, altul decât Bocicoiu Mare, de lânga Sighet, „Bocicoiu (ung. Nagybocskó), situat pe ambele maluri ale Tisei, în 1442 „Willa Olachalis Bochko, propr. valahului Pancu din Craciunesti (cf ib. nr. 184)”(Al.Filipascu, p.86).
Aceasta îndeletnicire de opincari o aveau câtiva dintre locuitorii localitatii în perioada comunista - azi mai sunt doi - învatata de la opincarii din Salva, iar numele localitatii este de cel putin 700 de ani.
Din „Date istorice despre protopopiatele, parohiile manastirile române din Maramures din timpurile vechi pâna în anul 1911” de Tit Bud, aflam urmatoarele:
– în 1669 localitatea avea o biserica de lemn primita din Viseu de Jos(care a fost donata Botizei, cum sustineau batrânii satului ca au auzit de la bunicii lor);
– în timpul preotului Grigoriu Balint s-a construit o biserica de piatra, sfintita în 1890. Tot atunci s-a cumparat un clopot de 124 kg(mai sunt doua clopote mai mici, pe cel mijlociu este inscriptionat anul 1803, cel mic nu are inscriptii);
– „popor putin dar doritor de carte a tinut în trecut dascali ambulanti cari iarna umblau din casa în casa si învatau pruncii, apoi vara se duceau la ale sale”. În 1860 aveau scoala confesionala pe care a reînoit-o Grigoriu Balint în 1890(în perioada interbelica scoala confesionala a fost închiriata primariei, dar, deoarece primaria nu si-a platit chiria 15 ani, în 6 august 1936 Biserica a renuntat la chirie lasând-o in folosita primariei, scoala ramânând în proprietatea Bisericii, împreuna cu terenul pe care era construita; dupa 1970 a fost darâmata si s-a construit alta noua – azi este nefolosita); 
–„ în 1890 comuna avea 1120 de persoane”, ajungând la peste 2000 de persoane pâna în 1970 ( dupa aceasta data multi s-au mutat în alte localitati prin tara; în 1990 în localitate mai erau 900 persoane, iar la ultimul recensamânt 700, dintre care în localitate aprox. 300, – tineretul este plecat în strainatate: Franta-Paris, Italia, Spania, Portugalia, Anglia, America etc.).
Satul Bocicoel a fost, de multe ori, filie a satelor învecinate: „De multe ori s’a administrat ca filie prin preotii din satele vecine. În 1806 purta titlul de capelania locala”.

Tot în aceasta carte este consemnata cea mai veche lista a preotilor slujitori în aceasta localitate:
–1722: 1. popa Todor;
2. popa Vasilie Gogota;
3. popa Lupu Gogota;
4. popa Radu;
–1747: 5. popa Vasilie;
6. popa Simion;
7. popa Lupu;
–1766: 8. popa Costan Sima;
–1820: 9. popa Cosma Iuga - paroh în Saliste(filie);
–1836: 10. popa Filip Mihalca - paroh în Cuhe(filie);
–1849: 11. popa Vasiliu Mihalca - paroh în Cuhe(filie);
–1851: 12. popa Baziliu Kiss - 9 luni;
–1852: popa Vasiliu Mihalca - paroh în Dragomiresti, mutat din Cuhe, a cumparat o casa parohiala din lemn(filie);
–1853: 13. popa Georgiu Barna(a stat 4 ani) - fost vice-rector la seminarul „Sf. Varvara”-Viena; din Bocicoel pleaca la seminarul din Ungvar; 
–1858: 14. popa Iurca Mihail - construieste scoala; se muta la Rozavlea si devine protopop al Izei;
–1865: 15. popa Baziliu Dan - se muta în 1885 în Borsa;
–1885: 16. popa Grigoriu Balint, a construit o biserica - vezi mai sus;
–1910: popa Baziliu Dan - revine din Borsa; a fost înmormântat în Bocicoel, mai târziu deshumat si mutat la Borsa;

Lista preotilor din registrele matricole ale parohiei, începând cu anul 1924:
–1924-1932(noiembrie):17. preotul Eugen Maier - slujeste în casa parohiala;
–1933: suplinita de preotii: Vasile Dunca, Gheorghe Petrovay, Ioan Petrovay si Petru Vlad;
–1934-1942(ianuarie): 18. Gheorghe Petrovay, plecat la Rozavlea, apoi la Viseu de Jos;
–1942: 19. preotul Ioan Petrescu(îi întâlnim si pe Vasile Dunca si Vasile Vlad (paroh de Sieu) la servicii religioase);
–1942(noiembrie)-1948: 20. preotul Gavril Dunca: în 01.01.1948 a botezat 5 (cinci) membri ai aceleiasi familii: - Maria Botis, nascuta în 18.02.31;
- Ilisca Botis, nascuta în 26.06.34;
- Gheorghe Botis, nascut în 11.01.36;
- Varvara Botis, nascuta în 20.01.38;
- Gavrila Botis, nascut în 04.11.43;
–1949(ianuarie-august) - suplinita de preotii: Ioan Salajan, Gheorghe Vlad(paroh în Leordina), Vasile Racolta(paroh în Dragomiresti, transferat la Botiza), Vasile Trifoi, Miron Codrea Nutu(protopop de Viseu);
–1949(octombrie-decembrie): 21. preotul Nicolae Barcari;
–1950(ianuarie-noiembrie): 22. preotul Gheorghe Serban;
–1950(decembrie)-1951(septembrie) - suplinita de preotul Ioan Salajan (ajutat de T. Cioara si Dionisie Cioara, ieromonahi în Moisei);
–1951(septembrie)-1954(noiembrie): 23. ieromonahul Iroftei Popovici, (ajutat în noiembrie 1954 de Ioan Constantinescu);
–1954(noiembrie)-1958(martie): 24. preotul Constantin Tuta;
–1958 - a fost suplinita de preotii: Mihai Iuga(Cuhe)(ianuarie-februarie, mai-iunie), Ioan Moisa(Cluj), Mircea Pop, Eugen Botos (aprilie), Constantin Sabau(Dragomiresti)(iulie-august);
–1958(august-noiembrie): 25. pr. protos. Corneliu Georgescu - profesor la seminarul din Cluj-Napoca (conform batrânilor satului);
–1958(decembrie)-1959(mai)¬-au suplinit urmatorii preoti: Mihai Maruscioc, Ioan Hojda, I. Bolchis, Nutu Miron Codrea(Viseu) si ieromonahul Nistor Cadaru(Moisei);
–1959(iunie)-1967(ianuarie): 26. preotul Iuliu Henciu; în timpul sau se zugraveste biserica si se sfinteste, de catre episcopul Clujului, Teofil Herineanu, în 24 septembrie 1961;
–1967(februarie)-1973(octombrie): 27. preotul Mihai Cosma;
–1973(noiembrie)-1976(ianuarie): 28. preotul Grigore Andreica, mutat la Rozavlea si, din 10 martie 1994 pâna în septembrie 2013, protopop de Viseu; toarna fundatia casei parohiale;
–1976(martie)-1986(octombrie): 29. preotul Gheorghe Hapca; termina casa parohiala care este sfintita, în 25 octombrie 1981, de I. P. S. Iustinian, pe atunci episcop vicar al Clujului;
–1986(noiembrie)-1991(noiembrie): 30. preotul Vasile Vulpe;
–1991(decembrie)-1993(decembrie): 31. preotul Grigore Tomoiaga;
–1994(martie)-1999(august): 32. preotul Grigore-Dumitru Rosca, plecat profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Iosif Marturisitorul” din Baia Mare, unde aduce lemn de stejar din Baia Sprie si in 3 saptamani, in luna octombrie, ridica biserica „Sfântul Iosif Marturisitorul” pana la acoperis, procurand si 32000 buc sindrila din Dragomiresti, iar in 11 septembrie 2001 darama un perete dintre doua sali de clasa, aseaza o barna de stejar de pe un perete pe altul in locul peretelui daramat, finiseaza peretii, vopseste caloriferele si geamurile, zugraveste in lavabil alb interiorul, doteaza Sfantul Altar si strana cu toate cartile de cult necesare, aseaza icoane, cumpara covoare si amenajeaza capela seminarului, facand Sfanta Liturghie in 14 sept 2001. In luna octombrie a fost sfintita de I.P.S. Justinian.;
–1999(septembrie)-2001(noiembrie): 33. preotul Gheorghe-Daniel Stetco; în 23 iulie 2000 s-a sfintit capela din cimitirul Basaraba(ridicata si finisata de pr. G. D. Rosca) de catre I. P. S. Justinian;
–2001(decembrie)-prezent: revine preotul Grigore-Dumitru Rosca.
Dupa 1920, biserica de piatra s-a darâmat si s-a slujit în casa parohiala; s-a facut caramida în vatra satului, pentru o noua biserica, dar care nu s-a mai ridicat, caramida risipindu-se din cauza vremurilor grele din perioada interbelica.
În 1948 (ultimul an în parohie al parintelui Gavril Dunca) s-a adunat piatra pentru fundatia unei noi biserici. Deoarece se instalase regimul comunist si s-a început taierea padurilor, întreaga comunitate din Bocicoel si-a taiat toata padurea de stejar, au depozitat-o în curtea scolii, unde au pregatit tot lemnul pentru ridicarea unei noi biserici. În 1952, a început constructia bisericii si s-a finalizat în 1959; lucrarile au fost coordonate de Ioan Rad, prim epitrop (corator), din cauza faptului ca preotii nu erau stabili.
În 20 iulie 1994, la slujba vecerniei, P. S. Iustin sfinteste locul pentru o capela în al doilea cimitir(Basaraba); lucrarile încep în 21 iulie, se finalizeaza în luna octombrie, iar în mai 1995, se termina si finisajele.
În 1996 s-au renovat fundatia si fatada bisericii; în 1997 s-au cumparat lambriuri de plastic care, în 1998, au fost aplicate în interiorul bisericii, de jur împrejur.
La casa parohiala s-a facut o aductiune de apa din Basaraba, în 1997, si trei bazine de golire a apei. De asemenea, baia a devenit functionala.
În 1999 se construieste o trapeza, lânga casa parohiala.
Între anii 2002 si 2004 s-a pictat interiorul bisericii în tehnica tempera grassa; în 2004 s-au facut o poarta maramuresana, gardul la cimitir si un altar de vara, precum si gardul la casa parohiala. Tot în 2004 s-a zidit o noua Sfânta Masa în altar, din caramida, placata în nise cu marmura, capacul fiind tot din marmura; s-a pus parchet în altar si pe solee, s-au refacut treptele si s-au placat cu gresie; au fost cmparate: o Sf. Evanghelie, un chivot, o candela-pe Sf. Masa, doua seturi de vesminte pentru Sf. Masa, doua seturi de perdele(dvere) pentru usile împaratesti si diaconesti, un epitaf si mai multe icoane pictate, pentru sarbatorile unor sfinti de peste an.
Biserica a fost sfintita, de P. S. Iustin, în 29 iunie 2004, iar preotului paroh Grigore-Dumitru Rosca i s-a acordat distinctia de iconom stavrofor.
În 2005 s-au acoperit treptele bisericii, iar în 2006 s-au placat cu gresie stâlpii si împrejurul treptelor.
În 2007 s-au construit din lemn de stejar treptele care duc în balcon.
În 2007 si 2008 s-au adunat bani si s-au cumparat 500 de foi de tabla(aluminiu); în 2009 s-a cumparat restul de tabla(aluminiu, galvanizata, inox), s-a acoperit biserica si s-au facut 3 cruci de inox pe turnuri.
În 2010 au fost construite trepte, de la bierica înspre altarul de vara.
În 2011 s-au facut balustrade de inox la trepte.
Între 1994 si 1999 s-au cumparat unele carti pentru altar, un set de sfinte vase, patru sfesnice , doua cadelnite si patru rânduri de vesminte liturgice. Între 2002 si 2012, a fost cumparat restul de carti necesare pentru altar si strana, un set de sfinte vase, doua sfesnice, o cadelnita si sase rânduri de vesminte, din care doua sunt brodate. În 2004 s-au cumparat servicii de vase, tacâmuri, pahare pentru 50 de persoane. În 2013 s-a racordat conducta de apa a casei parohiale la coloana comunala. In 2014 s-a aplicat mocheta pe pardoseala. In 2014 si 2015 s-au taiat copacii din cimitir si s-a curatat cimitirul. 
Toate aceste lucrari, din 1994 pâna în prezent, s-au facut sub îndrumarea pr. Grigore-Dumitru Rosca, cu sprijinul consiliului parohial si al credinciosilor.
Pe viitor, este necesar sa fie izolata si renovata casa parohiala.

Pr. prof.
GRIGORE-DUMITRU ROSCA |}

Note

  1. ^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
  2. ^ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2016.
  3. ^ http://www.cjmaramures.ro/demografie