Yoshio Sugino
| Yoshio Sugino | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 12 decembrie 1904[1] Narutō(d), Prefectura Chiba, Japonia  |
| Decedat | (93 de ani) Tokyo(d), Tōkyō, Japonia |
| Copii | Yukihiro Sugino |
| Cetățenie |  Japonia |
| Ocupație | judocan[*] Kobudo martial artist[*] coregraf[*] |
| Limbi vorbite | limba japoneză[3] |
| Activitate | |
| Sport | judo |
| Probe | artă marțială[2] |
Modifică date / text  | |
Yoshio Sugino (杉野嘉男 Sugino Yoshio?, n. , Narutō(d), Prefectura Chiba, Japonia – d. , Tokyo(d), Tōkyō, Japonia) a fost un instructor de arte marțiale și coregraf de film japonez.
Tinerețea[modificare | modificare sursă]
Sugino s-a născut în satul Naruto din prefectura Chiba, în decembrie 1904. Atunci când el era foarte mic, familia sa s-a mutat la Tokyo. Yoshio Sugino a avut primul contact cu artele marțiale în anul 1918, când s-a înscris la Facultatea de Studii Comerciale și Industriale a Universității Keio; avea o înălțime de doar 1,59 m, dar compensa acest handicap prin multă energie. A practicat multe sporturi și a făcut parte din cluburile de judo, kendo, sumo și kyudo. A studiat mai ales judo sub îndrumarea instructorului Kunisaburo Iizuka, care era la acea vreme unul dintre antrenorii de top ai cluburilor universitare din Japonia.[4] După absolvirea facultății a lucrat o scurtă perioadă ca funcționar bancar la Kanan Bank din Taipei, dar, dobândind îndemnânare în practicarea judo-ului, a înființat propriul său dojo (Kodokan Judo Shugyojo) la Kawasaki.[5]
Cariera sa în artele marțiale[modificare | modificare sursă]
În anul 1927 Jigoro Kano, fondatorul judo-ului, i-a recomandat lui Sugino să studieze kenjutsu (lupta japoneză cu sabia) la școala Katori Shinto-ryu. În aceeași perioadă Sugino a început să studieze jujutsu Yoshin Koryu sub îndrumarea instructorului Genro Kanaya.[6] La începutul anilor 1930 l-a cunoscut pe fondatorul artei marțiale aikido, Morihei Ueshiba, și a studiat suficient aikido pentru a obține brevetul de instructor și a deschide prin 1935 un dojo afiliat școlii Aikikai. În anii 1940 el preda cu norma întreagă cursuri de kenjutsu, aikido, judo și naginatajutsu.[5]
Mutarea la Fukushima[modificare | modificare sursă]
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, casa și dojo-ul lui Sugino au fost distruse de bombardamentele aeriene lansate asupra orașului Kawasaki. Sugino și familia lui s-au refugiat la Fukushima, unde el și-a petrecut cea mai mare parte a timpului antrenându-se în artele marțiale și folosindu-și cunoștințele medicale (a organizat și condus o clinică de tratare a fracturilor în apropierea dojo-ului său din Kawasaki) pentru a-i ajuta pe cei răniți. După război, familia Sugino s-a întors la Kawasaki, unde Yoshio a fost foarte ocupat la clinică cu tratarea răniților de război. În anul 1950 a construit un nou dojo și și-a reluat activitatea de instructor în artele marțiale.[5]
Implicarea sa în cinematografie[modificare | modificare sursă]
În 1953 Yushio Sugino a fost solicitat să-i instruiască în luptele cu sabia pe actorii filmului Cei șapte samurai al lui Akira Kurosawa.[7] Această activitate de instruire a actorilor în lupta cu sabia și de dirijare a secvențelor de luptă a fost realizată inițial de Sugino în colaborare cu Junzo Sasamori de la școala Ono-ha Itto-ryu, dar Sasamori a fost nevoit să se retragă de la filmări deoarece Ministerul Educației i-a oferit un post de instructor de arte marțiale în Europa chiar în timpul producției filmului. Coregrafia luptelor cu sabia realizată de Sugino a fost influențată de stilul decorativ al teatrului kabuki și a urmărit să adauge dinamism și realism acelor scene.[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ katorishinto.it. „ASSOCIAZIONE ITALIANA KATORI SHINTO RYU”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Joseph R. Svinth. „Judo: Kunisaburo Iizuka”. Accesat în .
- ^ a b c d Tsukasa Matsuzaki. „The Last Swordsman: The Yoshio Sugino Story”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Pranin, Stanley. „Interview with Yoshio Sugino”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Stuart Galbraith, The Toho Studios story: a history and complete filmography, Scarecrow Press, 2008, p. 152.
