Utilizator:Adrian Corvin/Rebeliunea legionară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cadru general al vieții politice din România[modificare | modificare sursă]

•În 1938 petrolul românesc ajunge ținta principală a intereselor germane în regiune. Astfel, serviciile secrete anglo-sovietice precum și cele germane își intensifica acțiunile, cresc totodată și presiunile guvernelor marilor puteri asupra clasei politice din România.

•Sub presiune germană, primele măsuri antisemite au fost luate de guvernul condus de Octavian Goga la 21 ianuarie 1938 prin Decretul nr.169 de revizuire a cetățeniei, care cerea evreilor să prezinte acte din care să reiasă că nu s-au așezat în România între 1918 și 1924. Presiuni interne (în special a camarilei Elenei Lupescu Grunberg) și internaționale duc la înlocuirea guvernului Goga în urma disensiunilor apărute în problema evreilor.

10 februarie 1938, regele Carol II a dizolvat guvernul, a abrogat constituția și a instituit dictatura regală.

24 noiembrie 1938, Carol are o întrevedere cu Adolf Hitler la Berchtensgaden. Hitler îi cere printe altele retragerea Romaniei din Societatea Națiunilor; denunțarea tuturor tratatelor oficiale și secrete, precum și a convențiilor militare, aducerea Gărzii de Fier la putere.Carol nu acceptă condițiile lui Hitler, se întoarce decis să distrugă legionarii.

•În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, Corneliu Zelea Codreanu împreună cu alți 13 camarazi legionari sînt asasinați, din ordinul regelui Carol al II-lea, asasinat organizat de ministrul de interne Armand Călinescu care va fi avansat de către rege din funcția de ministru de interne în cea de prim-ministru. În septembrie, Călinescu a permis refugiul guvernului polonez în România. Este acuzat de adversarii politici și legionari ca fiind părtaș, în colaborare cu serviciile secrete britanice, la planul de distrugere a câmpurilor petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României.

•Armand Călinescu a fost asasinat în București pe 21 septembrie 1939, asasinii fiind legionari conduși direct de Horia Sima, trimis special din Germania pentru această acțiune. Are loc împușcarea din ordinul lui Carol al II-lea, ca represalii, a 147 de legionari din 55 de județe. Aproape toți fruntașii mișcării legionare fuseseră uciși.

26 iunie 1940 guvernul de la Moscova a adresat Romaniei un ultimatum prin care cerea să i se cedeze Basarabia și nordul Bucovinei. Întrunit pe 27 iunie, Consiliul de Coroană a cerut începerea unor tratative cu U.R.S.S. dar în noaptea de 27/28 iunie, sovieticii adresează ultimatumul, "cel târziu la 28 iunie, ora 12“ (s-au acordat 10 ore), România să evacueze Basarabia și nordul Bucovinei. Guvernul lui Carol se conformează ultimatumului.

30 august 1940, României i s-a impus Dictatul de la Viena, act prin care a fost desprinsă din trupul țării o suprafață de 43.493 km2 cu o populație de 2.667.000 locuitori, din care 50,2% erau români, 37,1% maghiari și secui, iar restul germani, evrei și de alte naționalități.

•Începute pe 19 august la ultimatumul german, tratativele dintre România și Bulgaria s-au încheiat la 7 septembrie prin pierderea Cadrilaterului. România pierduse în total, peste 33,8% din teritoriu și 33,3% din populație (peste 6 800 000 de locuitori).

•În seara zilei de 3 septembrie 1940 a izbucnit confruntarea violentă a activiștilor legionari cu forțele de ordine. Centrele de acțiune au fost București, Constanța, Brașov, Timișoara, Sibiu, Deva și Alba Iulia. Cad 8 legionari și sunt răniți alți 40. Cinci jandarmi și polițiști își pierd viața. Autoritățile statului au pierdut sitauația de sub control.

•Pe 6 septembrie Carol al II-lea abdică. Mihai este proclamat rege.

•La 14 septembrie 1940 România este proclamată Stat Național Legionar. Se alcătuiește noul guvern sub conducerea lui Ion Antonescu, iar Horia Sima este numit vicepreședinte al consiliului de miniștri.

Relațiile dintre Ion Antonescu și mișcarea legionară[modificare | modificare sursă]

Antonescu a încercat inițial să atragă la guvernare cele două partide importante – P.N.Ț. și P.N.L. – însă fără succes, deoarece acestea au refuzat să colaboreze cu un regim dictatorial. În consecință, Antonescu formează un guvern de specialiști și legionari.

Ion Antonescu și Horia Sima s-au situat, chiar și în momentele cele mai cordiale, pe poziții antagonice. Amândoi doreau puteri sporite.

Antonescu a căutat să folosească drept bază politică Mișcarea legionară a lui Horia Sima, sub rezerva controlului său asupra organizației. În decretul semnat de regele Mihai I și prin care se instituia statul național-legionar la articolul 3 „Domnul general Ion Antonescu este conducătorul statului național-legionar și șeful regimului legionar". Horia Sima a priceput poziția de subordonat care i se rezervase, singura soluție era să organizeze partidul apoi să preia puterea.

În fața acestui pericol, Ion Antonescu se preocupa de asigurarea bazei sale de putere, Armata.

Horia Sima avea mari probleme de legitimitate și autoritate în interiorul Mișcării legionare. După transformarea „Gărzii legionare" în Poliție legionară, el va numi la conducerea acesteia un bulgar pe nume Ion Boian, cu pseudonimul Moisescu, a cărui pregătire nu depășea o clasă de liceu industrial și care este autorul asasinatelor de evrei din timpul rebeliunii legionare, asasinate efectuate în colaborare cu oamenii lui Himmler de la Legația germană din București.

La Berlin, neînțelegerile dintre cei doi îngrijorau. Antonescu era preferat de către Hitler și Ribbentrop iar legionarii aveau sprijinul lui Goebbels si Himmler.

În septembrie 1940, Antonescu avea două alternative: o nouă lovitură de stat, suprimînd Mișcarea legionară, ceea ce ar fi provocat reacția Berlinului, ori se înțelegea cu Horia Sima, ceea ce era pe placul Berlinului. Un lucru e sigur: gradul de libertate al lui Ion Antonescu era limitat de Germania.

De altfel, întreaga scenă politică românească părea o copie estică, la scară redusă, a unor modele occidentale. Astfel, Antonescu acționa similar lui Franco iar mișcarea legionară împrumutase, în special sub conducerea lui Horia Sima, multe din elementele caracteristice celebrelor trupe de asalt (Sturmabteilung) conduse de Ernst Röhm. Aceast val de violențe, fără precedent pe scena politică românească a fost alimentat din plin de surse externe.

Preambul[modificare | modificare sursă]

23 noiembrie 1940 În timpul vizitei lui Antonescu în Germania, acesta a semnat actul aderării României la Pactul Tripartit (sau Axa: Germania, Italia, Japonia). Hitler i-a invitat în Germania, atât pe Antonescu cât și pe Horia Sima dar Horia Sima nu s-a prezentat, poate pentru a pregăti mai bine preluarea puterii.

•Noaptea de 26 spre 27 noiembrie, legionarii asasinează, la Jilava, 64 de foști responsabili politici ai regimului Carol al doilea și în dimineața de 27 noiembrie, pe Virgil Madgearu și Nicolae Iorga.

•Ion Antonescu, a emis în 28 noiembrie 1940 un decret-lege privind reprimarea infracțiunilor "în contra ordinei publice și intereselor statului".

•În 5 decembrie 1940, un alt decret, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru cei care "instigau la rebeliune".

20 ianuarie 1941. Maiorul Doring, șeful transporturilor Misiunii Militare germane din România este asasinat în plină strada în București, în dreptul Hotelului Ambasador, de către spionul grec Dimitrie Sarantopoulos. La anchetă s-a descoperit că la intrarea în România, pe la Constanța, a fost însoțit de doi agenți americani, dar se afla în slujba serviciului secret britanic pentru a-l asasina pe generalul Hansen, șeful Misiunii Militare germane, și numai dintr-o eroare a fost asasinat un subordonat al acestuia.


pe mîine