Stoica Ludescu

Stoica Ludescu (sec. XVII) a fost un om de casă (logofăt, „slugă bătrână” zice el) al familiei Cantacuzinilor. El a scris Letopisețul cantacuzinesc, istoria principatului până în anul 1688. Paternitatea lui Ludescu a stabilit-o Nicolae Iorga ("Analele Academiei", XXI, 334). [1]

Opera

Letopisețul cantacuzinesc[2]

Cele mai multe pagini sunt dedicate lui Mihai Viteazul, dar copiate aproape integral din Cronica Buzeștilor. Impresionante sînt rîndurile referitoare la moartea voievodului: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici să împrilejise sabia lui cea iute în mîna lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma încă din’ceputul lumii. Că pizma au pierdut pe mulți bărbați fără vină, ca și acesta. […] Și rămaseră creștinii și mai strîns Țara Românească săraci de dînsul”.

Dacă domnia lui Mircea cel Bătrîn și a lui Vlad Țepeș sînt prezentate sumar, începînd de la Matei Basarab cronica devine interesantă: paginile despre răscoala seimenilor sunt viguroase, pline de grosolănie soldățească, de beții, de înjurături și violențe, amintind de paginile istoricilor latini ce zugrăveau revoltele legionarilor.

Bibliografie

• George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini și pînă în prezent