Soldățelul de plumb

	Alte proiecte Wikimedia conțin de asemenea materiale despre acest subiect:
	Texte originale la Wikisursă
	Categorie la Commons
	Soldățelul de plumb la Wikidata

„Soldățelul de plumb”
Ilustrație cu Soldățelul de plumb și Balerina de hârtie, 1876
Autor	Hans Christian Andersen
Titlu original	„Den Standhaftige Tinsoldat”
Țara primei apariții	Danemarca
Limbă	Limba daneză
Gen	basm
Data publicării	2 octombrie 1838
Modifică date / text

Soldățelul de plumb (în daneză Den standhaftige tinsoldat) este un basm cult din 1838, scris de Hans Christian Andersen, despre dragostea unui soldat de plumb pentru o balerină din hârtie.

Povestea „Soldățelul de plumb” a fost prima lucrare a lui Andersen care nu se bazează pe un basm popular sau pe un model literar. Basmul a fost adaptat de numeroase ori, inclusiv ca balet sau film de animație.

Poveste[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

De ziua lui de naștere, un băiat primește un set de 25 de soldați de jucărie, toți turnați dintr-o lingură veche de plumb, și îi așează pe o masă. Unul dintre soldați stă pe un singur picior, deoarece, fiind ultimul turnat, nu era suficient metal pentru a-l face întreg. În apropiere, soldatul zărește o balerină drăguță de hârtie, ce purta o broboadă decorată cu o stea. Cum și ea stătea într-un singur picior, acesta se îndrăgostește iremediabil. În acea seară, un spiriduș dintr-o cutie de jucărie, care o iubea pe balerină, îl avertizează furios pe soldat să-și ia ochii de la ea, dar soldatul îl ignoră.

A doua zi, soldatul cade de pe pervazul unei ferestre (probabil din cauza spiridușului) și aterizează în stradă. Doi băieți îl găsesc, îl pun într-o barcă de hârtie și îl trimit să navigheze în șanț. Barca și pasagerul său ajung într-un canal de scurgere, unde un șobolan îi cere soldatului să plătească o taxă de trecere.

Scufundându-se, soldatul de plumb este înghițit de un pește. Când acesta este prins și tăiat, soldatul de plumb ajunge din nou în casa familiei stăpânului său. În mod inexplicabil, băiatul îl aruncă pe soldatul de plumb în foc, fiind probabil tot opera meschină a spiridușului din cutie. Un curent neașteptat o împinge pe balerină în foc odată cu el; aceasta este mistuită de flăcări. Servitoarea curăță șemineul dimineața și constată că soldățelul s-a topit într-o inimioară de plumb, împreună cu steluța balerinei, care este arsă acum ca un cărbune.

Publicare[modificare | modificare sursă]

Povestea a fost publicată pentru prima dată la Copenhaga, Danemarca, de C. A. Reitzel, la 2 octombrie 1838, în Eventyr, fortalte for Børn. Første Samling. Første Hefte. Alte povești din această broșură includ „Margareta” și „Lebedele sălbatice”. Povestea a fost republicată în ediții colective ale operei lui Andersen, mai întâi, la 18 decembrie 1849 în Fairy Tales și din nou la 15 decembrie 1862 în primul volum de Fairy Tales and Stories.^[1]

Note[modificare | modificare sursă]

^ „Hans Christian Andersen: The Steadfast Tin Soldier”. The Hans Christian Andersen Center. Accesat în 22 septembrie 2009.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Andersen, Hans Christian; Tatar, Maria (Ed. and transl.) (2008), The Annotated Hans Christian Andersen, New Yorkand London: W. W. Norton & Company, Inc., ISBN 978-0-393-06081-2
Andersen, Hans Christian; Nunnally, Tiina (Transl.); Wullschlager, Jackie (Ed.) (2005) [2004], Fairy Tales, New York: Viking, ISBN 978-0-670-03377-5
Zipes, Jack (Ed.) (2003), The Oxford Companion to Fairy Tales: The Western Fairy Tale Tradition from Medieval to Modern, Oxford and New York: Oxford University Press, ISBN 978-0-19-860509-6