Sfânta Elena, Caraş-Severin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Sfânta Elena Svatá Helena |
|
| — Sat — | |
|
Sfânta Elena Svatá Helena |
|
| Ţară | |
|---|---|
| Judeţ | Caraş-Severin |
| Comună | Coronini |
| Prima atestare | 1823 |
| Altitudine | 350 metri n.m. |
| Populaţie (2002) | |
| - Total | 519 locuitori |
| Cod poştal | 327161 |
| Localnici | |
Sfânta Elena (cehă Svatá Helena) este o localitate în judeţul Caraş-Severin, Banat, România. Este cel mai vechi sat încă locuit de minoritatea cehă din Banat.
Cuprins |
[modifică] Geografie
Localitatea se situează în sudul judeţului Caraş-Severin, la numai câţiva kilometri nord de Dunăre, în dreptul Porţilor de Fier ale Dunării.
Datorită faptului că satul se situează într-o zonă cu munţi din rocă cristalină, alimentarea cu apă a satului a constituit din totdeauna o problemă. Nu există niciun izvor de apă în apropiere iar cele câteva puţuri de apă la mare adâncime, s-au degradat cu timpul datorită poluării cu resturi menajere. Din această cauză, locuitorii sunt nevoiţi să capteze pe cât posibil apa de ploaie. Un alt sat de cehi din apropiere, „Sfânta Elisabeta” (Svatá Alžběta), a fost părăsit din cauza problemelor cu alimentarea cu apă şi este în prezent un „sat-fantomă”.
[modifică] Istorie
Sfânta Elena a fost cel de-al doilea sat de cehi înfiinţat în Banat, în anul 1824. În acea perioadă a avut loc primul val de conlonizări cu cehi proveniţi din Boemia. Motivul principal pentru care cehii au fost colonizaţi în acest loc a fost dezvoltarea exploatărilor de lemn. Marea majoritate a cehilor au venit din regiunea „Středočeský kraj”. Ei au ridicat o biserică catolică în 1879 şi una evanghelică în 1887. Între timp cea evanghelică a fost preluată de comunitatea baptistă.
Istoria recentă a satului urmează o traiectorie urmată de majoritatea satelor de cehi bănăţeni: după căderea regimului Ceauşescu, o bună parte dintre locuitori au emigrat, mare parte în Cehia. Dacă în 1991 aici locuiau 800 de oameni, după aproape 10 ani, numărul lor aproape s-a înjumătăţit, ajungând la numai 540 de locuitori în anul 2000 şi circa 400 în prezent. Sursele principale de venit ale locuitorilor care au mai rămas sunt agricultura şi munca în minele de la Moldova Nouă, un sector în continuu declin.

