Serapis (mitologie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Serapis sau Sarapis este un zeu egiptean al cărui cult a fost creat la Memfis şi a înflorit în Alexandria în timpul dinastiei Ptolemeilor. Venerarea lui s-a răspândit ulterior în întregul spaţiu cultural elen.

În mitologia egipteană Serapis este o figură artificială, creată cu trăsături ale lui Osiris şi Apis, adică o manifestare a lui Apis mort, deci Osiris-Apis.

Serapis este soţul lui Isis şi tatăl lui Harpocrates. În misterele răspândite în lumea elenă Serapis primeşte de la Zeus aspectul unei zeităţi solare, de la Hades legătura cu tărâmul morţilor, de la Dionis o apropriere de fertilitatea agrară, iar de la Asclepios puterea vindecătoare, care va şi deveni principala sa proprietate.

[modifică] Bibliografie

• Mircea Eliade, Ioan P. Culianu: Dicţionar al religiilor. Cu colaborarea lui H. S. Wiesner, ed. a II-a, traducere din franceză de Cezar Baltag, Humanitas: Bucureşti 1996, paragraful 24.2.6.