Russulales

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Russulales
Russula xerampelina
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungus
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Subclasă: incertae sedis
Ordin: Russulales
(Kreisel) P.M.Kirk, P.F.Cannon, J.C.David & J.A.Stalpers (2001)
Diversitate
28 familii
Sinonime
  • Russulales Kreisel (1969) nom. inval.
  • Aleurodiscales Jülich (1981)
  • Bondarzewiales Jülich (1981)
  • Hericiales Jülich (1981)
  • Lachnocladiales Jülich (1981)
  • Stereales Jülich (1981)

Russulales este un ordin de ciuperci a încrengăturii Basidiomycota, în clasa Agaricomycetes și subclasa incertă împărțit în ajustat 28 de familii[1] în 80 de genuri cu global peste 1.750 de specii,[2] respectiv, în aproximativ 3000 de specii împărțit în 117 de genuri.[3]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Ordinul Russulales a fost determinat destul de târziu. Primul care l-a menționat a fost micologul german Hanns Kreisel în cartea sa Grundzüge eines Natürlichen Systems der Pilze din 1969.[4] Dar după ce analiza morfologică nu a fost astfel de perfecționată ca în prezent și cea al ADN încă nu a existat, rezultatele au fost incomplete și de acea de ameliorat. Dar a durat până în 2001, când micologul american Paul Michael Kirk, împreună cu trei colegi ai lui, a redeschis și extins calitățile ordinului pe baza studiilor lui Kreisel, de verificat în Dictionary of the Fungi.[5]

Sistemul Russulales este în transformare. În special, prin rezultate noi genetice moleculare sunt de așteptat în continuare schimbări.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Ordinul, denumit după familia Russulaceae-lor conține familii de ciuperci cu un aspect parțial foarte diferit. Astfel ordinul Russulales include mai multe familii de ciuperci asemănătoare, preponderent din sus numita familie Russulaceae, și aici de genul Russula sau Lactarius,[6] dar de asemenea unele care sunt polipore, coralice, dințate, crestate sau în formă de iască. Cu alte cuvinte, există o variație enormă în morfologia acestor ciuperci care însă își împărtășesc o istorie genetică similară.[7]

Sistematică[modificare | modificare sursă]

După Mycobank, ordinul este subdivizat în ajustat 28 de familii:[1]

  • Albatrellaceae, Nuss (1980)
  • Amylosporaceae, Jülich (1981)
  • Amylostereaceae, Boidin, Mugnier & Canales, Mycotaxon (1998)
  • Auriscalpiaceae, Maas Geest. (1963)
  • Bondarzewiaceae, Kotlaba & Pouzar (1957)
  • Dentipellopsis, Y.C. Dai & L.W. Zhou (2013)
  • Dicantharellaceae, Jülich (1981)
  • Gloeoasterostroma, Rick (1938)
  • Gloeocystidiellaceae, Jülich (1981)
  • Gloeohypochnicium, (Parmasto) Hjortstam (1987)
  • Haloaleurodiscus, N. Maek., Suhara & K. Kinjo (2005)
  • Hericiaceae, Donk (1964)
  • Hybogasteraceae, Jülich (1981)
  • Lachnocladiaceae, D.A.Reid (1965)
  • Laeticutis, Audet (2010)
  • Larssoniporia, Y.C. Dai, Jia J. Chen & B.K. Cui, (2016)
  • Laxitextaceae, Locq. (1984)
  • Multifurca, Buyck & V. Hofstetter (2008)
  • Neoalbatrellus, Audet (2010)
  • Peniophoraceae, Lotsy (1907)
  • Perplexostereum, Ryvarden & Tutka (2014)
  • Polypus, Audet (2010)
  • Pseudowrightoporia, Y.C. Dai, Jia J. Chen & B.K. Cui (2016)
  • Russulaceae, Lotsy (1907)
  • Stereaceae, Pilát (1930)
  • Wrightoporiaceae, Jülich (1981)
  • Wrightoporiopsis, Y.C. Dai, Jia J. Chen & B.K. Cui (2015)
  • Xeroceps Audet (2010)

Imagini din diverse familii (selecție)[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.mycobank.org/name/Russulales&Lang=Eng Mycobank]
  2. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, D. W. Minter, J. A. Stalper: „Dictionary of the Fungi, ed. 10, Editura CAB International, Wallingford 2008, p. 609, ISBN 978-0-85199-826-8
  3. ^ „Catalogue of Life”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Hanns Kreisel: „Grundzüge eines Natürlichen Systems der Pilze”, Editura J. Cramer), Lehre 1969, p. 163
  5. ^ P. M. Kirk, P. F. Cannon, J. A. Stalper (ed.): „Dictionary of the Fungi, vol. 9, Editura CAB International, Wallingford 2001, p. 334 pp., ISBN 978-0-85199-377-5
  6. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 38-39, ISBN 978-3-8427-0483-1
  7. ^ Funghikingdomnet

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Heinrich Dörfelt: „Russulales”, în: Gottfried Jetschke (ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg și Berlin 2001, ISBN 3-8274-0920-9
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Ellen Larsson, Karl-Henrik Larsson: „Phylogenetic relationships of russuloid basidiomycetes with emphasis on aphyllophoralean taxa”, în: „Mycologia”, vol. 95, nr.6, Editura The Mycological Society of America, 2003
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe[modificare | modificare sursă]