Robert al III-lea de Loritello

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Statuie despre care se presupune că l-ar reprezenta pe Robert de Loritello.

Robert de Bassunvilla (Basunvilla, Bassonville) (d. 1182) a fost nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Conversano (din 1138) și de Loritello (din 1154, sub numele de Robert al III-lea). Familia sa își avea originea în Vassonville, în apropiere de Dieppe.

Robert era fiul lui Robert I de Bassunvilla, căruia i se conferise Conversano de către regele Roger al II-lea al Siciliei. Robert a moștenit posesiunea la moartea tatălui său. Ulterior, Roger al II-lea procedase la confiscarea comitatului de Loritello de la Guillaume, propria sa rudă. Pe patul său de moarte, el l-a rugat pe fiul său, Guillaume I "cel Rău" să îl numească pe Robert drept conte de Loritello. Cu toate acestea, imediat Robert a fost implicat într-o răscoală antiregală, deplasându-se mai întâi la curtea imperială a lui Frederic I Barbarossa, iar apoi la cea imperială bizantină a lui Manuel I Comnen. Se pare că el ar fi emis pretenții la tronul regal, în baza unui testament falsificat. El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 11551156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale.

În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi regatul nestingherit, însă răsculatul și-a reluat planurile asupra teritoriului diocezei de Penne. În 1157, el a fost încurajat în acțiunile sale rebele de către un nou emisar din partea împăratului bizantin Manuel I. Acesta era Alexios Axouchos, fiul principalului sfătuitor al lui Manuel, Ioan Axouchos.[1] Deși conetabilul său Richard de Mandra a fost capturat, el a evadat din mâinile armatei regale și a continuat să sfideze autoritatea lui Guillaume I. În 1161, el a cucerit o bună parte a teritoriului înspre sud. Guillaume a răspuns prin alungarea trupelor sale din Taranto și prin ruinarea aproape integrală a Salerno. În 1163, totuși, el a fost nevoit să se refugieze din nou pe lângă Frederic Barbarossa.

În 1167, el s-a numărat în rândurile armatei comandate de Rainald de Dassel în bătălia de la Monte Porzio din 29 mai, când o mare armată romană a fost înfrântă.

În 1169, Margareta de Navarra, regenta noului rege al Siciliei, Guillaume al II-lea "cel Bun" și văduvă a lui Guillaume I, și conciliul ei de sfătuitori l-a restaurat pe Robert în toate fostele sale posesiuni.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Norwich, p. 117.

Surse[modificare | modificare sursă]