Refracție dublă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Refracţie dublă)
Refracție dublă sau birefrigența este o proprietate optică a unui cristal de a despărți în două raza de lumină, la traversarea unui mediu anizotrop al unui mineral cristalin ca de exemplu calcita. Acest fenomen a fost descoperit în 1669 de danezul „Erasmus Bartholin” (1625-1698).
[modificare] Vezi și
[modificare] Bibliografie
- I.G. Murgulescu, E. Segal: Introducere în chimia fizică, vol.II.1, Teoria molecular cinetică a materiei, Editura Academiei RSR, București, 1979
