Ranunculus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gen RanunculusAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Ranunculus repens(02).jpg
Clasificare științifică
după Anca Sârbu, 1999
Regn: Plantae
Subregn: Cormobionta
Încrengătură: Magnoliophyta (Angiospermatophyta)
Clasă: Magnoliatae (Dicotiledonatae)
Subclasă: Magnoliidae
Ordin: Ranunculales
Familie: Ranunculaceae
Subfamilie: Ranunculoidea
Gen: Ranunculus


Genul Ranunculus este un gen foarte comun care cuprinde câteva sute de specii spontane și cultivate.

Speciile spontane[modificare | modificare sursă]

Caractere generale[modificare | modificare sursă]

Speciile spontane sunt în special perene, rar anuale sau bienale, cea mai cunoscută fiind Piciorul cocoșului.

Tulpina este de obicei ramificată,

Frunzele sunt de regulă adânc incizate. Ele pot fi lobate, penat-partite, sau sectate.

Florile au în mod obișnuit culoarea galbenă. Ele au o simetrie actinomorfă și sunt hermafrodite. Au periant. Staminele și carpele sunt numeroase.

Reprezentarea grafică a florii[modificare | modificare sursă]

Formula florală[modificare | modificare sursă]

K_5C_5 A^{\infty}\ G^{\infty}\  -

Diagramă florală[modificare | modificare sursă]

Speciile cultivate[modificare | modificare sursă]

Înmulțire[modificare | modificare sursă]

Se pot înmulți:

  • - prin divizare, în pământ humo-nisipos, umed și semiumbrit;
  • - prin semințe, în brazde umbrite, sau în vase cu pământ de pădure nisipos;
  • - prin rizomi, plantându-se imediat după îngheț și păstrându-se peste iarnă în încăperi uscate și aerisite; se scot în iulie, când vegetația a încetat.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Ca plante ornamentale, se folosesc: în parcuri și grădini (stâncării, bazine, acvarii); în aer liber (pe malul apelor); ca flori tăiate; la ghivece, ca plante de apartament.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Sârbu Anca, Biologie vegetală. Note de curs, Editura Universității din București, 1999;
  • Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989.