Putrefacţie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Putrefacţia constă în descompunerea proteinelor animale, în special prin intermediul microorganismelor anaerobe, numite bacterii de putrefacţie. Este un proces complex în urma căruia rezultă amine, substanţe cu un miros neplăcut.
În alchimie, putrefacţia se identifică cu fermentaţia. Materia primă se descompunea, în concepţia alchimiştilor, în prezenţa unei mostre din substanţa ce trebuia să fie obţinută.
[modifică] Descompunerea unui cadavru uman
- 2-3 zile: Descompunerea începe cu abdomenul. Corpul începe să se umfle datorită gazelor formate de bacteriile de putrefacţie.
- 3-4 zile: Degradarea continuă, vasele de sânge încep să se decoloreze.
- 5-6 zile: Abdomenul se umflă şi mai mult, apar vezici pe piele.
- 2 săptămâni: Abdomenul devine foarte tare şi umflat.
- 3 săptămâni: Ţesuturile devin moi, organele şi cavităţile plesnesc, unghiile cad.
- 4 săptămâni: Ţesuturile moi încep să aibă consistenţă lichidă. Faţa devine de nerecunoscut.
Acestea sunt date estimative. Viteza de descompunere este determinată de factori ca: starea vremii, modul şi locul de expunere.
