Profil aerodinamic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un profil aerodinamic este conturul secțiunii făcute prin aripa unui avion sau pala unei elice, într-un plan perpendicular pe suprafața aripii și paralel cu axa avionului, respectiv într-un plan tangent la un cilindru care ar intersecta elicea și ar avea axa în axa acesteia.[1]
Scopul unui profil aerodinamic este de a crea o forță portantă cât mai mare având totodată o rezistență la înaintare cât mai mică.[2]
Cuprins |
Elementele caracteristice unui profil aerodinamic [modificare]
Elementele caracteristice unui profil aerodinamic sunt mărimi care definesc forma, modul de generare și unele aspecte funcționale. Ele sunt
- Bordul de fugă (7). Este bordul din spatele profilului.[2][3]
- Bordul de atac (2). Este bordul din fața profilului, definit drept punctul de tangență la profil al cercului cu centrul în bordul de fugă.[2]
- Coarda. Este linia de referință aleasă arbitrar pentru definirea profilului și care se determină fie ca bitangentă la intradosul profilului,[1] fie ca fie ca raza cercului tangent la bordul de atac și cu centrul în bordul de fugă.[2][4]
- Axa profilului este dreapta care unește bordul de atac cu bordul de fugă.[1][2]
- Extradosul (6). Este fața de deasupra a profilului unei aripi de avion.[4] Fără a se face referire la poziție, prin extrados se înțelege partea mai bombată a profilului.
- Intradosul (9). Este fața opusă extradosului. În caz că forma profilului este simetrică față de axă, teoretic nu se poate defini care față a profilului este intradosul și care extradosul. La aripile de avion prin intrados se înțelege întotdeauna partea de dedesubt a profilului aripii.[4]
- Profunzimea. Este lungimea coardei, măsurată între două perpendiculare pe coardă, care încadrează profilul.
- Linia de curbură medie (scheletul). Este linia trasată la mijlocul distanțelor dintre extrados și intrados.[1]
- Săgeata profilului (4). Este distanța maximă dintre linia de curbură medie și coarda profilului (ordonata maximă a scheletului[5]).
- Grosimea profilului (5). Este lungimea părții din perpendiculara pe coardă (sau axă) delimitată de intersecțiile cu extradosul și intradosul.[2] Grosimea relativă este raportul dintre grosime și profunzime, exprimat în procente.[1]
- Cercul osculator din bordul de atac (3). Este cercul tangent la bordul de atac, cu raza determinată de curbura profilului în bordul de atac.
- Axa de portanță nulă (1). Această axă indică direcția unui curent de fluid pentru care rezultanta forțelor de presiune asupra profilului în direcție perpendiculară pe această axă este nulă. La o aripă de avion, în poziția respectivă aripa nu oferă o forță care să susțină avionul în zbor.
- Unghiul de incidență (unghiul de atac) (α). Este unghiul la care este poziționat profilul față de direcția generală de curgere a fluidului.
Clasificare [modificare]
După curbura scheletului, un profil poate fi:[4]
- Cu simplă curbură, la care scheletul este un arc de curbă fără puncte de inflexiune.
- Cu dublă curbură, la care scheletul are un punct de inflexiune.
După forma scheletului și a bordului de fugă:[4]
- Profile Jukovski, cu schelet cu simplă curbură și bordul de fugă ascuțit.
- Profile Kármán-Trefftz, cu schelet cu simplă curbură și bordul de fugă în diedru.
- Profile von Mises, cu schelet cu dublă curbură, formă generală.
- Profile Carafoli, cu schelet cu simplă sau dublă curbură și bordul de fugă rotunjit.
După viteza la care se preconizează a fi folosit, caracterizată prin numărul Mach:[6]
- Profile subsonice, la care numărul Mach este subunitar. Acestea sunt profile relativ groase, cu curbură mare și cu bordul de atac rotunjit.
- Profile supersonice, la care numărul Mach este supraunitar. Acestea sunt profile relativ subțiri, cu curbură mică sau nulă și cu bordul de atac ascuțit (profile rombice).
Note [modificare]
Bibliografie [modificare]
- Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român (LTR), Editura Tehnică, București, 1957-1966.
- Elie Carafoli, Teodor Oroveanu Mecanica Fluidelor, Editura Academiei, București, 1955
- V. N. Constantinescu, St. Găletușe Mecanica fluidelor și elemente de aerodinamică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.
- Victor Pimsner ș.a. Procese în mașini termice cu palete, Editura Tehnică, București, 1986.
