Portal:Dacia/Articol selectat/1

Civilizația și cultura dacilor a avut în spațiul carpato-dunărean o mare dezvoltare timp de câteva sute de ani și a atins nivelul cel mai înalt în perioada sec. I î.Hr - sec. I d.Hr.

În arheologie, termenul de cultură se referă atât la aspectele vieții materiale, cât și la cele spirituale, în totalitatea lor, studiind: așezările, locuințele, uneltele, armele, ceramica, podoabele, riturile funerare, ritualurile religioase, manifestările artistice. Scriitorul antic Dio Chrysostom spunea: "geții sunt mai înțelepți decât aproape toți barbarii și mai, asemenea grecilor.

Cultura daco-getică reprezintă o sinteză originală ce își are rădăcinile bine și adânc înfipte în mediul și în credința autohtonă, putând fi urmărită în timp cu milenii în urmă. Hadrian Daicoviciu spunea că această originalitate nu exclude, ci, dimpotrivă, implică acceptarea unor influențe din afară. Dar dacii nu s-au mulțumit cu preluarea unor elemente de cultură materială de la alte popoare. Ei le-au adoptat, le-au transformat și adesea le-au îmbogățit, contopindu-le în creațiile lor tradiționale și făurind o civilizație profund originală.

O astfel de sinteză originală reprezintă și cultura celtică care la rândul ei se bazează pe fondul autohton în care au fost integrate multiple și fecunde influențe grecești, etrusce ori de altă natură, adaptate și prelucrate în manieră proprie. Au existat raporturi între cultura daco-getică și cea celtică, intervenite în urma contactului direct în urma instalării celților pe teritoriul Daciei. Pătrunderea celților în spațiile daco-getice a avut loc încă în La tene-ul vechi, ceea ce înseamnă secolu IV î.Hr. Simbioza daco-celtică se concretizează în înmormântarea în cadrul aceluiași cimitir și într-o serie de împrumuturi de bunuri materiale și spirituale, având ca rezultat final o puternică influențare reciprocă.