Pompă cu insulină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Text document with red question mark.svg
 Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Acest articol are nevoie de atenția unui expert în medicină.
Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului!
Pompă cu insulină ataşată utilizatorului

Pompa cu insulină este un mic aparat medical utilizat pentru administrarea subcutanată a insulinei în tratamentul diabetului zaharat. Administrarea insulinei cu ajutorul unei astfel de pompe se mai numește și terapia prin infuzie continuă de insulină. Acest aparat purtat cu sine de pacienți este constituit din următoarele componente:

  • pompa propriu-zisă;
  • un microprocesor electronic pentru comandă și control;
  • memorie electronică pentru program și date
  • rezervorul pentru insulină (în interiorul aparatului);
  • baterii
  • ecran și butoane pentru introducerea comenzilor
  • setul elementelor pentru infuzie, ce include o canulă (tub mic și flexibil) pentru inserția subcutană și un sistem de tuburi fine din material plastic ce fac legătura între rezervorul de insulină și canulă.

Pompa cu insulină este o alternativă la multiplele injecții cu insulină, realizate cu siringi sterile, zilnic, și face posibilă terapia intensivă cu insulină, atunci când e utilizată împreună cu monitorizarea glicemiei și a carbohidraților.

Cuprins

Asamblare [modificare]

Asamblarea pompei, necesară la fiecare câteva zile, se face în modul următor:
1. Se deschide un rezervor nou (steril) vid de tipul adecvat;
2. Se scoate pistonul;
3. Se inserează acul în sticluța cu insulină;
4. Se injectează aerul din rezervor în sticluță, pentru compensarea vidului din sticluță pe măsură ce se extrage insulina;
5. Se scoate insulina în rezervor cu pistonul, și apoi se scoate acul;
6. Se elimină orice bule de aer din rezervor, și apoi se scoate pistonul;
7. Se atașează rezervorul la setul de tuburi de infuzie;
8. Se instalează ansamblul în pompă și se pregătește tubul (împingând insulina și bulele de aer din tub)
- e esențial să se facă acest lucru cu pompa deconectată de corp, pentru a preveni orice administrare accidentală de insulină;
9. Se atașează la locul pentru infuzie (și se pregătește canula dacă s-a inserat un nou set).

Dozare [modificare]

Pompa cu insulină permite înlocuirea insulinei cu durată lungă de acțiune (pentru necesarul de bază) cu o infuzie continuă de insulină (în cantități mici) cu durată scurtă de acțiune dar rapidă.

Pompa cu insulină livrează un singur tip de insulină, și anume rapidă, în două moduri:

  • o doză „bolus” pentru a acoperi nevoia ceva mai mare de insulină asociată cu luarea mesei sau pentru a reduce rapid o glicemie mare.
  • și o doză „bazală” (gen soclu), care este pompată permanent, în funcție de ora zilei, pentru a livra necesarul continuu de insulină dintre mese și din timpul nopții.

În acest fel furnizarea de insulină în corpul pacienților se apropie mult de modul în care se produce insulina la omul sănătos.

Formarea bolusului [modificare]

Utilizatorul pompei cu insulină poate dacă dorește să influențeze profilul (forma curbei) injectării. Întâi utilizatorul trebuie să experimenteze cu formele bolusurilor ca să descopere care îi sunt cele mai potrivite pentru orice aliment dat. Apoi el își poate îmbunătăți controlul glicemiei, alegându-și forma bolusului de la caz la caz:

  • Un „bolus standard” este o infuzie de insulină pompată complet cu debit constant (după stabilirea cantității). Este asemenător cu o injecție. Având un efect cu o formă „spike”, produce cel mai rapid efect posibil pentru acel tip de insulină. Bolusul standard este cel mai potrivit când se consumă alimente bogate în carbohidrați și sărace în proteine și grăsimi, deoarece poate restabili rapid glicemia între limitele normale.
  • Unele pompe oferă și posibilitatea răsfirării unui bolus pe o perioadă mai lungă, de ordinul a 1 - 2 ore.

Avantajele pompelor cu insulină [modificare]

  • Utilizarea insulinei cu acțiune rapidă și pentru nevoile de bază oferă o libertate mai mare față de orarul structurat de alimentare și față de un regim de încercări necesare pentru controlul glicemiei cu insulină lentă.
  • În loc de câteva injecții (și înțepături) zilnic, acum ajunge reînnoirea canulei o dată la câteva zile.

Dezavantajele pompelor cu insulină [modificare]

  • Poate avea loc un un episod de ketoacidoză diabetică, dacă utilizatorul pompei nu primește suficientă insulină cu acțiune rapidă timp de mai multe ore, ceea ce se poate întâmpla dacă se descarcă bateria, dacă rezervorul de insulină se golește prea repede, dacă tuburile sunt afectate astfel încât insulina se scurge afară (în loc să fie injectată în corp), sau și atunci când canula își modifică neintenționat poziția, împiedicând pomparea / injectarea. Din acest motiv, utilizatorii pompelor, în mod tipic, își monitorizează mai frecvent glicemia, ca să evalueze eficacitatea pompării insulinei.

Pentru cele mai multe situații nefavorabile sunt prevăzute alarme acustice sau vibratorii.

Dezvoltări recente [modificare]

Noile pompe cu insulină devin din ce în ce mai "inteligente", pe măsură ce încorporează noi invenții. Acestea simplifică acțiunile presupuse de livrarea bolusului de insulină.

  • Afișarea insulinei: Pe baza cantității și momentului ultimului bolus, softul pompei calculează cantitatea de insulină rămasă în sânge și o afișează pe ecran, ceea ce susține procesul de preformare a noului bolus, înainte ca efectele ultimului bolus să fie complete, și astfel ajută la prevenirea supracompensării hiperglicemiei cu corecții inutile ale bolusurilor.
  • Calcularea bolusului: Softul pompei calculează doza următorului bolus de insulină. Pentru aceasta utilizatorul introduce datele referitoare la greutățile de alimente ce urmează să fie consumate, iar softul calculează numărul de unități de insulină necesare. Mai mult, în funcție de valorile cele mai recente ale glicemiei și ale insulinei, sugerează utilizatorului cea mai bună doză de insulină și bolusul.
  • Integrarea unui glucometru: Datele referitoare la glicemie pot fi introduse în aparat în vederea calculării următorului bolus de insulină. Unele pompe oferă o interfață de la pompa cu insulină la un glucometru.
    • Seriile pompelor cu insulină ale companiei The Medtronic Diabetes Paradigm permit comunicarea prin unde de frecvență radio (FR). Legătura prin FR permite unui senzor continuu al glicemiei (numit "Paradigm Real Time Continuous Glucose Monitor") să afișeze pe un ecran, fără fir, valoarea glicemiei la fiecare 5 minute. "Sistemul În Timp Real" Medtronic este primul dintre cele care leagă un monitor continuu la un sistem de pompare a insulinei.
  • Există și pompe cu insulină foarte compacte (cam cât o jumătate de ou), lipsite de orice tuburi de legătură, care se lipesc direct pe piele și sunt telecomandate prin radio de către un aparat suplimentar special aseamănător cu un telefon mobil.

Dezvoltări viitoare [modificare]

  • Când tehnologia pompării insulinei e combinată cu un sistem de monitozare continuă a glicemiei, tehnologia pare să fie promițătoare în ce privește controlul glicemiei în timp real. În mod curent, nu există algoritmi maturi pentru controlul automat al pompării insulinei pe baza feedbackului despre nivelul glicemiei. Când cercul se va închide, sistemul va putea funcționa ca un pancreas artificial.
  • Pompele cu insulină sunt utilizate în vederea infuziei pramlintidei (a cărei denumire comercială e Symplin, sau a celei sintetice Amylin) împreună cu insulina, pentru îmbunătățirea controlului gliemiei după luarea masei.

Producători actuali ai pompei cu insulină [modificare]

Bibliografie [modificare]

Legături externe [modificare]

Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pompă_cu_insulină&oldid=7624346