Polietilenă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Formula Polietilenei în 2D
Reprezentarea tridimensională a polietilenei
Polietilena obţinută, care apoi se prelucrează sub diferite forme
Pungă fabricată din polietilenă

Polietilena (abreviată PE) sau polimetilenă este un polimer termoplastic semicristalin de culoare albă sau semiotransparentă, materialul plastic cel mai răspândit, obținut prin procesul de polimerizare, fiind produsă de industria petrochimică. Producția anuală în lume este de aproximativ 80 milioane tone.[1]


Tipuri de polietilenă în funcție de densitate, construcția lanțului molecular

PEX sau XLPE - polietilenă reticulată PE-LD – polietilenă cu densitate mică PE-LLD – polietilenă cu densitate liniară joasă (densitatea: 0,915–0,925 g/cm3). PE-LMD – polietilenă mediu densificată (densitatea: 0,926–0,940 g/cm3). PE-HD – polietilenă de mare densitate 0,97 g/cm3) PE-HD-HMW - polietilenă înalt densificată (de înaltă densitate) cu masa moleculară ridicată PE-HD-UHMV - polietilenă înalt densificată cu masă moleculară foarte ridicată etc.

Utilizări
  • material de ambalaj (pungi de plastic, membrană, folie, containere etc.}
  • plăci extrudate (care se pot freza, termosuda, termoforma), din care se pot fabrica compostatoare, uși, site industriale, roți dințate cu auitogresare, rafturi
  • țevi și fitinguri
  • folii
  • bare
  • elemente de alunecare (în industria alimentară, jgheaburi, canale)


Formula chimică a polietilenei este (C2H4)nH2. Din formula chimică „n” poate lua diferite valori, iar diferite materiale plastice se obțin prin amestecarea a diferitelor tipuri de polietilenă cu valori „n” diferite.

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Polietilena este un polimer termoplastic, format din lanțuri lungi de hidrocarburi.

Punctul de topire depinde de tipul polietilenei, valorile tipice fiind în gama 120 - 130 °C.

Punctul de topire pentru polietilena de joasă densitate pentru uz comun este 105 - 115 °C.


Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Are o excelentă rezistență chimică, este rezistentă la acizi, baze, oxizi. Polietilena arde încet cu o flacără albastră cu vârf galben și emană un miros de parafină. Se dizolvă în hidrocarburi aromatice ca de exemplu toluenul și xilenul sau solvenți clorurați.


Note[modificare | modificare sursă]