Omul mort
| Omul mort | |
.jpg) | |
| Descriere generală | |
|---|---|
| Artist | Édouard Manet |
| Datare | 1864 - 1865 |
| Materiale | ulei pe pânză |
| Gen | artă de gen  |
| Dimensiuni | 75,9 × 153,3 cm |
| Amplasare | National Gallery of Art, Washington, D.C., SUA |
| Colecție | National Gallery of Art, Washington |
| Curent artistic | impresionism[1] realism[*][1] |
Modifică date / text  | |
Omul mort este o pictură în ulei pe pânză din 1864-1865 a pictorului francez Édouard Manet, realizată într-o perioadă în care Manet era puternic influențat de teme spaniole și de pictori spanioli precum Diego Velázquez, Francisco de Goya și de coride.[2] La 14 septembrie 1865, Manet i-a scris lui Baudelaire:
„Unul dintre cele mai frumoase, mai curioase și mai groaznice spectacole pe care le poate vedea cineva este o vânătoare de tauri. La întoarcere, sper să pun pe pânză aspectul strălucitor, pâlpâitor și în același timp dramatic al coridei la care am participat.[3]”
Printre celelalte picturi ale sale pe această temă sunt Matador salutând[4] și Corida.[2]
Lucrarea a făcut parte inițial dintr-o compoziție mai mare intitulată Episod dintr-o coridă, influențată direct de pictura La Tauromaquia a lui Goya și de Luptele cu tauri a lui Alfred Dehodencq.[5] Pictura a fost acceptată pentru Salonul din 1864, unde mulți critici au identificat Un soldat mort ca fiind una dintre principalele inspirații pentru personajul care a devenit Omul mort. Aceasta e posibil să fi fost realizată de un artist napolitan, dar atribuită lui Diego Velázquez și s-a aflat apoi în colecția lui Hermann Alexander de Pourtalès, ulterior fiind achiziționată de National Gallery, Londra.[6] În relatarea sa completă despre Salonul de la Paris din 1864, Théophile Thoré-Burger a afirmat chiar că „figura toreadorului mort este copiată cu îndrăzneală după o capodoperă din galeria Pourtalès, pictată de Vélasquez”.[7][8] A insinuat că Manet a copiat direct acea lucrare, un comentariu respins cu fermitate de Baudelaire.[9] [10]
O fotografie foarte mare a Soldatului mort a fost publicată de Goupil în 1863 și unii chiar au teoretizat că Manet a văzut originalul înainte de a picta Episod dintr-o coridă.[11] De asemenea, criticii au identificat pictura ca fiind influențată de Cezarul mort al lui Jean-Léon Gérôme sau chiar de o ilustrare din romanul Histoire de Gil Blas de Santillane de Jean Gigoux.[9] Influența principală a fost, probabil, Vélasquez, o influență care se vede și în Execuția împăratului Maximilian de Manet. De asemenea, criticii au batjocorit lipsa de alinare a Episodului, proporțiile slabe ale figurilor sale și spațiul ireal. Deranjat de această critică, Manet a împărțit pânza în două.[5][7] A păstrat două părți ale operei originale - Omul mort este una dintre ele, deși a fost supusă unei reelaborări majore de către Manet după ce a fost tăiată din lucrarea inițială, transformând-o într-o puternică lucrare independentă. Pentru a-i conferi un caracter mai universal, el a redenumit-o cu numele pe care îl are acum și pentru a fi prezentată la Salonul din 1867][12]. Cealaltă parte păstrată de Manet este acum intitulată Corida - semnătura lui Manet i-a fost adăugată după moartea sa.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Make Lists, Not War, accesat în iunie 2020
- ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 237)
- ^ (Tabarant 1947, p. 373)
- ^ (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 240)
- ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 195)
- ^ „Italian School, A Dead Soldier, 17th century”.
- ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 196)
- ^ (Thoré-Burger & Bürger 1870, p. 98)
- ^ a b (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 197)
- ^ (Pichois & Ziegler 1973, p. 386)
- ^ Coffin Hanson 1977, p. 81-84.
- ^ (Cachin, Moffett & Wilson Bareau 1983, p. 198)
