Odă bucuriei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

"Odă bucuriei" (An die Freude în germană) este o odă scrisă în 1785 de către poetul şi istoricul german Friedrich Schiller, cunoscută mai ales pentru muzica pe care a fost pusă de către Ludwig van Beethoven în a patra mişcare a Simfoniei a 9-a, pentru patru voci solo, cor şi orchestră. Interpretarea muzicală a lui Beethoven a devenit, fără text, imnul Uniunii Europene.

Alte compoziţii muzicale pentru acest poem mai puţin cunoscute sunt scrise de:

• Johann Gottlieb Naumann (1786)
• Christian Gottfried Körner (1786)
• Johann Friedrich Reichardt (1796)
• Johann Friedrich Hugo Dalberg (1799)
• Franz Schubert (pentru voce şi pian, 1815 - nepublicată până în 1829)
• Piotr Ilici Ceaikovski (pentru voci solo, cor şi orchestră, tradusă în rusă, 1865)

[modifică] Traducerea românească

Slavă ţie, stea curată Voie bună pe pământ Astăzi te simţim aproape Sol din Rai cu soare sfânt. Vraja ta aduce iară Pe popor lângă popor Toţi pe lume fraţi noi suntem Când apari uşor în zbor. (ultimul vers se poate găsi şi tradus: Când apari uşoară-n zbor sau: Unde-apari uşor în zbor.) Cine a avut norocul De prieteni buni să dea Cine ştie ce-i iubirea Lângă noi cântând să stea Fericit un suflet drag Te poate face pe pământ Cine n-a simţit iubirea Plece dintre noi plângând. Milioane strângeţi rânduri Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!