Simfonia a 9-a (Beethoven)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Este cea mai mare simfonie a compozitorului Ludwig van Beethoven, având premiera in anul 1827. Este foarte cunoscută pentru finalul coral, Odă bucuriei, actualul imn al Uniunii Europene, pe versurile lui Friedrich Schiller. Din această lucrare celebră în întreaga lume, se desprinde crezul umanistic, politic și social al lui Beethoven.

Structură [modificare]

Simfonia este formată din patru părți:

  • Allegro Ma Non Troppo
  • Scherzo
  • Adagio Molto Cantabile
  • Finale (cor interpretând Oda bucuriei)

Interpretări [modificare]

A fost dirijată de multi dirijori celebri, dintre care austriacul Herbert von Karajan și americanul Leonard Bernstein.

Bibliografie [modificare]