Nutaţie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rotaţia (în verde), precesia (în albastru) şi nutaţia (în roşu) a axei de rotaţie a Pământului într-o reprezentare schematică.

În mecanică, nutaţia constă în variaţia unghiului (numit unghi de nutaţie) pe care îl face axa de rotaţie a unui corp rigid cu axa lui de precesie.

În astronomie, prin nutaţie se înţelege variaţia unghiului pe care îl face axa de rotaţie a Pământului cu axa de precesie (perpendiculară pe ecliptică). Această variaţie are un ciclu de circa 18,6 ani şi se consideră că îşi are originea în forţa gravitaţională cu care Luna acţionează asupra geoidului de rotaţie al Pământului.

În afară de oscilaţia cu o perioadă de 18,6 ani mai există şi o nutaţie secundară, având o perioadă scurtă de timp de numai o lună, a cărei amplitudine însă este de doar 0,01".

Efectul de nutaţie a fost descoperit de astronomul englez James Bradley în 1728 în timp ce analiza coordonatele unor stele. Explicaţia corectă a cauzei sale nu a putut fi însă determinată decât 20 de ani mai târziu.

[modifică] Vedeţi şi

• Precesie

Acest articol despre astronomie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa! Află mai multe la Portal:Astronomie! Vezi Proiect:Astronomie.