Nichita Sandu

Nichita Sandu s-a născut la 10 februarie 1950, în comuna Poienari de Argeș, nu departe de localitatea Bălcești, locul de naștere al lui Nicolae Bălcescu. Trebuie spus, înainte de toate, că întotdeauna, i s-a încurcat numele cu...prenumele! De fapt, prenumele Nichita i-a fost dat deoarece, în calendarul ortodox , în preziua înregistrării nașterii, era Sfântul Mucenic Nichifor, dar și pentru că tatăl său, Ion Sandu, a ținut la numele preotului regimentului din care a făcut parte în ultimul război, Nichita, și cu care venerabilul Ion Sandu, veteran de război, a fost prieten. Mama, Elisabeta, născută Bălan, a dat naștere la trei copii: Ion, Maria și Nichita. Școala primară o începe la Poienari de Argeș. După cursurile unei școli profesionale de electriceni, urmează Liceul ”Vlaicu Vodă”, perioadă în care profesorii sesizează aplecarea firească a lui Nichita către științele sociale. În anul 1979 își ia licența în drept la Facultatea de Drept din București, iar în anul 1983 se specializează, urmând cursuri post-universitare, în Drept civil și legislație economică. Lucrarea de absolvire, ”Reprezentarea persoanei juridice în procesul civil”, a constituit o temă puțin abordată în acea vreme. În calitatea sa de consilier juridic al fostei Înteprinderi Electrocentrale Curtea deArgeș, ia parte la mai multe simpozioane științifice, cu lucrări în domeniul juridic, publicate și în Revista Română de Drept (în anii 1984 și 1985). Este căsătorit din anul 1975, cu Victoria – Virginia, și au două fiice: Iulia- Maria si Cristina- Marta. În vara anului 1989, pentru faptul că juriștii, în general, erau priviți de fostul regim ca specialiști auxiliari într-o societate de ”activiști” ce știau tot, Sandu Nichita se revoltă și trece într-o activitatae economică la Cooperativa Meșteșugărească din Curtea deArgeș. După revoluția din 1989, intră în viața politică atunci când F.S.N. devine partid politic, în ianuarie 1990, căutând să imprime, în cadrul partidului, dar și în mediul social, valori cu adevărat democratice, dobândite din lucrările unor mari politologi, juriști și economiști occidentali, ale căror lucrări circulau, mai mult sau mai puțin conspirativ, între anii 1970-1990. La alegerile din 20 mai 1990, Sandu Nichita e ales deputat de Argeș pe lista F.S.N. Profesiunea de jurist și cunoștințele temeinice în drept constituțional și administrativ îl ajută să se adapteze foarte repede la viața parlamentară, pe care o caracterizează, în acea vreme, ca fiind ” un amestec de entuziasm reținut cu timiditate provincială, tendințe lăuntrice izbite de realități dure, idealuri năruite și mereu reclădite, speranțe, interese, grupări, trecut-viitor, răsărit sau apus, nesiguranță, democrație sau dictatură, întrebări fără răspuns sau răspunsuri diplomatice, valori, gunoaie, ciomege, discursuri, fum de tutun, constituție, legi, contradicții, liste, în concluzie: viață parlamentară!” Este ales secretarul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și pentru petiții, fiind mai tot timpul ocupat cu rezolvarea unor erori sau abuzuri săvârșite în perioada comunistă asupra unor cetățeni, îndreptarea unor stări de fapt și armonizarea unor tendințe ale statului care acționează haotic sau voluntarist, în lipsa unor acte normative reușind să păstreze un echilibru între toate tendințele manifestate în vâltoarea primilor doi ani de după 1990. Deputatul Sandu Nichita a făcut parte și din ” celebra” Comisie Berevoiești, de cercetare a cazului privind distrugerea de documente ale fostei Securități... După șase luni de muncă, am înaintat raportul nostru Parchetului General spre soluționare, raport despre care n-am mai auzit apoi nimic”. După legislatura1990-1992, Sandu Nichita a mai fost nominalizat pentru alegerile generale din 1992, cnadidând la Senatul României, iar la alegerile din 1996, a candidat pentru Camera Deputaților. Pe locuri neeligibile însă. Din 1997 este consilier județean, fiind președintele Comisiei pentru administrație publică locală, juridică ordine publică, apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În această funcție de demnitate publică, contribuie, în comisie, dar și în plenul Consiliului Județean, la punerea în rezonanță a hotărârilor C.J.A. cu legea, dar și cu interesele cetățenilor. Au fost de notorietate cele două dezbateri organizate de Sandu Nichita pe teme privind statutul funcționarului public sau despre impactul delicvenței juvenile asupra ordinii publice. În societatea civilă, Sandu Nichita e cunoscut ca un mare iubitor de artă, contribuind, după puteri, la susținerea apariției unor cărți, reviste, albume etc. Astfel, revista ”Convorbiri Literare” de la Iași, în 1996, consemna: ” După o absență de câteva luni, la Pitești a apărut revista CALENDE. Semnalăm că revista apare datorită unui sponsor: dl Nichita Sandu, președinte al ARGCOMS Curtea de Argeș. Iată că, la Curtea deArgeș contele Nichita a înțeles ceea ce alți feudali ai perioadei de tranziție nu înțeleg în ruptul capului că, în zonă, nu trebuie să se înalțe numai vile, ci și reviste de cultură”. Sau cum a fost caracterizat de ziarul ”Argeșul ” la o aniversare: ”Nichita Sandu e un om care s-a făcut singur; e propria lui creație. Ceea ce se numește self made man. A muncit din greu, a ajuns jurist, manager, deputat în Adunarea Constituantă, dar nu a uitat niciodată de unde a plecat”. La 12 aprilie 2000, Sandu Nichita și-a dat demisia din P.D., considerând că acest partid s-a îndepărtat de idealurile revoluției. La alegerile din 4 iunie 2000, Sandu Nichita a fost reales consilier județean, pe lista P.N.L. – C.

Nichita Sandu este un deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Argeș pe listele partidului FSN.