Margherita Granbassi
| Margherita Granbassi | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Născut(ă) | (44 de ani) Trieste, Italia | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Înălțime | 1,65 m | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Greutate | 56 kg | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Țară |  Italia | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Armă | floretă | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Mână | dreptace | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Clasamentul FIE | arhivă | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Palmares de medalii
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Modifică text  | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Margherita Granbassi (n. , Trieste, Italia) este o fostă scrimeră italiană specializată pe floretă, triplă campioană mondială (în 2004, 2006 și 2009) și dublă campioană europeană (în 2001 și 2005). A fost laureată cu bronz atât la individual, cât și pe echipe din cadrul Jocurilor Olimpice din 2008 de la Beijing.
Carieră[modificare | modificare sursă]
S-a născut într-o familie de origine luxemburgheză. Bunicul său, Mario, și-a schimbat numele Niederkorn în „traducerea” italiană, Granbassi.[1] Ea s-a apucat de scrimă la vârsta de opt ani, luând exemplul fraților mai mari Manlio și Franz.[2] Primul antrenor a fost Dario Codarin la clubul Gemina din San Giorgio di Nogaro, apoi ea a fost formată de Andrea Magro la Udine.[2] În anul 1991 a câștigat campionatul național al Italiei la categoria de vârsta. Trei ani mai târziu s-a alăturat echipei naționale de cadeți și juniori. În 1995 a devenit vicecampioana mondială la categoria cadeți.
La Jocurile Olimpice de vară din 2000 ea a însoțit echipa Italiei ca sparring-partner. În anul următor s-a alăturat lui Centro Sportivo Carabinieri. A fost aleasă ca rezervă la Campionatul European din 2001 de la Koblenz, cucerind prima sa medalie la o competiție majoră de seniori. Totuși, nu a putut să participe la Campionatul Mondial din același an, după ce s-a rănit la genunchi stâng.
În 2004 a devenit campioană mondială pe echipe la competiția organizată pentru probele care nu figurau pe programul olimpic. La Jocurile Olimpice de vară din 2004 a fost eliminată în turul întâi de franțuzoaica Adeline Wuillème. Doi ani mai târziu a devenit campioană mondială la individual „acasă” la Torino, după ce a trecut succesiv de conaționale Giovanna Trillini și Valentina Vezzali. La Jocurile Olimpice din 2008 a atins semifinale, unde a pierdut cu Vezzali, scorul fiind 12–3. A trecut în finală mică de Trillini, adjudecându-se medalia de bronz. La proba pe echipe, Italia a fost învinsă la limită de Rusia în semifinală, dar a depășit Ungaria în meciul pentru medalia de bronz.
La scurt timp după Jocurile de la Beijing a fost chemată de Michele Santoro la emisiunea AnnoZero pe Rai 2, pentru a o înlocui pe Beatrice Borromeo.[1] După această experiență, s-a întors pe planșă. La Campionatul Mondial din 2009 a cucerit aurul pe echipe pentru a două dată în carieră. În anul 2010 a participat la Ballando con le stelle cu Stefano Di Filippo.[1] În anul 2014 s-a retras din sport în urma rănilor repetate.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Giorgio Dell’Arti. „Margherita Granbassi”. Catalogo dei viventi 2015 (în italiană).[nefuncțională]
- ^ a b Francesco Cardella (). „Margherita: «Il fioretto e i fratelli moschettieri»”. Il Piccolo (în italiană).
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- it www.margheritagranbassi.com, site-ul oficial
- it Prezentare la site-ul Carabinieri
- en Margherita Granbassi la Olympedia.org
