Marca de Anvers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Markgrafiatul de Anvers (Antwerp) sau marca de Anvers a constituit începând din secolul al XI-lea regiunea din jurul orașelor Anvers și Breda.

Originea[modificare | modificare sursă]

Sub împăratul Otto al II-lea, au fost create câteva mărci de-a lungul frontierei Franciei apusene, frontieră ce coincidea cu râul Escaut (Scheldt). La origine, marca se reducea la granițele acestui rîu, dar în 994 Ansfried de Utrecht i-a adăugat Toxandria, regiunea dintre Meuse și Scheldt.

Istoria[modificare | modificare sursă]

În secolul al XI-lea, marca de Anvers a reprezentat unul dintre fiefurile ducatului de Lotharingia Inferioară. Godefroy de Bouillon a obținut marca în 1076 din partea împăratului Henric al IV-lea. După moartea lui Godefroi la Acra în prima cruciadă, markgraf a fost numit Henric I de Limburg.

În 1106, ducatul de Lotharingia Inferioară și marca de Anvers au fost unite. După abolirea ducatului în 1190 la dieta de la Schwäbisch Hall de către împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen, au mai rămas doar titlurile, care au fost acordate ducilor de Brabant.

Compoziția[modificare | modificare sursă]

După pierderea din componența sa a orașului Breda, marca mai cuprindea orașele Anvers, Herentals și Lier, precum și Arkel, Rijen, Geel, Zandhoven, Turnhout și Hoogstraten.

Lista markgrafilor de Anvers[modificare | modificare sursă]