Lizozom
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Lizozomul este un organit celular, cu rol în digestie.
Cuprins |
[modifică] Rol
- Depozitarea enzimelor;
- Distrugerea corpurilor străine sau bătrâne ale celulei.
[modifică] Structura
- aspect de vezicule
- diametru de 0,2 - 0,8 microni
Componente: membrană delimitantă; matrice lizozomală.
Membrana lizozomilor este mai groasă decât a celorlalte organite şi este impermeabilă (se opune trecerii enzimelor lizozomale în citosol). Ea conţine ATP-aze care pompează ioni de hidrogen în lizozomi pentru a menţine pH-ul acid.
Matricea lizozomală are aspect diferit de la un lizozom la altul deoarece aceasta conţine materiale supuse digestie, materiale aflate in diferite stadii de degradare. Conţine peste 40 de hidrolaze acide (enzime hidrolitice): proteaze, lipaze, glicozidaze, fosfataze, etc..
[modifică] Tipuri de lizozomi
- Primari: nu şi-au început incă activitatea de digestie, sunt mici şi au matricea omogenă cu aspect fin granular.
- Secundari: sunt activi (îşi desfăşoară activitatea digestivă), sunt mai mari decât lizozomii primari iar matricea are un aspect heterogen. Se împart în heterofagozomi si autofagozomi. Heterofagozomii conţin material provenit din mediul extracelular, înglobat de celulă prin fagocitoză (de ex. resturi celulare, bacterii). Autofagozomii conţin materiale provenite din interiorul celulei (de ex. organite celulare îmbătrânite) - se produce un fenomen de reciclare.
- Terţiari: sunt corpi reziduali şi conţin materiale nedigerabile, care au rămas în urma digestiei ca urmare a epuizării echipamentului enzimatic. Sunt mari, prezintă o matrice foarte densă şi foarte heterogenă în care sunt incluse structuri de diverse mărimi şi densităţi.
[modifică] Fermentii
- Considerati agenti ai fenomenului de digestie intracelulara
- Intervin in fagocitoza indeplinind functia lor heterofagica
- Autoliza indeplinind functia lor autofagica
- Functia heterofagica: - particulele solide patrund in citoplasma prin endocitoza si dau nastere in interiorul celulei la un fagozom in care particula este inconjurata de plasmalema; acest fagozom fuzioneaza apoi cu un lizozom primar si va da nastere unui lizozom secundar; astfel substantele exogene sunt supuse actiunii enzimelor hidrolizante din lizozomi si degradate la molecule mai mici, asimilabile, reziduurile fiind eliminate in exterior prin exocitoza; functia este comparata cu aceea a unui tub digestiv discontinuu
- Functia autofagica: digestia de catre lizozomi a unor teritorii din propria citoplasma; acest fenomen are loc in caz de stres metabolic (prin infometare) sau in celule pe cale de diferentiere cand apar spatii intercelulare; aceste zone supuse degradarii de catre lizozomi sunt inconjurate la inceput de catre traecte ale REN numite vezicule de autofagie sau citolizomi; acestea fuzioneaza cu lizozomii primari dupa care incepe procesul de digestie intracelulara
- Dupa moartea celulelor, membranele lizozomilor se distrug si enzimele hidrolizante se elibereaza declansand autolize “post-mortem”, de aceea lizozomii au mai fost numiti si saci de sinucidere
- Dereglarea functionarii lizozomilor sau distrugerea membranei acestora la celulele animale declanseaza maladii celulare grave numite boli lizozomale
