Lista ducilor de Neapole

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ducii de Neapole au fost comandanți militari ai Ducatului de Neapole, avanpost al Bizanțului în Italia, unul dintre puținele de după venirea longobarzilor și sarazinilor. În anul 661, împăratul bizantin Constans al II-lea, direct interesat în chestiunile sudului Italiei (el a mutat capitala Imperiului la Siracusa), a numit pe un napolitan (Vasile) în poziția de dux sau magister militum. În continuare, un șir de duci, adeseori independenți, iar de la mijlocul mijlocul secolului al IX-lea ereditari, au condus până la venirea normanzilor. Ultimul duce, Sergiu al VII-lea, a predat orașul Napoli regelui Roger al II-lea al Siciliei în anul 1137.

Duci numiți de Bizanț[modificare | modificare sursă]

Duci ereditari[modificare | modificare sursă]

Acești duci erau mai independenți decât predecesorii lor, ei nefiind aleși de către împărații de la Constantinopol, ci dintre descendenții lui Sergiu I, care fusese ales de către cetățenii din Napoli.

Dinastia lui Sergiu[modificare | modificare sursă]

Alfons, principe de Capua, a fost ales de către napolitani ca succesor al lui Sergiu, iar Neapole a devenit în continuare vasal al normanzilor.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Naples in the Dark Ages by David Taylor and Jeff Matthews.
  • Ferdinand Chalandon, Histoire de la domination normande en Italie et en Sicile, 2 volume, Paris, 1907.
  • John Julius Norwich, The Normans in the South 1016–1130, Londra, Longman, 1967.
  • John Julius Norwich, The Kingdom in the Sun 1130–1194, Londra, Longman, 1970.
  • Charles Oman, The Dark Ages 476–918, Londra, Rivingtons, 1914.
  • Patricia Skinner, Family Power in Southern Italy: The Duchy of Gaeta and its Neighbours, 850-1139, Cambridge, Cambridge University Press, 1995. ISBN 0 521 46479 X.