Limfocit T

Celulele T sau limfocitele T rezinta limfocite cu un rol central în imunitatea mediata celular. Ele difera de alte limfocite, cum ar fi celulele B sau celulele NK, prin prezența unui receptor pentru celulele T (TCR), pe suprafața membranei celulei. Ele sunt numite celule T, deoarece acestea se maturează în timus. Există mai multe subseturi de celule T, fiecare cu o funcție specifică.

Ontogenia

Toate celulele T provin din celulele stem hematopoietice din maduva osoasă. Aceste celule derivate din celule stem hematopoietice migrează în timus, unde se divid rapid, generand o populație mare de timocite imature. Cele mai naive timocite nu exprima nici CD4, nici CD8, și fiind astfel numite timocite dublu-negativ (CD4- CD8-). Pe măsură ce acestea se matureaza, timocitele devin dublu-pozitive (CD4 + CD8 +), și în cele din urmă, devin limfocite mature, dar naive imunologic mono-pozitive (CD4 + CD8- (limfocite T helper) sau CD4- CD8 + (Limfocite T citotoxice)), care din timus, ajung in tesuturile periferice.

Aproximativ 98% din timocite mor în timpul procesului de maturare din timus, nefiind in stare sa treaca de selecțiile pozitive sau negative, în timp ce cele 2% ramase devin celulele T imunocompetente.

Timusul contribuie cu mai putine celule odata cu inaintarea in vârstă. Odata cu micsorarea treptata, cu aproximativ 3% pe an, a timusului la adult, există o scădere corespunzătoare a producției de limfocite T naive, crescând rolul expansiunii celulelor T periferice în protectia imuna a persoanelor mai in varsta.

Activarea

Activarea limfocitelor CD4+ are loc prin implicarea atât a receptorilor de celule T (TCR), care reactioneaza cu complexul MHC de pe celulele prezentatoare de antigen (APC), cat și a proteinei CD28 de pe suprafata celulei T, care reactioneaza respectiv cu membrii familiei B7. Ambele sunt necesare pentru producerea unui raspuns imun eficient, în lipsa de CD28 co-stimulare, T-celule de semnalizare receptorilor rezultate numai în anergia. Căile de semnalizare în aval, atât din CD28 și receptorul de celule T implica mai multe proteine.

• Primul semnal apare in urma legarii receptorului celulei T la un peptid scurt prezentat de MHC de pe o altă celulă (APC pentru celule T helper, orice celula nucleata pentru celule T CD8+). Acest lucru asigură că doar celulele T cu un TCR specific pentru peptida din cupa MHC este activat. Peptidele prezentate de MHC clasa I au o lungime de 8-9 resturi de aminoacizi; peptidele de MHC de clasa II sunt mai lungi, cu o lungime de 12-25 aminoacizi.

• Al doilea semnal vine de la co-stimulare, în care receptorii de suprafață de pe APC sunt indusi de un număr mic de stimuli produsi de agenții patogeni, dar si de produsii de degradare ai unor celule, cum ar fi cele necrotice sau HSP. Singurul receptor co-stimulator exprimat constitutiv pe celulele T naive este CD28, co-stimularea pentru acesta fiind realizata de proteinele ​​CD80 și CD86, care alcatuiesc proteinele ​​B7 de pe APC .

Sânge

Elemente figurate
Hematopoieză (→ Eritropoieză - Leucopoieză - Trombopoieză) Eritrocit (→ Grupă sanguină) Trombocit (→ rol în coagulare) Leucocite mononucleare (agranulocite): Monocit - Limfocit T (→Limfocit T helper - Limfocit T supresor - Limfocit T citotoxic) - Limfocit B (→Plasmocit - Limfocit B cu memorie - Celulă Natural Killer) Leucocite polimorfonucleare (granulocite): Neutrofil - Eozinofil - Bazofil
Plasmă sanguină
Anticorpi - Sistemul complementului - Factori ai coagulării - Sisteme-tampon sanguine