Kafka pe malul mării

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Kafka pe malul mării este un roman scris de Haruki Murakami în anul 2002. A primit numeroase critici pozitive, Kirkus Review prezentând cartea drept "o capodoperă demnă de un Nobel".

În România romanul a apărut în 2006 la Editura Polirom. Traducere din limba japoneză și note de Iuliana Oprina.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Romanul urmărește două povești distincte care în cele din urmă se vor intersecta. Kafka Tamura are cincisprezece ani și fuge din casa tatălui său aflată în Tokyo pentru a-și găsi mama și sora, dispărute când avea patru ani. Drumul îl poartă către biblioteca unui oraș de provincie, unde intră în contact cu Oshima și doamna Saeki, personaje interesante și totodată ciudate. A doua poveste începe în anul 1944 când un grup de elevi împreună cu învățătoarea lor merg într-o pădure pentru a culege ciuperci. La un moment dat, din cauze necunoscute, toți cei șaisprezece copii cad într-un somn adânc. Toți în afară de unul iși revin după câteva ore, însă nu realizează ceea ce s-a întâmplat cu ei. Copilul care nu iși revine se numește Satoru Nakata și petrece câteva săptamâni în comă după acest eveniment. Apoi, în prezent, Nakata în vârstă de șaizeci de ani devine cel de-al doilea mare personaj al romanului, un bătrân încet la minte care poate vorbi cu pisicile. Capitolele cărții se succed, unul prezentând întâmplările prin care trece Kafka Tamura, iar următorul întâmplările lui Nakata.

Capitole[modificare | modificare sursă]

Capitolul 1

Kafka Tamura pleaca de acasa spre Shikoku – la sud de Tokyo, la malul marii. Pleaca cu autobuzul de noapte (o metoda ieftina de transport) spre Takamatsu.

Capitolul 2

Este prezentat raportul sectiei de informatii al armatei americane – Incidentul Rice Bowl Hill – interviul cu Stesuko Okamochi – invatatoare – prezinta succesiunea actiunilor din ziua in care intreaga clasa de copii a lesinat pe dealul Rice Bowl.

Capitolul 3

Kafka ajunge cu autobuzul intr-un punct intermediar in drumul spre Takamatsu. Intra intr-un restaurant sa bea un ceai si o tanara se apropie de el. II spune ca seamana cu un baiat dintr-o formatie la moda. Dupa o conversatie seaca, fata il intreaba daca poate sa stea langa el in autobuz. Cat timp fata doarme pe scaunul de langa el in mintea lui se naste o intrebare: daca este sora lui? ( are cam aceeasi varsta, are un frate cam de varsta lui pe care nu l-a mai vazut de foarte multa vreme). Adoarme langa ea.

Capitolul 4

Se prezinta interviul cu dl. Nakazawa Shigekazu (53 ani) – seful unei clinici de medicina. El relateaza ca a fost chemat de directorul scolii generale pe motiv ca o clasa intreaga a plecat pe deal la adunat ciuperci si toti isi pierdusera cunostinta. Singura care a ramas consitienta a fost profesoara insotitoare, care plecase sa ceara ajutor. Primul lucru la care s-a gandit a fost ca poate mancasera vreo ciuperca otravitare si paralizasera. Si-a luat trusa si a pornit spre deal. Cand a ajuns, cativa copii isi recapatasera deja cunostinta. Un baiat nu si-a revenit – era un copil evacuat din Tokyo – Satoru Nakata. A doua zi a fost transportat la Spitalul Universitar din Kofu si de acolo a fost dus la spitalul militar si nu s-a mai intors niciodata in orasul acela. In ziare nu a aparut nimic despre acest lesin colectiv – autoritatile au interzis mediatizarea incidentului pe motiv ca i-ar putea tulbura pe oameni ( actiunea se desfasura in timpul razboiului).

Capitolul 5

Kafka ajunge in Takamatsu. Afla ca pe fata o cheama Sakura. Fata ii lasa numarul ei de mobil. Kafka si-a facut rezervare de cazare la un hotel de afaceri printr-o asociatie de tineri obtinand o reducere valabila trei nopti. Se hotaraste sa-si petreaca vremea in bibiloteca si se intereseaza ce biblioteci sunt in zona Takamatsu. Asa afla ca la periferia orasului se afla o biblioteca privata – Biblioteca Memoriala Komura, infiintata de o familie veche si bogata, pe baza propriilor lor rafturi de carti ( include colectii de carti mai neobisnuite). Aici Kafka il intalneste pe Oshima. Este informat ca in ziua de marti se organizeaza un mic tur al bibliotecii. Oshima remarca faptul ca in prima zi de scoala Kafka petrece toata ziua in biblioteca si il intreaba daca refuza sa mearga la scoala. Kafka ii spune relaxat ca a decis sa isi intrerupa pentru o vreme studiile, fara alte explicatii. La ora 2 o va cunoaste pe dna Saeki, directoarea bibliotecii si ghidul turului de vizitare al casei. Ii lasa o impresie puternica si nostalgica – i-ar fi placut sa fie mama sa. Dupa prima zi petrecuta in biblioteca Kafka se decide sa vina in continuare. In prima noapte la hotel se gandeste la casa din Nogata si la tatal sau, se intreaba daca i-a observat disparitia. Isi aminteste de telefonul mobil al tatalui sau pe care l-a luat cu el cand a plecat de acasa. Formeaza numarul, lasa sa sune de doua ori si inchide. Concluzioneaza ca tatal sau nu a aflat de disparitia sa si nu a anulat contractul mobilului.

Capitolul 6

Facem cunostinta cu Nakata – copilul care a lesinat si nu si-a revenit o data cu ceilalti copii, acum un adult in varsta de 60 ani. Nakata are o abilitate speciala – poate vorbi cu pisicile. Il cunoastem pe motanul negru – Otsuka. Apare in peisaj un barbat tanar cu un labrador ce purta la gat o esarfa rosie. Nakata, prin prisma faptului ca putea sa vorbeasca cu pisicile, era perceput in comunitate ca un detectiv de pisici. In prezent Nakata cauta o pisica cu pete albe, negre si maro pe nume Goma. Otsuka nu il poate ajuta pe Nakata sa o gaseasca pe Goma.

Capitolul 7

A doua zi Kafka isi urmeaza tabieturile – exercitii de gimnastica, micul dejun, drumul spre biblioteca. La pranz este chemat la telefon – este femeia de la receptia hotelului care ii confirma tariful redus si pentru restul perioadei ( o saptamana). La sfarsitul zilei Oshima ii da un orar cu programul de mers al trenurilor si ii spune ca nu va putea sa stea pentru totdeauna la hotel si incearca sa-l ajute fara sa ii invadeze intimitatea. Kafka ii spune ca pentru moment se descurca si nu are nevoie de ajutor, insa simte ca in Oshima are un prieten.

Capitolul 8

Interviu cu Shigenori Tsukayama ( 52 ani) profesor la universitatea Imperiala din Tokyo, Facultatea de Medicina, sectia de psihiatrie – baiatul inconstient, Nakata a ramas internat in spitalul militar si il observau zilnic: organismul functiona perfect, desi era in coma nu visa; in opinia sa Nakata parea ca si-a abandonat trupul ( “spirit ratacitor” – daca este puternic motivat sufletul poate parasi nu numai un trup mort, dar si un trup viu – mentalitate inradacinata in Japonia din vechime). Dupa doua saptamani Nakata s-a trezit – isi pierduse toate amintirie – “mintea lui se intorsese in lumea noastra ca o foaie alba”.

Capitolul 9

Kafka se trezeste in mijlocul unor tufisuri – si-a pierdut cunostinta intr-o padurice din spatele unui templu – se ridica si intra in templu – cauta toaleta si observa ca este plin de sange. Tanarul numit Corbul ii sugereaza sa apeleze la Sakura. O suna si se duce in apartamentul ei. Kafka ii confirma fetei ca a fugit de acasa si ca este in mare necaz.

Capitolul 10

Nakata il cunoaste pe Kawamura – un motan maro tarcat care vorbea foarte ciudat. In timp ce Nakata incerca sa inteleaga din cele spuse de Kawamura daca stie ceva despre pisica Goma, apare in scena pisica Mimi care reuseste sa inteleaga ce spune Kawamura. Asa afla Nakata despre terenul viran devenit un loc bun de hoinareala pentru pisicile vagaboante, unde a fost vazuta pentru ultima oara pisica Goma. De asemenea, afla ca in acel loc si-a facut aparitia un om rau, care vaneaza pisici si se crede ca el este cel care a luat-o pe Goma. Este un individ inalt, care poarta o palarie inalta, foarte stranie si cizme din piele. Nakata s-a dus pe terenul indicat si a asteptat sa vina individul acela ciudat.

Capitolul 11

Kafka ii spune fetei povestea vietii lui si incearca sa afle ce s-a intamplat in seara aceea, de ce era plin de sange. Se apropie momentul in care trebuie sa se odihneasca – Kafka se baga in sacul de dormit pe care l-a intins pe jos, iar Sakura doarme in pat. Dupa cateva minute Sakura il cheama in pat langa ea, Kafka se simte atras de ea si are erectie – in timp ce Sakura il masturbeaza vorbesc despre sora lui Kafla pe care a luat-o mama lui cand a decis sa plece de acasa. Dupa ce se consuma momentul, fiecare se intoarce la locul de dormit. A doua zi Kafka decide sa plece si ii lasa fetei un bilet de multumire. Se urca in tren si se duce la biblioteca Komura.

Capitolul 12

Profesoara adreseaza dupa 28 de ani o scrisoare profesorului Shigenori Tsukayama incercand sa inlature sentimentul de vinovatie care o macina referitor la un incident pe care nu l-a putut povesti in rapotul oficial: “cu o noapte inainte de a merge cu copiii in padure a avut un vis erotic cu sotul sau care era plecat pe front; cand au ajuns in padure, profesoarei i-a venit ciclul; le-a dat copiilor o pauza si a mers mai adanc in padure unde si-a improvizat niste prosoape pentru a opri sangerarea; la un moment dat, in timp ce se gandea sa incheie lectia din padure apare Nakata cu prosoapele pline de sange; profesoara a pierdut controlul si l-a batut pe baiat pana cand acesta a cazut langa prosoapele pline de sange; in acel moment a realizat ca toti copii se uita la dansa si nu inteleg ce se petrece; l-a luat in brate pe Nakata si i-a indemnat pe copii sa culeaga in continuare ciuperci; imediat dupa aceea a inceput lesinul colectiv;”. Din aceasta scrisoare aflam cum era Nakata inainte de accident – avea trasaturi frumoase, avea o fire linistita, nu se amesteca unde nu-I fierbe oala, in timpul orelor nu ridica niciodata mana, dar daca era intrebat raspundea corect, se exprima foarte logic, dar… era resemnat, nu se bucura niciodata de succesul sau, nu trada zbuciumul pe care il trezeste efortul sustinut, nu ofta, nu zambea – facea totul pentru ca era pus sa faca. Profesoara era convinsa ca avusese parte de violenta in familie – nimic neobisnuit in cazul familiilor de la tara ( cu toate ca familia lui Nakata era formata din intelectuali).

Capitolul 13

Kafka ii spune lui Oshima ca are nevoie de ajutor, ca nu are unde sa doarma. Oshima ii spune ca ar putea sa stea in biblioteca, unde exista o camera libera, dar ii trebuie acceptul doamnei Saeki, in schimbul de a lucra la biblioteca in calitate de asistent al lui Oshima. Pana obtine acceptul doamnei Saeki, Oshima il duce pe Kafka in cabana pe care o detine impreuna cu fratele sau in padure. Il avertizeaza sa nu intre adanc in padure.

Capitolul 14

Trecuse o saptamana de cand Nakata supraveghea terenul viran – vazuse multe pisici, dintre care un motan cu blana in pete albe si negre, cu urechile zdrentuite – Okawa – el este cel care ii spune ca este periculos sa o mai caute pe Goma. Pe seara a aparut un caine mare si negru care l-a dus pe Nakata intr-o casa dintr-un cartier rezidential unde l-a intalnit pe domnul care se recomanda drept Johnnie Walker ( a imprumutat fara permisiune infatisarea si numele celui de pe eticheta sticlei de whisky). Nakata afla ca Johnnie Walker stie unde se afla Goma si pentru a o duce inapoi la familia ei, el trebuie sa faca ceva ce sta numai in puterea lui ( pentru ca avea abilitatea de a vorbi cu pisicile).

Capitolul 15

Kafka ramane singur in cabana lui Oshima din padure. Isi pregateste de mancare, citeste, apoi se hotaraste sa mearga prin padure. Nu asculta sfatul lui Oshima de a nu se aventura foarte adanc in padure si se rataceste. Regaseste drumul spre cabana si revine la activitatile de rutina: sport, curatare, mancat, spalat.

Capitolul 16

Nakata este condus de cainele negru in bucataria lui Johnnie Walker. In frigider Nakata observa capetele de pisici, de diverse marimi si culori – “toate erau inghetate, cu fata spre usa”. Cainele ii ordona lui Nakata sa verifice daca pisica Goma se afla printre ele. Cand Nakata a confirmat ca pisica Goma nu se afla printre capetele de pisici din frigider, cainele l-a condus inapoi in biroul lui Johnnie Walker. Acum Nakata afla cine este acest personaj – el este un colectionar de pisici, “ nu le taie capul doar ca sa se distreze, le ucide ca sa le stranga sufletele, pe care le foloseste la confectionarea unui fluier special”. Scopul este de aduna suflete din ce in ce mai mari si de a construi un fluier de proportii cosmice. Punctul de plecare sunt pisicile. Nakata il asculta cu atentie, dar gandul sau se afla la pisica Goma pe care trebuia sa o aduca acasa la familia ei. La un moment dat Johnnie Walker il anunta pe Nakata ca se pregateste sa ucida pisicile pe care le-a vanat. II spune ca in cazul in care Nakata este de acord sa il ucida el ii va da pisica Goma. Ii marturiseste lui Nakata ca a obosit sa mai traiasca, ca este satul sa omoare pisici, dar atata timp cat este in viata, trebuie sa le omoare. Pentru a-l instiga pe Nakata sa-l omoare, Johnnie Walker incepe sa se pregateasca si ii explica procedeul: pisicile sunt injectate cu o substanta paralizanta, nu sunt anesteziate – pot sa simta durerea; cu un cutit le taie burta, le scoate inima si le taie capul. Ucide prima pisica – un motan – Nakata ramane fara reactie. A doua pisica este scoasa din sac – era o pisica alba, nu prea tanara, cu varful cozii putin stramb – este ucisa – Nakata se cufunda in fotoliu si inchide ochii – in interiorul sau se petrecea ceva, a inceput sa respire agitat, sa il doara in zona gatului, vederea ii se schimba. Johnnie Walker ii spune ca asta a fost doar incalzirea, ca de aici urmeaza sa apara fete cunoscute. Urmatoarea pisica este Kawamura – Nakata il priveste pe motan in ochi, dar nu se poate misca – cand este ucis, tipatul motanului s-a auzit – a fost atat de puternic incat Nakata a simtit ca ii ingheata maduva in oase, a inchis ochii si a simtit ca mainile ii tremurau foarte tare. Nakata il implora pe ucigas sa se opreasca. Johnnie Walker scoate a patra pisica – o siameza – Mimi. Nakata il roaga sa inceteze si il avertizeaza ca in cazul in care nu se opreste va incepe sa se poarte ciudat. Vazand ca nu se opreste, Nakata s-a ridicat de pe scaun, s-a indreptat spre birou, a luat un cutit mare si l-a implantat in pieptul lui Johnnie Walker. La safrsit amandoi erau plini de sange. Johnnie Walker s-a prabusit mort la picioarele lui Nakata. Nakata a ramas o vreme nemiscat, dupa care a luat-o pe Mimi de pe masa, a cautat-o pe Goma in sac – cu ambele pisici in maini s-a asezat pe fotoliu – “ – Haideti acasa, le-a spus, dar n-a putut sa se ridice.” Cainele negru s-a asezat langa cadavrul lui Johnnie Walker.

Capitolul 17

Kafka a ajuns la a treia noapte petrecuta in cabana – cu fiecare zi ce trecea se obisnuia cu linistea si intunericul profund. La pranz Oshima soseste si il anunta ca este momentul sa se intoarca in civilizatie. II explica ce inseamna sa fie asistentul sau in biblioteca si faptul ca doamna Saeki si-a dat acordul sa foloseasca camera libera din casa pentru a dormi acolo. Aflam povestea doamnei Saeki: de cand era mica era un copil inteligent, se pricepea la scris, era as la sport si foarte buna la pian; si era frumoasa; a avut un iubit inca din scoala primara – fiul cel mare al familiei Komura – cand erau copii faceau totul impreuna, cand au crescut au inceput sa se iubeasca ca femeie si barbat; cand ea a implinit 18 ani, el s-a dus la facultate in Tokyo, ea a ramas la Conservator sa studieze pianul; la 19 ani ea a scris o poezie, a compus o melodie si a cantat-o la pian; cineva i-a facut un disc si a avut mare succes; cantecul se numea “Kafka pe malul marii”; iubitul doamnei Saeki a murit la varsta de 20 de ani – facultatea pe care o freventa era baricadata din cauza grevelor, iar el s-a dus cu niste provizii pentru un prieten dinauntru – studentii care ocupau cladirea l-au confundat cu unul dintre liderii adversi si l-au ucis in bataie – o moarte absurda; ea nu a mai cantat niciodata, nu a fost la inmormantare, s-a retras complet din lumea, dupa care a disparut; 25 de ani mai tarziu s-a intors in Takamatsu – motivul – inmormantarea mamei sale; s-a stabilit din nou in oras, iar dupa o vreme a purtat niste tratative cu familia Komura, in urma carora a fost numita directoare la biblioteca Komura; a ramas o fire retrasa si putin comunicativa; motivul pentru care si-a dorit sa lucreze in biblioteca Komura ar fi ca iubitul sau a trait in acea casa. Kafka urma sa locuiasca in camera fostului iubit al doamnei Saeki.

Capitolul 18

Cand s-a trezit Nakata era intins pe spate printre niste tufisuri. Era noapte. Pisica Goma si Mimi sunt langa el. A incercat sa vorbeasca cu ele, dar nu putea intelege nimic altceva dacat un mieunat. Hainele sale erau curate, nu avea nici o urma de sange pe maini sau pe haine. Isi amintea foarte clar momentul in care l-a ucis pe Johnnie Walker. Pisica Mimi pleaca spre casa ei. Nakata o duce pe Goma la familia ei, apoi s-a oprit la o sectie de politie. L-a intampinat un politist tanar, care se pregatea sa iasa din tura – Nakata ii spune ca a omorat un om si ii povesteste exact cum s-a intamplat. Politistul nu a scris declaratia lui Nakata pentru ca nu era credibila. La plecare Nakata ii spune politistului ca in ziua urmatoare sa aiba o umbrela la el, deoarece o sa ploua cu pesti – sardele si stavrizi. A doua zi dupa ploaia cu pesti, politia a fost anuntata de descoperirea cadavrului unui barbat omorat prin injunghiere, moment in care tanarul politist a realizat ca a gresit in ceea ce-l priveste pe Nakata, dar decide sa pastreze pentru el ciudata intamplare pentru a nu fi tras la raspundere. Intre timp Nakata a parasit orasul.

Capitolul 19

Kafka se acomodeaza in noua sa camera din biblioteca Komura. In camera, pe perete remarca o pictura in ulei – “Kafla pe malul marii”. Baiatul din tablou are 12 ani. Se gandeste ca acel baiat ar putea fi iubitul doamnei Saeki. A doua zi, Oshima ii arata ce trebuie facut atunci cand se deschide biblioteca. Urmare unei vizite ciudate ( 2 doamne care fac parte dintr-o organizatie ce analizeaza din perspectiva femeii dotarea, usurinta folosirii si egalitatea accesului in cadrul institutiilor publice de cultura ) aflam ca Oshima este din punct de vedere biologic femeie, dar mental este barbat.

Capitolul 20

Nakata a plecat cu un camion din Tokyo. Deoarece nu stia sa citeasca, singura modalitate de a ajunge unde dorea el era sa faca autostopul. Intr-o parcare pe autostrada, Nakata i-a parte la un incident – un grup de motociclisti bateau un barbat. Nakata incearca sa-I opreasca, dar tinerii erau foarte determinati sa-l raneasca pe acel barbat. Vazand cum este lovit, Nakata inchide ochii si simte cum inauntrul sau se petrece ceva similar cu ce a simtit in noaptea in care l-a omorat pe Johnnie Walker, apoi si-a deschis umbrela si a privit spre cer. Tinerii agresivi au ras de Nakata, dar in scurt timp din cer au inceput sa cada lipitori. Acest eveniment neasteptat i-a speriat pe tineri si astfel barbatul ranit a ramas in viata. Putin mai tarziu a gasit un tanar care sa-l duca mai departe in drumul sau.

Capitolul 21

Sculptorul Koichi Tamura, injunghiat mortal, este gasit in biroul sau intr-o balta de sange. Exista ipoteza unei razbunari personale, deoarece casa nu a fost rascolita. Dl. Tamura locuia impreuna cu fiul sau ( 15 ani), dar care disparuse de acasa cu zece zile in urma ( in prezent era cautat de politie). Era considerat un sculptor de renume, tema creatiilor sale era exprimarea inconstientului uman. Kafka afla din ziar ca tatal sau a fost ucis. Oshima ii confirma lui Kafka ca are incredere in el ca nu el l-a ucis, dar il avertizeaza ca este cautat de politie si ca vor ajunge pe urmele lui. Kafka ii dezvaluie lui Oshima ca motivul plecarii lui de acasa a fost de a-si evita destinul pe care il anuntase tatal sau decand era copil – si anume faptul ca el urma sa-si omoare tatal, sa se culce cu mama si cu sora sa. Oshima ii vorbeste despre laitmotivul tragediilor grecesti – nu oameni isi aleg destinul, ci destinul ii alege pe oameni. De asemenea, Oshima ii atrage atentia lui Kafka asupra unui articol interesant, despre o ploaie cu pesti care s-a petrecut foarte aproape de casa lui Kafla ( o posibila coincidenta) si altul, despre o ploaie cu lipitori.

Capitolul 22

Tanarul care l-a luat pe Nakata cu el se numeste Hoshino si il asemuieste pe Nakata bunicului sau. Nakata ii spune acestuia ca in drumul sau trebuie sa treaca un pod mare. Pe Hoshino il fascineaza felul de a fi si de a vorbi al lui Nakata, dar mai ales faptul ca nu stia exact ceea ce trebuie sa faca si nici unde trebuie sa ajunga, decat ca trebuie sa gaseasca o piatra alba care este o poarta de intrare si sa deschida poarta. Aflam povestea lui Nakata: dupa accidentul de pe deal si-a revenit fizic, dar nu a mai reusit sa-si recupereze memoria sau capacitatea de a citi si de a scrie. Lumea a uitat ca inainte de accident, Nakata fusese un elev stralucit, ajungand apoi sa fie exclus din toate activitatile. Ii placea sa priveasca animalele, sa ingrijesca florile si sa faca curat prin clasa. Dupa ce a terminat clasele primare a urmat o scoala cu profil agricol, dar a fost retras deoarece era agresat de colegi. In perioada aceea Nakata a invatat sa vorbeasca cu pisicile. La varsta de 15 ani a inceput sa lucreze ca tamplar la o firma de mobila. Asa a trait pana la varsta de 52 de ani, cand patronul firmei a murit iar fiul sau a inchis tamplaria. Fratele mijlociu al lui Nakata l-a luat atunci in ingijirea sa, oferindu-i o garsoniera. Hoshino decide sa-l urmeze pe Nakata in calatoria sa.

Capitolul 23

Kafka, in prima noapte petrecuta in noua sa camera, vede o fantoma. Era silueta unei fete de 15 ani, asezata la birou, cu barbia in palma care privea un punct de pe perete. La un moment dat, Kafka se simte privit, dar realizeaza ca fata se uita prin el. Dupa o vreme, fata se ridica si se indreapta spre usa – usa nu se deschide, dar ea dispare fara zgomot indaratul ei. Dimineata cand se intalneste cu Oshima il roaga sa-i aduca sa asculte melodia “Kafka pe malul marii” si il intreaba daca este prin zona o fata de 15 ani care vine la biblioteca. Kafka ii spune ca a vazut in timpul noptii o fata de 15 ani la el in noua camera. Dupa ce primeste albumul de la Oshima, priveste fotografia de pe coperta albumului si realizeaza ca fata care l-a vizitat noaptea in camera sa este doamna Saeki. In acel moment se indragosteste de dansa. Kafla il intreaba pe Oshima daca este posibil ca un om sa se transforme in fantoma atata timp cat este inca in viata. Oshima ii povesteste despre spiritele ratacitoare care de obicei se intrupau spontan din sentimente negative – din dragoste oamenii nu se pot transforma in spirite ratacitoare, ei trebuie sa moara mai intai.

Kafka pe malul marii – versurile

Cand esti la marginea lumii/ Eu sunt intr-un crater stins./ Iar in umbra usii/ Sunt cuvinte ce si-au pierdut slovele./

Luna-si arunca razele peste o soparla adormita,/ Pestisori cad din cer./ Dincolo de fereastra/ Sunt soldati cu suflete incremenite./

Kafka sta pe un scaun pe malul marii,/ Cu gandul la pendulul ce misca lumea./ Cand cerul inimii se inchide,/ Umbra nemiscata a sfinxului,/ Se preschimba in cutit/ Si iti strapunge visul./ Degetele fetei inecate/ Cauta piatra de intrare./ Ridicandu-si poalele vesmantului albastru/ Il priveste pe Kafka pe malul marii./

Kafka nu intelege cum de un cantec cu asemenea versuri a ajuns un hit cu vanzari de peste un milion de exemplare. Ascultand de mai multe ori cantecul intelege motivul pentru care acest cantec a cucerit inimile atator oameni – este un cantec de dragoste scris pentru cea care il canta pentru a-si alina sufletul. Incearca sa inteleaga insemnatatea acelor versuri cu gandul la tanarul din tablou. Norul din tablou aduce cu un sfinx ghemuit. Kafka = singuratatea enigmatica ce plutea in jurul tanarului din tablou; un suflet singuratic ce rataceste pe o plaja absurda. Mai identifica si alte versuri care se potrivesc cu situatia in care se afla – “ pestisori cad din cer”, “ cutitul care strapunge visul” – poate sa faca referire la tatal sau injunghiat. Noteaza totul intr-un carnetel. Se pregateste de somn si o asteapta pe tanara doamna Saeki sa vina la el in camera.

Capitolul 24

Nakata si Hoshino se cazeaza la un motel, unde Nakata doarme 34 de ore. Cand se trezeste, Nakata ii spune lui Hosihno ca este ceva in neregula cu spatele tanarului si ca il poate ajuta sa il indrepte. Dupa o durere greu de imaginat, oasele lui Hosino sunt reasezate si durerea de cap si de spate ii dispare ( aparent acest aspect nu are legatura cu nimic, dar mai tarziu cand Hoshino va trebui sa deschida si sa inchida poarta de intrare, va face sens).

Capitolul 25

Kafka atipeste si se trezeste des. Fata de 15 ani apare din nou, dar pleaca dupa nici 20 de minute. Dupa ce pleaca fata ii piere somnul, se imbraca si iese la plimbare. Realizeaza ca este gelos pe tanarul din tablou. Kafka il intreaba pe Oshima daca e posibil ca doamna Saeki sa fie mama sa. Kafka ii spune lui Oshima ca e posibil ca destinul sa il fii adus aici pentru a o intalni pe dna Saeki si ii dezvaluie ca o iubeste. La pranz Kafka ii duce cafeaua doamnei Saeki si are o prima conversatie cu ea ( afla ca in tinerete ea a fost pasionata de oameni care au fost loviti de fulgere - chiar a publicat si o carte). Noaptea Kafka isi aminteste ca tatal sau a fost lovit de fulger si si-a inceput munca de sculptor dupa ce i s-au vindecat ranile - se gandeste ca asa l-a intalnit pe tatal sau. Concluzioneaza ca sunt prea multe coincidente.

Capitolul 26

Nakata si Hoshino ajung in Takamatsu. Scopul lor era sa gaseasca piatra de intrare, adica o piatra rotunda, alba, nu prea mare, fara miros, in forma unei prajituri de orez. Astfel, cei doi au hotarat sa intrebe lumea daca prin zona exista vreo piatra faimoasa. Asa au ajuns la un punct de informare turistica de unde au fost indrumati catre biblioteca, unde pot consulta bibliografia referitoare la pietre. La bibliotecile publice din Takamatsu nu au gasit nici o informatie despre vreo piatra de intrare. Ajunsi acasa, Hoshino decide sa iasa in oras pentru a se relaxa si astfel il intalneste pe Colonelul Sanders care se ofera sa ii gaseasca o fata cu care acesta sa se distreze in acea noapte. Hoshino incearca sa-l refuze pe motiv ca are o treaba foarte importanta de rezolvat, dar Colonelul Sandres insista si ii dezvaluie ca stie despre faptul ca misiunea lui era de a gasi piatra de intrare si ca este dispus sa ii indice unde se afla in conditiile in care accepta sa-si petreaca noaptea cu o fata recomandata de el.

Capitolul 27

Kafka sta in camera lui asteptand momentul sosirii fetei. Observa ca fata a venit mai devreme in aceea. Nu a rezistat tentatiei de a o striga pe nume. Din cauza emotiei generate de acest fapt, adoarme si cand se trezeste realizeaza ca este singur, fata a disparut. A doua zi la biblioteca, un politist de la sectia locala intreaba de el. Kafka isi da seama ca politia a identificat apelul efectuat de el de pe mobilul tatalui sau. L-au cautat mai intai la hotelul unde s-a cazat initial si de acolo au fost indrumati catre biblioteca Komura. La pranz Kafka ii duce cafeaua doamnei Saeki si isi face curaj sa o intrebe daca are copii. Femeia evita sa ii raspunda la intrebare.

Capitolul 28 Hoshino il urmeaza pe colonel si petrece clipe minunate cu o frumoasa domnisoara. Apoi se intalneste cu colonelul pentru a gasi piatra.

Capitolul 29

Kafka o cauta pe Sakura pentru a o avertiza de faptul ca il cauta politia pentru ca a fugit de acasa. Fata se asigura ca e bine si ii spune ca il place de parca ar fi fratele ei. Se intoarce in camera lui si asculta "Kafka pe malul marii". La un moment dat simte o prezenta in camera si se trezeste. O vede pe doamna Saeki pe scaun privind tabloul, dar simte ca ceva este diferit - cand se uita mai atent realizeaza ca este doamna Saeki din prezent. Aceasta dormea, avea ochii deschisi, dar dormea ( Kafka constientizeaza ca tot ceea ce face ea in acel moment se petrece in somn - femeia se dezbraca si se aseaza langa el in pat, il ia in brate asa cum facea cu iubitul ei si face dragoste cu Kafka; la final se imbraca si pleaca). Kafka asteapta sa auda zgomotul masinii care pleaca din parcare, insa nu aude nimic.

Capitolul 30

Hoshino il urmeaza pe colonel pana la un templu unde gaseste piatra, exact asa cum a descris-o Nakata. Duce piatra in camera de hotel si o aseaza la capul lui Nakata.

Capitolul 31

Kafka ii duce cafeaua doamnei Saeki. In timpul conversatiei Kafka o intreaba daca a revenit in orasul ei natal pentru a muri. Nu primeste raspuns clar. Kafka ii spune ca el crede ca tatal sau a vrut sa moara pentru ca iubit-o foarte mult pe doamna Saeki si cand a realizat ca nu va putea sa o aiba pentru el si-a dorit sa moara. I-a spus ca tatal sau i-a facut o predictie sumbra, si-a dorit ca el, Kafka, sa-si omoare tatal, si sa se culce cu mama si sora sa. Kafka ii spune ca in teoria lui doamna Saeki este mama sa si asta este motivul pentru care a intrebat-o daca are copii. Dupa ce asculta tot ce are Kafka de spus, doamna Saeki il intreaba daca doreste sa faca sex cu ea. Kafka ii confirma. In acel moment ea ii spune ca exista o diferenta de varsta foarte mare intre ei si relatia nu ar putea sa mearga. Kafka prinde curaj si ii spune ca el o cunoaste pe ea la varsta de 15 ani, ca el s-a indragostit de acea fata si prin ea s-a indragostit de dansa. Ii declara ca o iubeste si ca asta este tot ceea ce conteaza. Doamna Saeki nu raspunde, il roaga pe Kafka sa o lase singura. Kafka se ridica si se duce spre ea, continua conversatia pe tema sentimentelor dintre ei si o intreaba unde a gasit cele doua note din refrenul cantecului - raspunsul: "Le-am gasit intr-o camera veche si indepartata, care pe atunci avea usa deschisa". Seara doamna Saeki vine la Kafka in camera. De data aceasta nu doarme. Face dragoste din nou cu Kafka.

Capitolul 32

Nakata se trezeste si gaseste langa el piatra. Incearca sa vorbeasca cu piatra sa afle ce trebuie sa faca mai departe. Pentru a deschide poarta, piatra devine foarte grea - Hoshino este cel care reuseste sa intoarca piatra ( aici devine relevant momentul in care Nakata ii "repara" spatele lui Hoshino).

Capitolul 33

Kafka incearca sa o evite pe doamna Saeki. In ziua respectiva se intalneste cu ea si vorbesc despre cartea ei cu fulgere si despre teoria lui ca ea ar putea fi mama sa. Ea ii spune ca simte ca se petrece o schimbare in jurul ei, seara petrecuta in camera lui fiind un exemplu. Il intreaba pe Kafka cine este el de fapt si de unde stie atatea lucruri. El ii spune: " Sunt Kafka pe malul marii. Sunt iubitul tau, sunt fiul tau. Sunt Tanarul numit Corbul. Iar noi doi nu putem fi liberi. Suntem in mijlocul unui vartej urias. Uneori iesim in afara timpului. Undeva, am fost loviti de trasnet. De un trasnet nevazut si neauzit." Petrec a alta noapte de dragoste impreuna.

Capitolul 34

Hoshino il intreaba pe Nakata daca s-a intamplat ceva dupa deschiderea pietrei de intrare. Nakata este din nou foarte obosit si are nevoie de somn. Hoshino petrece timpul prin oras si descopera farmecul muzicii clasice.

Capitolul 35

Oshima ii spune lui Kafka ca au aparut o serie de probleme si este momentul sa sa-si faca bagajul si sa plece la cabana din padure.

Capitolul 36

Colonelul Sanders il anunta pe Hoshino ca trebuie sa-l ia pe Nakata si sa plece de la hotel la o adresa indicata de el, deoarece ii cauta politia. Hoshino afla ca Nakata l-a omorat pe Johnnie Walker. Nakata ii explica lui Hoshino ca nu se poate preda acum la politie, deoarece trebuie sa inchida poarta.

Capitolul 37

Oshima il lasa pe Kafka la cabana.

Capitolul 38

Hoshino si Nakata identifica biblioteca Komura, iar Nakata ii confirma lui Hoshino ca acela este locul in care vor gasi ceea ce cauta.

Capitolul 39

Kafka petrece a doua zi singur la cabana. Isi propune sa mearga si mai adanc in padure. Noaptea se roaga sa o viseze pe doamna Saeki, in schimb o viseaza pe Sakura si face dragoste cu ea in vis. Tot in vis, ea il dojeneste si ii spune ca ei sunt frati si ca nu se cade un astfel de comportament in familie.

Capitolul 40

Nakata si Oshima ajung la biblioteca in ziua de luni, cand biblioteca este inchisa. Vor reveni marti. Nakata vorbeste cu piatra, care ii confirma ca biblioteca este locul cautat. Marti, dupa turul obisnuit pe care il face doamna Saeki, Nakata intra in birou la dansa si discuta despre piatra de intrare.

Capitolul 41

Kafka isi ia tot ce are nevoie pentru a-si marca drumul cat mai adanc in padure. Pe drum are tot felul de ganduri care il preocupa, mai ales legate de violul din vis al Sakurei. La un moment dat, renunta la rucsac, toporisca, spray si se indreapta fara nici o teama spre inima padurii.

Capitolul 42

Din discutia dintre Nakata si doamna Saeki reiese ca ea il astepta. Aflam ca tot ce s-a intamplat pana la acest moment este consecinta faptului ca doamna Saeki a deschis poarta de intrare cu multa vreme in urma. Rolul lui Nakata este acela de a readuce lucrurile la forma cuvenita. Doamna Saeki stie povestea lui Nakata ( inclusiv de uciderea lui Johnnie Walker) si il roaga sa arda manuscrisele in care este descrisa toata viata ei. la sfarsitul conversatiei aceasta il intreaba pe Nakata daca nu cumva a fost pictat intr-un tablou ( i se pare ca il stie de multa vreme). Cand Nakata a cuprins in mainile sale mainile doamnei Saeki cercul s-a inchis. Nakata a luat dosarele si a plecat impreuna cu Hoshino. Dupa plecarea celor doi, Oshima intra in biroul doamnei si o gaseste nemiscata. Doamna Saeki murise.

Capitolul 43

In drumul sau prin padure, Kafka ii intalneste pe cei doi soldati despre care ii povestise Oshima. Acestia il conduc pe Kafka spre poarta de intrare.

Capitolul 44

Nakata si Hoshino au ars dosarele lasate de doamna Saeki. Pe drumul de intoarcere catre apartament Nakata ii multumeste lui Hoshino pentru ajutor si adoarme in masina. Hoshino il duce in casa, insa observa ca Nakata nu doarme, ci este mort. In acel moment sarcina de a inchide poarta ii ramane lui.

Capitolul 45

Kafka patrunde in alta lume prin poarta deschisa, insotit de cei doi soldati si este condus la o casa ce seamana cu cabana lui Oshima, intr-un orasel prin care curge un parau. Dupa drumul lung parcurs adoarme. Cand se trezeste o gaseste pe doamna Saeki la cinsprezece ani in bucatarie. Ea era acolo pentru el, sa ii gateasca si sa ii ofere ce avea nevoie in acea lume. De la ea afla ca in acea lume oamenii nu au nevoie de nume.

Capitolul 46

Dupa ce a murit Nakata, Hoshino a incercat sa vorbeasca cu piatra pentru a afla momentul in care trebuie inchisa intrarea. Dupa cateva zile, Hoshino saluta din plictiseala o pisica si este surprins cand intelege ce spune pisica.

Tanarul numit Corbul

Pe cand zbura deasupra padurii zareste un barbat cu un jerseu rosu si o palarie neagra de matase. Barbatul se adreseaza tanarului numit Corbu spunandu-i ca il stie si ca il astepta : "E prima data cand te vad, dar asta nu inseamna ca nu te cunosc". Ii spune ca ii cunoaste intentiile de a nu-l lasa sa mearga mai departe, dar el stie ca este o ocazie unica si nu o va lasa sa-i scape. Ii spune ca se poate proteja de el prin fluierul lui special facut din suflete de pisici si ca din fluierele facute de el in lumea cealalta vrea sa faca un fluier "super extra mare" care se va transforma intr-un adevarat sistem. De aceea el trebuie sa ajunga in acel loc in care sa-l faureasca. Ii explica tanarului ca el se afla intr-un punct de mijloc, numit LIMBO, intre viata si moarte - aici in padure si ca el, tanarul, nu-l poate rani pentru ca nu este decat " o fantasma necoapta si incompleta". Tanarul numit Corbul l-a atacat pe barbat, i-a scos ochii, i-a ciugulit fata, i-a smuls limba, dar nu a putut sa-i opreasca rasul care semana " cu un fluier care rasuna dintr-o alta lume".

Capitolul 47

Kafka o intalneste pe doamna Saeki tanara si afla de la ea ca "si-a ars toate amintirile" ( manuscrisele arse de Nakata) si ca in scurta vreme nu o sa si-l mai aminteasca nici pe el, motiv pentru care era important sa vorbeasca cu el. Ea ii spune ca trebuie sa se intoarca in lumea cealalta; ca el trebuie sa o tina minte. Il roaga sa i-a tabloul din biblioteca pe care i l-a facut cadou iubitul ei cand a plecat la Tokyo. Ii marturiseste ca este mama lui si ii cere iertare. La final ii spune sa priveasca tabloul, mereu, asa cum a facut ea. Pleaca de la casa si se intalneste cu cei doi soldati, care ii spun sa se grabeasca daca vrea sa mai gaseasca poarta deschisa.

Capitolul 48

Hoshino este curios sa stie cum o pisica poate vorbi limba oamenilor. Ea ii explica cum ca foloseste un grai comun de la granita dintre lumi.Pisica ii spune ca stie totul despre el si Nakata si ca pentru a inchide poarta trebuie sa omoare pe cineva, fara sa-i spuna pe cine anume - cand il va vedea va stii. La miezul noptii, cand si piatra s-a mai incalzit, s-a dus in camera lui Nakata si a vazut ca din gura lui Nakata se tara ceva, care arata ca o tartacuta - avea corpul vascos si lucea albicios. Hoshino trebuia sa omoare acea creatura. Se chinuie sa il omoare cu toate instrumentele din casa. Apoi vede piatra si se gandeste ca ar putea sa o striveasca cu ea. Pune mana pe piatra, dar ea a devenit foarte grea. Atunci realizeaza ca trebuie sa inchida poarta pentru ca acea creatura sa nu poata trece dincolo. Dupa ce a inchis poarta, a ucis lighioana. Apoi si-a luat la revedere de la Nakata si de la piatra si a plecat inapoi la Nagoya.

Capitolul 49

Kafka revine la cabana lui Oshima. Vine fratele lui si il aduce pe Kafka in oras. Oshima il informeaza ca doamna Saeki a murit, dar Kafka ii spune ca stia deja. Kafka ii spune ca se intoarce acasa si apoi la scoala. Isi ia tabloul din camera, isi i-a la revedere de Oshima si pleaca. O suna pe Sakura din gara si ii spune ca se intoarce acasa si o saluta ca pe sora sa.

SFARSIT

Personaje[modificare | modificare sursă]

Oameni[modificare | modificare sursă]

  • Kafka Tamura - Un tânăr de cinsprezece ani ce pleacă în căutarea mamei și surorii sale.
  • Tânărul numit Corbul - Un alter ego al lui Kafka Tamura, care apare în unele momente cu sfaturi.
  • Satoru Nakata - Un copil de noua ani care în 1944 suferă un accident ciudat în padure, accident după care devine înapoiat psihic. La vârsta de șaizeci de ani nu știe să scrie și să citească, dar poate vorbi cu pisicile.
  • Sakura - Fata pe care Tamura o cunoaște în autocar, atunci când parăsește Tokyoul. Asociată cu sora sa.
  • Ôshima - Asistentul bibliotecii la care ajunge Kafka Tamura. Este un transexual, femeie deghizată în barbat. Susține că este un barbat homosexual în corp de femeie.
  • Doamna Saeki - Directoarea bibliotecii. Asociată cu mama lui Kafka Tamura. În tinerețe a fost cântăreață și a avut un mare succes cu melodia Kafka pe malul marii, care este și titlul prezentului roman.
  • Hoshino - Un șofer de camion care îl ajută pe Nakata în acțiunile sale. Nakata îi amintește de bunicul său.
  • Sada - fratele lui Oshima.
  • Johnnie Walker - Ucigașul de pisici, îmbracat precum emblema cunoscutei mărci de whiskey.
  • Colonelul Sanders - Barbatul care seamană cu fondatorul și mascota companiei KFC. Îl ajută pe Hoshino în cautarea pietrei dorite de Nakata.

Pisici[modificare | modificare sursă]

  • Otsuka - Motanul negru.
  • Goma - Pisica disparută, pe care Nakata o caută.
  • Kawamura - Motanul maro tărcat care în tinerețe suferise un accident și de aceea nu vorbea foarte coerent.
  • Mimi - Pisica siameză.
  • Okawa - Motanul cu pete albe și negre.
  • Ton - Pisica neagră care vorbeste cu Hoshimo.


Înțelegerea romanului[modificare | modificare sursă]

După ce romanul a fost publicat editura japoneză a creat un site pentru a permite cititorilor să pună întrebari referitoare la carte. Peste 8000 de întrebari au fost puse, iar Haruki Murakami a raspuns personal la 1200. Într-un interviu Murakami declara că secretul înțelegerii romanului constă în faptul că acesta trebuie citit de mai multe ori. Murakami spune despre romanul său că acesta conține o serie de ghicitori fără ca răspunsul acestora să fie dezvaluit cititorului, insă mai multe dintre aceste ghicitori combinate pot dezvalui oarecum o parte din raspunsurile pe care cititorii și le pun. Dar aceste răspunsuri pot fi diferite, în funcție de cititor.

Legături externe[modificare | modificare sursă]