Ivan Cerinko
| Ivan Cerinko | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Denhî, Zolotonoshsky Uyezd(d), gubernia Poltava(d), Imperiul Rus |
| Decedat | (40 de ani) Aşgabat, Republica Sovietică Socialistă Turkmenă, URSS |
| Căsătorit cu | Evghenia Adamova |
| Cetățenie |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | pictor |
| Activitate | |
| Studii | Academia Națională de Arte Frumoase și Arhitectură[*] |
Modifică date / text  | |
Ivan Ivanovîci (sau Ivanovici) Cerinko (în ucraineană Іван Іванович Черінько, în rusă Иван Иванович Черинько; n. , Denhî, Zolotonoshsky Uyezd(d), gubernia Poltava(d), Imperiul Rus – d. , Aşgabat, Republica Sovietică Socialistă Turkmenă, URSS) a fost un artist ucrainean stabilit în Turkmenistan din 1933.[1] A fost unul din artiștii școliți în Rusia care au venit în Turkmenistan să creeze opere de artă despre natura și cultura republicii. El a fondat Uniunea Artiștilor din Turkmenistan în anii 1930 și a co-fondat Școala de Artă Turkmenă „Șota Rustaveli”.
Tinerețe si educație[modificare | modificare sursă]
Cherinko s-a născut la 22 iulie 1908 în satul Denhî, în prezent amplasat în raionul Zolotonoșa, regiunea Cerkasî, centrul Ucrainei. Din 1926 până în 1931 a studiat arta la Institutul de Artă din Kiev, fiind discipolul lui Mihail Bernștein(d), Fedir Krîcevskîi(d), Viktor Palmov(d) și B. F. Uiț.[2][3]
Carieră[modificare | modificare sursă]
Cerinko a făcut parte dintr-un grup de artiști absolvenți ai școlilor de artă rusești care au venit în Turkmenistan în anii 1930. Aceștia au înființat latura clasică a artelor plastice în Turkmenia, parțial inspirându-se din arta populară a locului. Cerinko și-a prezentat prima expoziție în 1934. Lucrările sale sunt considerate exemple semnificative de pictură turkmenă.[4] Cerinko a studiat cultura și viața turkmenilor și a căutat să surprindă natura lumilor lor interioare. Portretele, peisajele și compozițiile sale istorice reflectă cultura tradițională a țării.[1] El a pictat portretul fermierului Nurjemal Ersaryeva și al artistului Alty Karliev(d).[1] Picturile sale Fierăria (1928), Beiul: Puterea celui avut (1940), Djighiții (1944-1946) și Primăvara în Bagyr (1947) reflectă transformările sociale din Turkmenia sovietică în prima jumătate a secolului al XX-lea.[2] Lucrările sale fac parte din colecția Muzeului de Arte Frumoase din Turkmenistan(d).[1] În 1945, a fost decorat cu titlul onorific Muncitor al Artei al Republicii Socialiste Sovietice Turkmene.[2]
Cerinko a fondat Uniunea Artiștilor din Turkmenistan în anii 1930, perioadă de avânt în artele plastice din Turkmenistan.[1] A prezidat consiliul de administrație al Uniunii în 1938 și în 1945-1948.[2] Împreună cu Serghei Beglearov(d) a înființat o școală de artă în Așgabat, numită în memoria lui Șota Rustaveli.[1] A fost profesor la noua instituție în anii 1933-1936 și 1938-1940, promovând realismul socialist.[2]
Viață personală[modificare | modificare sursă]
Cerinko a fost căsătorit cu studenta sa Evghenia Adamova (1913–1991), artistă care s-a născut în Livnî, regiunea Oriol (Rusia) și s-a mutat în Turkmenistan împreună cu părinții ei în 1932. Lucrările ei sunt, de asemenea, parte a colecției Muzeului de Arte Frumoase din Turkmenistan.[5]
Artistul a murit la 6 octombrie 1948 la Așgabat, în timpul cutremurului din 1948(d),[1][6] care a ucis între 10.000 și 100.000 de oameni.[7]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g Chirtsova, Svetlana (). „Ivan Cherinko - a painter conquered by the beauty of Turkmenistan”. turkmenistan.gov.tm (în engleză). Accesat în .
- ^ a b c d e „Cerinko, Ivan”. Marea Enciclopedie Sovietică, Ediția a 3-a (1970-1979).
- ^ „Cherinko, Ivan”. artdic-ru.translate.goog. Accesat în .
- ^ Karanova, Jennet (). „Newfound Inspiration”. Turkmenistan Analytic Magazine. Accesat în – via www.turkmenistaninfo.ru.
- ^ „Soviet artist Yevgenia Adamova”. Soviet Art (în rusă). . Accesat în .
- ^ „Ivan Cherinko - A Painter Conquered by the Beauty of Turmenistan”. afghanistan.tmembassy.gov.tm. Accesat în .
- ^ USGS (), PAGER-CAT Earthquake Catalog, Version 2008_06.1, United States Geological Survey