Isboşet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Isboşet (Evreiască: איש בושת‎), numit şi Eshbaal, Ashbaal sau Isbaal, este menţionat în Biblie şi în Torah. El era unul dintre cei patru fii ai regelui Saul. După moartea tatălui şi fraţilor săi, a fost ales rege în Israel, în competiţie cu David, fiul lui Iesei.

Când David s-a făcut rege peste israeliţi, Abner, fiul lui Ner, căpetenia armatei, l-a luat pe Isboşet, fiul lui Saul, şi l-a făcut rege peste Israel. David a rămas rege în Hebron. Isboşet avea patruzeci de ani când s-a făcut rege şi a domnit doi ani. După asasinarea lui Abner, puterea lui Isboşet a devenit tot mai mică. Într-o noapte, comandanţii armatei, Rechab şi Baana, l-au asasinat pe Isboşet pe când dormea, prin decapitare. Când a auzit acestea, David l-a răzbunat pe fiul lui Saul, spânzurându-i pe cei doi trădători. (II Regi 2:1 - 4:12).

Predecesor: Saul

Rege în Israel 1007 î.Hr. - 1005 î.Hr.

Succesor: David