Hepatită A

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Hepatita A, cunoscută și sub denumirea de „boala mâinilor murdare”, este o boală acută infecțioasă, agentul patogen fiind virusul hepatitei A (HAV). Virusul este de tip ARN (monocatenar, picornavirus), fără capsulă, dar cu o capsidă proteică care învelește molecula de ARN. Acest virus se transmite cel mai des prin calea fecal-orală (prin mâncare sau apă infectate, sau direct de la un purtător). Aproximativ 10 milioane de oameni se infectează în fiecare an cu virusul hepatitei A. Perioada de incubare a virusului este între 2 și 6 săptămâni.

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Hepatita A este o maladie auto-limitantă și acută (simptomele durează în jur de 2 luni, până când acestea dispar). Odată ingerat virusul, acesta intră în circulația sangvină traversând mucoasa digestivă la nivel intestinal și începând să se multiplice la nivelul intestinului subțire. Virusul este apoi transportat direct la ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite și celulele Kupfer. Virionii sunt secretați în bilă și de aici ajung în fecale.

Simptome[modificare | modificare sursă]

Leziunile cauzate de virus sunt benigne (icter etc). Copiii sub 6 ani sunt de obicei asimptomatici, în timp ce la 70% din adulți boala prezintă simptome caracteristice:

  • Oboseală
  • icter (vizibil în special la nivelul sclerei, dar și în tegumente/mucoase)
  • dureri de cap, febră
  • dureri abdominale
  • pierderea apetitului, vomă
  • hepatomegalie
  • urină închisă la culoare și fecale deschise la culoare.

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Perioada de incubare a virusului este între 2 și 6 săptămâni. Diagnosticul bolii se face după încheierea perioadei de incubare, prin detectarea în sânge a anticorpilor IgM specifici virusului hepatitei A (prezenți în sânge doar în perioada acută a bolii), prin metoda ELISA. Titrul anticorpilor IgM anti-VHA începe să crească în săptămâna a treia și a patra, ating maximul în săptămâna a șasea, după care încep să scadă treptat. Titrul anticorpilor IgG anti-VHA începe să crească la 5-6 săptămâni după infecție, menținându-se la o concentrație ridicată mulți ani și asigurând organismului protecția împotriva unei eventuale reinfectări cu virusul hepatitei A. Anticorpii IgG anti-VHA mai sunt prezenți și în serul celor care au fost imunizați prin vaccinare împotriva hepatitei A.