Guvernul Provizoriu Rus, 1917
|
|||||||||||||||||||||||
Guvernul provizoriu rus a fost format ca urmare a Revoluției din Februarie.
După abdicarea țarului din martie 1917, două instituții rivale, Duma și Sovietul din Petrograd, au intrat în compețiție pentru puterea guvernamentală. S-a ajuns la un un compromis și s-a format un guvern provizoriu care avea să conducă țara până la alegerile pentru Adunarea Constituțională. Atunci când țarul Nicolae al II-lea a abdicat pe 15 martie iar fratele lui, Marele Duce Mihail, a refuzat tronul a doua zi, guvernul provizoriu a condus efectiv Rusia, dar puterea lui a fost mult limitată de autoritatea crescândă a Sovietului din Petrograd.
Guvernul a fost condus mai întâi de Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov, iar mai apoi de socialistul Alexandr Kerenski. Guvernul provizoriu nu a reușit să scoată Rusia din luptele primului război mondial fapt care i-a scăzut popularitatea printre oamenii epuizați de război. Kerenski, pentru a pune schimbările democratice pe o bază legală, a planificat pentru luna noiembrie 1917 alegeri generale prin care urmau să fie aleși membrii Adunării Constituționale. Aceasta urma să întocmească noua constituție a republicii ruse. Noua democrație rusă a fost însă înlocuită prin forță de către bolșevici prin așa zisa Revoluție din Octombrie care nu a fost altceva decât un puci militar.
[modificare] Primii-miniștri ai Guvernului Provizoriu
- Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov (23 martie - 21 iulie)
- Alexandr Kerenski. (21 iulie - 8 noiembrie)
