George Păunescu

Pentru un om de afaceri vezi George Constantin Păunescu.

George Păunescu (n. 25 ianuarie 1961, Bobicești, județul Olt) , pictor român.

Lucrările sale se află în colecțiile particulare și în muzeele atât din România, cât și din străinătate (SUA, Canada, Australia, Italia, Franța, Japonia, Germania, Anglia, Ungaria, Austria, Finlanda, Suedia, Spania).

După ani de muncă intensă, talentul său este recunoscut și pe plan internațional, de unde periodic începe să primească invitații pentru expoziții și întâlniri de specialitate. Acest fapt face ca lucrările pictorului George Păunescu să aibă o cotă mereu în creștere, iar tablourile sale să fie căutate nu numai de iubitorii de frumos, dar și de colecționarii de artă.

Educație și activitate profesională

În 1968, George Păunescu urmează clasele I–IV la școala generală din comuna natală (Bobicești, Olt). Părinții - ambii cadre didactice - își dau seama de talentul înascut al fiului lor, motiv pentru care decid ca acesta să-și continue studiile (clasele V-XII) la Liceului de Artă din Craiova (1972 - 1980). "Nu am moștenit pictura de la nimeni" - avea să-și amintească pictorul peste ani de zile. Primele desene le face în primii ani ai copilăriei, după care începe să învețe tehnica desenului și a picturii în perioada petrecută la liceu.

În 1987 devine student al Universității de Artă din București, secția Artă Murală, pe care o termină în 1994. Se specializează, mai apoi, în Restaurare Monumente de Epocă, Pictură Murală (1997 - 1999). În 2000 pleacă, pentru un an de zile, la Roma - Italia, pentru specializare în Pictură Murală Antică la "Pontificio Instituto di Archeologia Cristiana".

După studii aprofundate, în anul 2009 devine doctor în Arte Plastice și Decorative.

Paralel cu studiile în domeniul artei, tânărul artist lucrează, pentru început, la Televiziunea Română - București, ca realizator TV, slujbă pe care și-o ia prin concurs în 1994. După un an de zile renunță la această funcție pentru a deveni preparator la Universitatea de Artă București.

În anul 1996, este acceptat ca membru stagiar al Uniunii Artiștilor Plastici din România, iar în 1998 devine membru titular. Din 1998 și până în 2008 este asistent titular la Universitatea București - Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secția Artă Sacră. În anul 1999 devine membru al Asociației Internaționale de Arte Plastice, UNESCO, Paris.

În 2006 devine doctorand la Facultatea de Arte Plastice Timișoara, unde este angajat ca lector colaborator al acestei facultăți la secția de restaurare. Doi ani mai târziu, în 2008, devine lector titular la Universitatea București - Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secția Artă Sacră.

Aprecieri

Un autentic simț al peisajului natural, dovedit de tineri artiști precum George Păunescu, arată convingător că filonul originar al picturii românești, cel început de Nicolae Grigorescu și Ioan Andreescu, este încă valabil și este încă fertil. În pictura pe care o practică, George Păunescu respectă cele două direcții, grigoresciană, circumscrisă pitorescului și regimului diurn, și cea andreesciană, aparținând melancoliei și regimului crepuscular, dar le combină și realizează o sinteză prin care dă curs unui timp luminos și cald al după-amiezilor de vară. Chiar dacă, uneori, pictează peisaje și iarna, predomină peisajul estival, cel al bucuriilor, al sevelor vii care pulsează mustos în lucruri, împlinit cu vagi presimțiri ale serii care va veni și ale toamnei care se anunță prin tonalitatea luminii. Priveliștile urbane, când apar, dețin, la fel, savori și spectaculozități de formă convertite cromatic și conservate în aceeași dominantă constantă și blândă. Formele își joacă luminile în culori mișcate, într-o scăzută fierbere tonală. Jocul de lumini întreține vie dinamica oricărui câmp vizual. Casele, străzile, piețele, podurile, reflexele se grăbesc să-și ofere formele, dar o fac deschis, aproape pierzându-și contururile în jubilații coloristice. [1]

— IOAN IOVAN, critic și istoric de artă

Expoziții personale

Din 1987, George Păunescu începe să-și expună tablourile într-o serie de expoziții personale. Galeriile de Artă Slatina îi găzduiesc lucrarile periodic (1987, 1988, 1989, 2000). De asemenea, îl regasim la Galeriile „Căminul Artei” din București (1997), Galeriile de Artă Râmnicu Vâlcea (2002), Galeria „Pro Arte” din Balș (2003), Galeriile de artă U.A.P. Craiova (2005) sau la Galeria de Artă Helios Timișoara (2010). Lucrările sale sunt prezentate și la Centrul Național pentru pregătirea cadrelor din Ministerul de Interne din Slatina, în cadrul a doua expoziții personale din 2008 și 2010.

Expune în Spania, la Galeria Municipală Oviedo (2007) și la Universitatea Oviedo, Departamentul Istoria Artei (2008).

Anul 2011 începe cu două expoziții personale: "Culorile neliniștii" - la Muzeul Județean Olt, Galeria Artis din Slatina și "Misterele Omului" la Biblioteca Județeană Olt.

Expoziții colective

Paralel cu expozițiile personale, artistul participă periodic și la o serie de expoziții colective. Începe în 1987 la Galeriile de Artă Slatina, după care continuă în diverse locații din țară și Capitală unde are un real succes la public. Îl întâlnim, în București, la "Sala Dalles" (1988, 1993, 1995), la Galeria "Căminul Artei" (1994, 1997, 2010), în cadrul "Expoziție de icoane" de la "Teatrul de Comedie" (1994, 1996), în 2001 la "Târgul Internațional de Artă Vizuală" și la "Salonul Național Romexpo", iar în 2010 la "Galeriile de Artă Apolo".

În țară participă la expozițiile colective organizate la "Galeriile de Artă" din Râmnicu Vâlcea (1989), la Muzeul de Artă din Craiova (1994, 1997, 1998, 2000, 2001, 2009), la Muzeul de Artă din Târgoviște (1994), la "Galeria Pro Arte" din Balș (2002), la "Galeria Art Delia" din Slatina (2003), la "Galeriile de Artă" Slatina (2005, 2010), la Biblioteca județeană Slatina (2007, 2008), la Muzeul Municipiului Calafat (2008), la "Sala Artis" a Muzeului Județean Olt (2010), la Galeriile de Artă UAP Alba-Iulia (2012) etc.

Pe lângă acestea a expus și în Viena - Austria (1990) și Paris - Franța (1999).

Tabere de creație, șantiere de restaurare

Aflat într-o continuă căutare și perfecționare, artistul participă intens la o serie de șantiere de restaurare și tabere de creație/pictură. Amprenta sa artistică rămânând, astfel, pentru eternitate nu numai pe pânze, dar și pe zidurile vechilor lăcașuri de cult românești.

Începe în 1980 la Tabăra de sculptură-piatră din Strehareț-Olt și continuă cu Monumentul Eroilor din Ipotești-Olt (1984) și Șantier de restaurare - monument istoric sec XVI din Clocociov-Olt (1985). Urmeaza o serie de șantiere de restaurare la Comenița-Argeș (1986), la Plătărești-Giurgiu (1992)- monument istoric sec XVI, la Lupșa-Alba (1996), la Suceava (1996)- monument istoric sec XVI - Sf Dumitru, la Bobicești-Olt (1998), la Zlatna-Alba (1998), Lainici-Olt (1999), Morunglav-Olt (2007), Dobrești-Argeș (2008, 2009).

La acestea se adaugă tabere de creație/pictură la Vitomirești-Olt (1985, 1987), la Bistrița-Năsăud (1991), la Râșca-Suceava (1992), la Seaca-Olt (1995, 1997), la Moșteni-Olt (2000, 2001, 2002), la Crivaia - Caraș-Severin (2003), Gărâna - Caraș-Severin (2004, 2005, 2008), Dobrețu-Olt (2006, 2007, 2008, 2009), Călimănești-Vâlcea (2008, 2009) etc.

Nu trebuie uitată icoana pentru Mănăstirea Putna cu prilejul canonizării Domnitorului Ștefan cel Mare sau participarea sa la Simpozionul de Artă Murală de la Costinești (1990).

Călătorii de documentare

Pentru a se informa în noile sale proiecte, George Păunescu face, periodic, călătorii de documentare în diverse țări. Surprinde, astfel, esențialul locului, obiceiurile oamenilor și istoria zonei în lucrări pe care le va prezenta, mai apoi, publicului. Printre locurile pe care le-a vizitat pentru documentare, se numără: Germania - Munchen, Rusia - Moscova, Ucraina - Kiev, Cernăuți, Republica Moldova - Bălți, Chișinău, Franța - Paris, Italia - Roma, Napoli, Veneția, Bologna, Florența, Serbia - Dulubak, Zlatibor, Slovenia, Bulgaria - Plevna, Calaka, Veliko Târnovo, Vidin, Austria - Viena, Gratz, Ungaria - Gyula, Seghed, Budapesta, Spania - Barcelona, Zaragoza, Bilboa, Gijon, Oviedo etc.

Premii

Încă din tinerețe talentul său artistic este recunoscut printr-o serie de premii. Astfel, în 1995 primește "Diploma de Onoare" din partea orașului Roman, Neamț; în 1997 - "Premiul pentru Tineret" oferit de Muzeul de Artă Craiova.

Urmează o serie de diplome: în 2000 - "Diploma de Onoare pentru contribuția excepțională în dezvoltarea culturii în județul Olt", în 2002 - "Diploma de Onoare a Muzeului Județean Olt", în 2003 - "Diploma de excelență în semn de prețuire pentru întreaga activitate" oferită de Consiliul Local Bobicești, iar în 2007 - "Diploma de merit" oferită de Primaria Municipiului Slatina.

Anul 2005 îi aduce prima recunoaștere internațională: "Paleta de cristal" - acordată de Primăria localității Reit im Winkl - Germania, oraș care îi va oferi și "Premiul Europa Kunstlerpreis", în 2008.

Bibliografie

• "Tradiție si modernitate în pictura românească", Editura Eurogama, 2010, albumul-catalog al Georgetei Djordjevici.
• "Astazi incep Zilele Orasului Alba Iulia: Expozitii de arta, parada Cetatii, filme, teatru si concerte", Alba24.ro, 25 mai 2012, Adina E Curta - [2]
• "Mistere dezvăluite la Biblioteca Județeană", Gazeta de olt, 21 ianuarie 2011, Dan Codrea - [3]
• "Neliniști ale unei vârste", Gazeta de olt, 19 Ianuarie 2011, Dan Codrea - [4]
• "Slatina: expoziția de pictură “Culorile neliniștii”, aparținând artistului plastic George Păunescu", CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, 18 ian 2011 - [5]
• "Slatina: expoziția de pictură “Culorile neliniștii”, aparținând artistului plastic George Păunescu", Stiri azi, 18 ianuarie 2011, Cimec - [6]
• "București: Expoziția de pictură ", Timpul, 8 noiembrie 2010, Anca Albu - [7]
• "Expoziție de artă plastică, cu vânzare, la Muzeul Județean", Gazeta de olt, 28 octombrie 2010, Dan Codrea - [8]
• "Slatina: George Păunescu, doctorul în arte vizuale pasionat de lumea satului", Adevărul, 23 septembrie 2010, Dana Mihăilă - [9]
• "Slatina: Gheorghe Smarandache promovează artiștii și meșterii olteni în Spania", Adevărul, 17 iulie 2010, Crina Jilavu - [10]
• "Artiști plastici din Olt – repere de tradiție și modernitate în pictura românească", Ziarul Linia Întâi, 2010, C. Voinescu - [11]
• "Oamenii Dobrețului", Mesagerul de Vâlcea, 20 mai 2010, Floarea Calota - [12]
• Site oficial Primăria Bobicești - [13]
• Site oficial al pictorului - [14]