Fumio Niwa
Fumio Niwa (丹羽 文雄 Niwa Fumio în limba japoneză) (n. 22 noiembrie 1904 în prefectura Mie, Japonia; d. 20 aprilie 2005 în Musashino, Tokio) a fost un scriitor japonez.
Fiu de preot budist, Niwa a crescut at Sogenji, un templu din Yokkaichi, lângă Nagoya. După ce a terminat Universitatea Waseda din Tokio, a fost timp de doi ani preot la Sogenji. La vârsta de 29 de ani, pe data de 10 aprilie 1932 a părăsit templul și s-a întors la Tokio. Acolo l-a întreținut prietena sa până în anul 1935 când s-au căsătorit. În această perioadă a publicat Ayu, un roman serializat în revista Bungei Shunju, și romanul Zeiniku.
Operele sale au fost controversate și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial unele dintre lucrările sale au fost interzise ca fiind imorale; a lucrat ca corespondent de război în China și în Noua Guinee; a fost rănit la Tulagi. Aceste experiențe personale l-au inspirat să scrie Kaisen și Kaeranu chutai, ambele cenzurate. După război a devenit un scriitor extrem de prolific, publicând mai bine de 80 de romane, 100 de volume de schițe, și 10 volume de eseuri. Schița lui cea mai cunoscută este Iyagarase no nenrei, 1947, despre o familie terorizată de o bunică senilă.
Romanul Bodaiju (1956) este poate cel mai cunoscut roman al său peste hotare, și descrie copilăria nefericită pe care a avut-o la Sogenji. Când avea 8 ani, mama sa a fugit cu un actor kabuki, lucru care l-a traumatizat în mare măsură; în roman experiența este elaborată în mod fictiv.
A scris (începând din 1969) o biografie în cinci volume a lui Shinran (1173-1262), fondatorul sectei budiste Jōdo Shinshū, iar în 1983 o lucrare în opt volume despre Rennyo, un călugăr budist din secolul XV, care a murit în timpul unui pelegrinaj în India.
În 1965 a fost ales membru al Academiei de Arte din Japonia, iar anul următor secretar general al Asociației Scriitorilor Japonezi, un post pe care l-a avut mulți ani.
A primit Ordinul Culturii în 1977.
În anul 1986 a primit diagnosticul boala Alzheimer. A fost căsătorit de două ori, și a avut un fiu și o fiică; fiica, Keiko Honda, a scris o carte (Kaigo no hibi, 1997) despre ultimii lui ani de viață. A murit de pneumonie.
