Fonon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
1D normal modes (280 kB).gif

Fononul este o excitatie colectiva intr-un aranjament periodic si elastic de atomi si molecule din materia condensata,cum sunt solidele si lichidele.Deseori referit ca o cvasiparticula,reprezinta o stare excitata din cuantificarea(mecanica cuantica)modurilor de vibratie a structurilor elastice ale particulelor care interactioneaza.Fononul joaca un rol important in multe dintre proprietatile fizice ale materiei condensate,cum sunt conductivitatea termica si electrica.Studiul fononilor este un studiu

important din cadrul fizicii materiei condensate.Conceptul de fonon a fost folosit prima oară în 1932 de fizicianul rus Igor Tamm.

Cuvântul fonon provine din cuvântul grec φωνή (phonē), care are sensul de sunet sau voce,deoarece fononii cu lungimi de unde mare dau nastere sunetului,iar cei cu lungimi de unda mici ,dar cu frecventa mare dau nastere caldurii.Fononul mai poate fi crezut si ca fiind o descriere din cadrul mecanicii cuantice a unei miscari vibrationale elementare in care structuri(sau lattice)de atomi si molecule oscileaza uniform la o singura frecventa.In mecanica clasica aceasta este interpretata ca fiind un mod normal

Note[modificare | modificare sursă]