Efectul Bernoulli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Fizicianul italian „Giovanni Battista Venturi” și fizicianul elvețian „Daniel Bernoulli” au conceput în secolul XVIII în teoria mecanicii fluidelor și gazelor sub infuențe mecanice. Această teorie constituie și în prezent un element fundamental ca bază de calcul în procesele aero- și hidrodinamice.

Efectul Venturi[modificare]

La o gâtuire a secţiunii transversale a curentului, are poc un proces de accelerare cursului curentului

Italianul Giovanni Battista Venturi a descoperit fenomenul de accelerare a curentului unui fluid prin reducerea secțiunii transversale (gâtuirea) țevii prin care curge fluidul, viteza maximă de curgere fiind în punctul unde este cea mai mică secțiune transversală.

Dacă se consideră un fluid teoretic ca necomprimabil la care practic gradul de reducere a volumului este minimă la comprimare, în acest caz putem exprima „Efectul Bernoulli” prin ecuațiile:

m \frac{dv}{dt}= -F
\rho  A  dx \frac{dv}{dt}= -A dp
\rho \frac{dv}{dt}= -\frac{dp}{dx}
  • Știind că: v=v(x)
\frac{dv}{dt}= \frac{dv}{dx}\frac{dx}{dt} = \frac{dv}{dx}v=\frac{d}{dx} \frac{v^2}{2}

Cu \rho constant, putem scrie ecuația:

\frac{d}{dx} \left(  \rho \frac{v^2}{2} + p \right) =0

Sau:

 \frac{v^2}{2} + \frac{p}{\rho}= C Unde C - este o constantă.