Distanță focală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Distanța focală a unui sistem optic este o măsură a puterii de convergență sau divergență a luminii de către acel sistem. Pentru un sistem optic în aer, ea este distanța la care un fascicol colimat este focalizat. Un sistem cu o distanță focală mai scurtă are o putere de deviație optică mai mare decât unul cu distanță focală mai lungă; cu alte cuvinte, el deviază razele mai puternic (cu un unghi mai mare), focalizându-le la o distanță mai scurtă.

Formulă[modificare | modificare sursă]

Lentilă groasă.
Calcularea punctelor cardinale ale unei lentile groase.

Pentru o lentilă de grosime d expresia este

\frac{1}{f} = (n-1) \left[ \frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2} + \frac{(n-1)d}{n R_1 R_2} \right]

unde n e indicele de refracție al materialului lentilei, iar pentru o lentilă subțire (d→0) expresia este

\frac{1}{f} = (n-1) \left[ \frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2} \right]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • G.C. Moisil, E. Curatu, Optică: teorie și aplicații, Editura Tehnică, București, 1986