Dispersia luminii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în fascicule de lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. Ea constă în variția indicelui de refracție n al unei substanțe de lungimea de undă \lambda.

Relația matematica pentru dispersie este:

n = n \left( \lambda \right)

Vidul este nedispersiv. Pentru vid viteza de propagare a undei electromagnetice este constanta:

c=\frac{1}{\sqrt{\epsilon_0 \mu_0}}

Pentru un mediu oarecare:

n=\frac{c}{v}=\sqrt{\epsilon_r \mu_r}


Un caz particular de dispersia luminii este fenomenul de descompunere prin refracție a luminii albe în fascicule de lumină colorate diferit. Aceste culori alcătuiesc spectrul luminii albe și sunt: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet.

Explicarea fenomenului[modificare | modificare sursă]

Lumina provenită de la soare este albă. Isaac Newton a descoperit acum 300 de ani, cu ajutorul unei prisme, că lumina albă este formată din mai multe fascicule colorate diferit. Prisma optică este un mediu omogen și transparent, mărginit de două fețe plane și neparalele. La trecerea prin prismă, lumina se descompune în fascicule colorate. Fasciculele colorate trec prin prismă cu viteze diferite, de aceea ies din prismă sub unghiuri diferite.

Curcubeul[modificare | modificare sursă]

Curcubeul poate fi observat vara, după ploaie. El apare datorită fenomenelor de refracție, reflexie și dispersia luminii provenită de la Soare prin picăturile de apă din atmosferă

Curcubeu.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

1.Manual de fizică pentru clasa a VII-a; D. Turcitu și M. Panaghianu

Vezi și[modificare | modificare sursă]