Discuție:Comuna Racovița, Brăila

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
Adăugare subiect
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Discuție:Racoviţa, Brăila)
Articolul Comuna Racovița, Brăila este un subiect de care se ocupă Proiectul Localitățile din România, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre localitățile din România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
CAcest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa C pe scala de calitate.
MareAcest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa mare pe scala de importanță.

Situată în partea de NV a judeţului Brăila, comuna are o suprafaţă de 380 ha. Reliful:

-spre E se prelungeste cu câmpia Sălcioara;
-spre NV către Vâlcele;
-lunca Buzăului, cu vetrele localităţilor, cu movila Popina şi văile I,II,III şi a movilei Crestata;
-ridicături: dealul Colcovanu şi Muchea, în SV de Custura, mărginită de un povârniş, numit ,,Vâjâitoarea*, care drenează L. Ciulniţa şi se varsă în Buzău.
Are 2 unităţi geomorfologice:

-câmpie înaltă, de 20-28 m; -lunca Buzăului, cu altitudini între 3-4 m şi 18-20m. Clima: -bate suhoveiul, vânt cald şi uscat, venit din Asia de SV, ce aduce temperaturi ridicate şi uneori pulberi fine de praf galben. -crivăţul, austrul, vântul de vest şi băltăreţul. -precipitaţiile sunt sub 456 l pe mp an. Hidrografia -Buzăul parcurge 14 km prin dreptul comunei, având un debit maxim in 1975, pe 5 iulie, de 5,75m, iar debitul solid este de 6 mil. tone anual (6470g mc). -Ciulniţa, liman fluviatil, cu o suprafaţă de 92 ha, are apă salmastră. Solurile -500 ha cernoziom degradat -200ha cernoziom castaniu -3100 ha sol aluvial-brun -150 ha soloneţ Vegetaţia -415 ha islaz, cu stepă: pir crestat, ovăzul sălbatic, mohorul, grâuşorul sălbatic, măzărichea, cimbrişor, lumânărica, păpădia, volbura s.a. -pe apă: stuful, papura, rogozul, pipirigul, săgeata apei s.a. Colilia a fost distrusă, poate se mai găseşte în pădurea Camniţa.

ISTORIA -urme sunt din neoliticul mijlociu, din mileniul V î.Hr.-cultura Boian-Giuleşti. -sf. epocii bronzului-cultura Noua-Coslogeni, îi aparţin descoperirile de pe dealul Colcovanu:

  -mormântul getic de incineraţie sec. IV-III î.Hr.;
  -20 morminte-5 din epoca bronzului, influenţe din cultura Sărata Monteoru;
              -3 scitice sec. V-IV î.Hr.;
              -10 din sec. I-II d.Hr.;
              -2 nu sunt identificate.

-aşezarea geto-dacă, de tip davă, de pe Movila Crestata, la 4km de comună, datează din sec I î.Hr.- sec I d.Hr., cu bordee, gropi de provizii, morminte, vase ceramice, unelte şi ustensile, arme şi podoabe. -aşezarea carpică de pe dealul Colcovanu-sec. II-III d.HR. -în 1965 s-a descoperit o cană de turnat vin (oenohoe) din sec. IV d.Hr. -aşezare medievală din sec. IX-XI; -au avut relaţii bune cu nomazii: pecenegii şi cumanii; -în 1481 judeţul este menţionat documentar, când Ştefan cel Mare trimite o scrisoare boierilor mari şi mici;Locuitorii aveau obligaţii:

  -găletăritul-dijma în grâu
  -zeciuiala de la stupi
  -perperii-dare plătită la vad sau chiarhana, de către cei cu peştele
  -dijma din animale
  -vămăşitul(taxă ce o plăteau negustorii la produsele şi mărfurile ce le cumpărau în judeţ).

În 1487, jud. Brăila trebuia să dea dările lui Vlad Călugărul, mănăstirii Snagov.

    În zonă sunt amintite 2 sate Călugărenii, de la margine jud., sate nu domneşti, ci ale ,,călugărilor în semn că dările domneşti de aici au fost cedate cu întreg jud. călugărilor mănăstirii Snagov.

Şi satul Ciulniţa de pe Buzău, era dăruit de Mircea cel Bătrân, mănăstirii Snagov. Movila Sapată, datează de pe timpul turcilor, s-a cărat pământ cu sacul pentru a face loc înalt, şi nu se ştie dacă a fost sau nu în raiaua Brăila.

    Satul atestat sub numele de Călugărenii, pe 14 iunie 1588, pe actul emis de Mihnea Voievod,fiu al lui Alexandru Voievod- satul Custura este mult mai vechi, pentru că Mihnea Turcitul (1585-1591)nu a făcut altceva decât să întărească cartea răposatului Basarab-atestă satul în timpul lui Mihai Viteazul (1593-1601).

CĂLUGĂRENII-CUSTURA Când jupânul Mihalcea cumpără satul pentru Manea pe 25 000 aspri(Călugărenii lui Manea-Custura) şi satul Călugărenii Stoicăi(probabil Racoviţa) pe 25 000 aspri pe 7 august 1596, erau stăpânite de cnezi-oameni liberi. Satele, grupate în cete, fiecare ceată grupa neamurile care se trăgeau din acelaşi moş.

    În 1596 Caragea Mihalcea (1584-1606), mare ban al lui Mihai Viteazul, cumpără Călugărenii lui Manea şi Călugărenii  Stoicăi, care şi-au vândut ocina ,, de mare sărăcie şi nevoi. După moartea banului Mihalcea, satele sunt date fiicei sale, Preda clucereasa, căsătorită cu Radu Buzescu, mare clucer-2 sate:Vărăştii cu Baltă Albă şi Călugărenii cu Ciulniţa.

Apoi sunt date Mitropoliei de clucereasa Preda şi mama sa, jupâniţa Morula, soţia banului Mihalcea.

    În 1611, sătenii din Călugăreni şi Periaţi se judecă cu Mitropolia, pentru că au fost cnezi şi documentul din 17 iulie 1619 din timpul lui Gavril Movilă, domnul Ţării Româneşti,întăreşte eliberarea din rumânie (rumân-ţăran fără pământ, aservit) a satelor.Călugărenii ce s-au eliberat de sub stăpânirea Mitropoliei, dar şi în timpul lui Leon Tomşa, în 1630, cad din nou în rumânie.
    Miron Costin amintea cel mai apropiat târg- Gradiştea.
    Denumirea actuală, provine de la jumătatea sec. XVIII, în apropierea nucleului medieval al localităţii Călugărenii Stoicăi şi ai lui Manea, actualele sate Custura şi probabil... Racoviţa.
    Racoviţa-este ridicat prin 1765, pe moşia lui Constantin Gr. Şuţu, din dinastia fanariotă.

Numele îi vine de la proprietarul Dumitru racoviţă, a căreai fiică, Alexandra, căsătorită cu Grigore C. Şuţu, fiul lui Constantin Şuţu, primeşte ca moştenire şi aceste meleguri pe ambele părţi ale Buzăului. Se apelează la locuitorii din satele vecine, li se dă locuri de casa în arendă, pentru a munci şi apare o nouă aşezare-o slobozenie. Suprafaţa-3034 ha-30 ha vatra comunei; 524 ha- a locuitorilor;-2500ha ale particularilor proprietari.

    Biserica e zidită în 1860 de Maria C. Şuţu, fiica marelui vornic Dumitru Racoviţă şi are hramul Sf. Trei Ierarhi.Este centru de comuna din 1834, persoană juridică din 1830, sub formă de adunare sătească compusă din clăcaşi.
   Populaţia rezultă din colonizare cu noii veniţi din satele: Galbenu, Jirlău, Câineni, Pârliţi, Căscaţi, Maraloiu, Gradiştea, Domniţa, unii nădăjduiau o viaţă mai bună, primeau locuri de casă pe locul numit Deal.
   Uliţile satului au primit denumirea coloniştilor din satele de unde veneau: uliţa Pârlitura, uliţa Gălbineşilor s.a. Familiile de bază:peste 80 au fost: Caragioiu, Drădan, Sebe, Surdu, Tureac-au lucrat pământul în dijmă ca clăcaşi pe moşia Şuţu. Luau pământ în arendă şi dădeau dijmă în 3 şi învoielile se făceau între administraţia moşiei şi clăcaşi în fiecare primăvară.Costache Şuţu stăpânea în satele Grădiştea, Suţu, Custura şi racoviţa 451 familii.
  În 1907, pe 12 martie, locuitorii racoviţei, în frunte cu Danciu Nicolae, Temelie Ion, Doncea Angheluţă, Gheorghiţă Nicoară şi Nicolae Costea, s-au ridicat împotriva administratorului moşiei Şuţu, grecul Silovoteanu şi alături de cei din Custura s-au înţeles-promisiunile au fost acceptate. Primar era Nedelcu Pertache.Li s-a dat ţăranilor 350 ha islz pentru vite.
  CUSTURA, a fost administrată de comuna Gradiştea de Sus, care era plasă, până în 1908, a trecut la comuna Racoviţa, in 1930.Numele îi vine de la Ion Custură, econom de oi ce le creştea pe pajiştile din jurul satului.Custura-o unealtă mică, asemănătoare unui cosor folosit pentru tăiat.

Sunt rezultatul unor veniţi din Măicăneşti, Gulianca, Ariciu, Vâlcele şi Balta Veche, la începutul sec XX.

 CORBENI, se găsea la inceputul sec XX în fostul judeţ Rm. Sărat, în 1900 apare ca aşezare cu o vatră a satului de 40 ha. După împroprietărirea din 1907 au venit locuitori din Domniţa şi Corbu, denumirea satului ;;Corbenari;;de la cei veniţi.A fost comună din 1930.Administrat de boierul Calinderu, om lacom şi avar, al domeniului coroanei,

-pe 24 dec. 1916 germanii ocupă satele -la primul război mondial sunt 40 soldati participanţi -comuna a aparţinut de jud. Rm. Sărat până în 1950 -după 1944 văduvele, orfanii şi invalizii primesc pământ de pe moşiile lui Costică Şchiaua şi prinţul Şuţu, cu loturi în Suligatu şi Viişoara. -in 1963 s-a unit C.A.P. -pe 22 aprilie 1956-Racoviţa-,,DRum Nou -pe 15 martie 1956-Custura-,,Viaţă Nouă -pe 15 feb. 1957-Corbeni-,,Zorii Noi -în 1975 se construieşte un dig de protecţie de 19 km de la Gradiştea la Boarca. Populaţia satelor are la bază 80 de familii vechi. Plopeanu, Negrea, Drăgan, Fătu, Cireaşă, Danciu, Tureac, Dragomir, Mărgărit, Caragioiu, Tudorache. Şcoala din 1895, din 1900 se învăţa în primărie, în 1926-1927 şcoli la Corbeni şi Custura. Satul era înconjurat de val de pământ, unde se planta dracilă-vidră, locuinţa fiind formată din tindă şi casă, cu polată(chiler), pe perete se punea păritaru şi în casă cufărul. OBICEIURI POPULARE: -caloianul -vălăritul -noroacele -irozii


BIBLIOGRAFIE: Monografia comunei Racoviţa, judeţul Brăila, lucrare metodo-ştiinţifică pentru obţinerea gradului I, întocmită de d-na prof. Tudorache Viorica, 1984

Noi date demografice 2011[modificare sursă]




Componența etnică a comunei Racovița

     Români (98,08%)

     Necunoscută (1,65%)

     Altă etnie (0,26%)




Componența confesională a comunei Racovița

     Ortodocși (97,65%)

     Necunoscută (1,65%)

     Altă religie (0,69%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Racovița se ridică la 1.149 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.388 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (98,09%). Pentru 1,65% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,65%). Pentru 1,65% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

  1. ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populaţia stabilă după etnie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populaţia stabilă după religie – judeţe, municipii, oraşe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .