Sari la conținut

Dimetiltriptamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la DMT)
Dimetiltriptamină
Identificare
Număr CAS61-50-7[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem6089[3]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB01488  Modificați la Wikidata
ChemSpider5864[4]  Modificați la Wikidata
UNIIWUB601BHAA[5]  Modificați la Wikidata
KEGGC08302  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL12420[6]  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₁₂H₁₆N₂[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară188,131349 u.a.m.[3]  Modificați la Wikidata
Date fizice
Densitate1,076 g/cm³  Modificați la Wikidata
Punct de topire47 °C  Modificați la Wikidata
Punct de fierbere332,12 °C  Modificați la Wikidata

N, N-Dimetiltriptamină sau scurt DMT este un acronim pentru dimetiltriptamină, o substanță psihoactivă, mai precis un halucinogen din familia triptaminelor. Ea se găsește în anumite plante, și arbori cum ar fi pinus, dar este și produsă natural în corpul multor mamifere, inclusiv în cel uman, prin intermediul glandei pineale. DMT-ul poate fi și sintetizat și administrat în diferite metode, cea mai populară fiind fumatul. De asemenea, amestecul shamanic Ayahuasca, folosit în anumite triburi amerindiene din Amazon și nu numai, are ca substanță de bază DMT-ul și se administrează oral cu ajutorul unui inhibitor MAOI.

DMT are o structură chimică asemănătoare neurotransmițătorului serotonină. Această substanță, deși secretată natural în corp, este ilegală în majoritatea statelor lumii.

Structura chimică a DMT

Rolul prezenței DMT-ului nu este în totalitate cunoscut, speculații destul de frecvent întâlnite fiind că acesta creează conștiința sau sufletul, deoarece este secretat prima dată în viața unui om în embrion. De asemenea, se speculează că DMT-ul are un rol în producerea viselor, fiind eliberat de glanda pineală de fiecare dată înainte de somn. Alte momente în care este eliberat sunt la moarte (cea mai mare cantitate de pe durata vieții aproximativ 0.004 g/kg corp ) - ceea ce a născut mitul/teoria cum că DMT-ul este "poarta către viața de după moarte" și momentele în care subiectul este aproape de moarte (numite NDE - "near death experiences"), cum ar fi cele datorate șocului produs de accidente sau chiar moartea clinică. Pacienți care au trecut prin asemenea experiențe susțin frecvent că au văzut un "tunel colorat" sau alte viziuni similare, efecte ce sunt foarte asemătoare DMT-ului sintetizat.

În general această substanță produce puternice halucinații vizuale și experiențe interpretate de unii ca fiind de factură spirituală. În cazul în care substanța este inhalată experiența durează 5-15 minute. Efectele adverse ale adiministrării de DMT includ: creșterea concentrației de hormoni de creștere, creșterea ritmului cardiac și a presiunii arteriale, dilatarea pupilelor, secreție accentuată de cortisol, betaendorfine, corticotropină.

Ceremoniile cu amestecul Ayahuasca sunt susținute cu scopul unei evoluții spirituale sau vindecâtoare. Ceremonia este de obicei recomandata atunci când individul ajunge la maturitate.

Media și publicații

[modificare | modificare sursă]

Doctorul Rick Strassman a publicat cel mai cunoscut studiu al DMT-ul în cartea "DMT: Molecula Spiritului" ("DMT: The Spirit Molecule"), după care s-a creat documentarul cu același nume, găzduit de către actorul și comedianul Joe Rogan - care a creat de-a lungul carierei sale numeroase materiale informative despre DMT.

Printre alți susținători populari ai beneficiilor DMT-ului, se numură filosoful Terrence Meckenna și artistul Alex Grey.

  1. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  2. ^ a b N,N-dimethyltryptamine (în engleză), ChEBI, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n „DMT”, N,N-DIMETHYLTRYPTAMINE (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Dimethyltryptamine (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  5. ^ a b DIMETHYLTRYPTAMINE (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  6. ^ a b N,N-DIMETHYLTRYPTAMINE (în engleză), ChEMBL, accesat în  

Barker SA, Monti JA and Christian ST (1981). N,N-Dimethyltryptamine: An endogenous hallucinogen. In International Review of Neurobiology, vol 22, pp. 83-110; Academic Press, Inc.