Constantin Degeratu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Constantin Degeratu (n. 2 noiembrie 1948, comuna Ceptura, judeţul Prahova) este un general de armată român, care a îndeplinit funcţia de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 22 ianuarie 1997 - 15 februarie 2000. De asemenea, din anul 2005, el deţine funcţia de consilier de stat la Departamentul Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.

Cuprins 1 Biografie 2 Şef al Marelui Stat Major şi consilier de stat 3 Controverse 4 Distincţii obţinute 5 Activitate ştiinţifică 6 Note 7 Legături externe

[modifică] Biografie

Constantin Degeratu s-a născut la data de 2 noiembrie 1948, în comuna Ceptura (judeţul Prahova). A studiat la Liceul “Ion Luca Caragiale” din Ploieşti (1962-1964), urmând apoi cursurile Liceului Militar “Dimitrie Cantemir” din Breaza (jud. Prahova), unde a obţinut diploma de bacalaureat (1964-1966).

După absolvirea Liceului, a urmat cursurile Şcolii Superioare de Ofiţeri Activi “Nicolae Bălcescu” din Sibiu, arma infanterie (1966-1969), la absolvirea căreia i-a fost acordat statutul de ofiţer activ în cadrul Forţelor Armate, cu gradul de locotenent (26 octombrie 1969).

După un scurt stagiu militar în funcţia de comandant de pluton elevi (decembrie 1969 - decembrie 1971), a studiat la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti (1971-1973), la absolvirea căreia a fost avansat la gradul de locotenent-major.

A revenit apoi în structurile operative ale Armatei Române în funcţia de şef al Cercetării în statul major al Batalionului 26 Vânători de Munte “Avram Iancu” de la Brad (1973-1975). A activat apoi ca ofiţer 3 (1975-1980) şi ofiţer 2 (1980-1982) la Secţia Cercetare din statul major a Armatei a III-a (ulterior Armata a IV-a, prin renumerotare) din Cluj-Napoca, ofiţer 2 pentru pregătire operativă la Secţia Operaţii a Armatei a IV-a (1982) şi ofiţer 1 pentru cercetare ştiinţifică la Secţia Operaţii a Armatei a IV-a (1983-1990).

În paralel cu funcţiile operative, Constantin Degeratu a mai urmat un curs postuniversitar de informatică organizat de ITC Cluj-Napoca (noiembrie 1975 - aprilie 1976), precum şi Facultatea de Drept a Universităţii “Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca (1978-1983), obţinând diploma de licenţă în Drept, cu o lucrare de licenţă privitoare la combaterea terorismului internaţional prin mijloace juridice. De asemenea, a fost avansat la diferite grade: căpitan (1976), maior (1982), locotenent-colonel (1987) şi colonel (1990).

Apoi, în perioada mai 1990 - decembrie 1994, a îndeplinit funcţia de Şef al Secţiei Operaţii în cadrul Comandamentului Armatei a IV-a “Transilvania” din Cluj-Napoca. În acest timp, el şi-a desăvârşit pregătirea militară participând la diferite cursuri de pregătire organizate de NATO (Primul curs comun pentru ofiţeri din cadrul NATO şi fostele state membre ale Tratatului de la Varşovia - NATO Defence College din Roma (octombrie 1991), Cursul pentru generali şi amirali - NATO Defence College din Roma (octombrie 1993)).

Ulterior a mai absolvit Colegiul Naţional de Apărare din Bucureşti (ianuarie - iunie 1994), Colegiul Regal de Studii de Apărare (RCDS) din Londra (ianuarie - decembrie 1995). În anul 1996, a obţinut titlul ştiinţific de Doctor în Ştiinţa Militară, la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti cu teza "Prevenirea surprinderii strategice".

La 25 octombrie 1993, Constantin Degeratu a fost avansat la gradul de general maior (general cu o stea) (din octombrie 1995, gradul s-a numit General de brigadă) ^[1]. În decembrie 1995, a fost numit în funcţia de locţiitor al Şefului Direcţiei de Operaţii din Statul Major General.

[modifică] Şef al Marelui Stat Major şi consilier de stat

La 22 ianuarie 1997, generalul Constantin Degeratu a fost numit ca şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, funcţie pe care a deţinut-o până la 15 februarie 2000. În această calitate a fost şi membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. De asemenea, în perioada ianuarie 1997 - septembrie 1999 a deţinut şi demnitatea de secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale.

A fost avansat pe rând la gradele de General de divizie (General maior, cu două stele) la 25 februarie 1997 ^[2], General de corp de armată (General locotenent, cu trei stele) la 26 noiembrie 1998 ^[3] şi General de armată (General, cu patru stele) la 25 octombrie 2000 ^[4].

Ca şef al Statului Major General, el a continuat restructurarea acestui organism suprem de conducere a Armatei, optând în aprilie 1997 pentru sistemul modular american. El a pregătit şi a declanşat programele speciale de cooperare cu Statul Major Întrunit al Apărării al SUA şi cu Statul Major al Apărării al Marii Britanii. În acelaşi timp, a condus activităţile pentru implementarea unui plan de restructurare şi modernizare a Armatei Române în cooperare cu specialişti militari americani şi britanici şi cu responsabili ai Corpului Rand (SUA). În cadrul exerciţiilor Parteneriatului NATO pentru Pace, Statul Major General al Armatei Române a condus nemijlocit activităţile de ordin militar în timpul conflictului din Iugoslavia, al "crizei albaneze" şi al instituirii forţelor de menţinere a păcii în Kosovo.

Generalul Degeratu este primul şef al Statului Major General, numit după evenimentele din decembrie 1989, care a trăit experienţa observării unui conflict militar deschis, de durată, în proximitatea teritoriului naţional, conflict ce a angajat tehnologie de vârf în domeniul armelor de distrugere la distanţă.

Eliberat din funcţia de şef al Statului Major General al Armatei Române la data de 15 februarie 2000 ^[5], el a fost numit la solicitarea preşedintelui României, Emil Constantinescu, în funcţia de consilier prezidenţial pentru apărare şi siguranţă naţională, fiind în această calitate membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (prin Decretul nr. 27 din 15 februarie 2000) ^[6]. A fost eliberat din această funcţie prin Decretul nr. 523 din 1 decembrie 2000, la schimbarea preşedintelui României.

După schimbarea puterii în urma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din noiembrie - decembrie 2000, generalul Degeratu a revenit la 1 decembrie 2000 ca secretar general în Ministerul Apărării Naţionale ^[7]. Din 1 martie 2001, a fost trecut în rezervă ^[8] înainte de termen din motive politice (după propriile afirmaţii ale generalului), de către regimul instalat în decembrie 2000.

Pensionat înainte de termen, la vârsta de 53 ani, gen. Degeratu a lucrat apoi între anii 2001-2004 ca profesor de Studii de Securitate pentru Europa Centrală la Centrul European de Studii de Securitate “George C. Marshall” din Garmisch-Partenkirchen, Germania (Parteneriat Americano-German organizat de Departamentul Apărării şi comandamentul Trupelor SUA din Europa). În anul 2004, a fost numit în funcţia de consultant pe probleme de expertiză militară şi juridică la Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie (ITCY). Din anul 1999, este profesor asociat la Colegiul Naţional de Apărare. În prezent, deţine poziţia de cercetător ştiinţific principal la Institutul Român de Studii Strategice din Bucureşti.

La data de 14 ianuarie 2005, preşedintele României, Traian Băsescu l-a numit pe generalul de armată Constantin Degeratu în funcţia de consilier de stat la Departamentul Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale. El a condus acest departament până la numirea generalului Sergiu Medar la 25 noiembrie 2005 ca şef al Departamentului Securităţii Naţionale.

Începând din 1 mai 2005, consilierul de stat pentru probleme de apărare Constantin Degeratu a fost rechemat în activitate, cu gradul de general de armată (cu 4 stele). ^[9] Această reactivare s-a efectuat la propunerea ministrului apărării naţionale, Teodor Athanasiu.

[modifică] Controverse

Constantin Degeratu a avut un rol controversat în Revoluţia din decembrie 1989. O parte a presei l-a acuzat că, în decembrie 1989, la Cluj, a întocmit harta desfăşurării trupelor armate în oraş, în cadrul acţiunii de suprimare a manifestaţiilor muncitorilor clujeni. Ca urmare a hărţii realizate, militarii plasaţi de el în dispozitivele de apărare ale regimului Ceauşescu ar fi ucis 26 de persoane şi ar fi rănit prin împuşcare alte 86 persoane.

De asemenea, s-a afirmat că ulterior ar fi interferat, la ordinul superiorilor săi, în ancheta privind evenimentele de la Cluj din decembrie 1989, reuşind, prin delaţiune şi mistificarea adevărului, scoaterea de sub urmărire penală a mai multor militari cercetaţi pentru omor.

În 19 noiembrie 1997, în calitate de şef al Statului Major General şi secretar de stat, Constantin Degeratu a emis Ordinul circular nr. 522, prin care "se suspendă temporar" dreptul tuturor angajaţilor din subordinea SMG, militari sau civili, de a furniza presei informaţii cu privire la "activitatea proprie sau a altor persoane pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989". De asemenea, "prezentarea personalului militar şi civil la organele de anchetă şi judecată, în orice calitate, pentru fapte legate de evenimentele din decembrie 1989, se va face numai cu aprobarea ministrului apărării naţionale". ^[10]

Constantin Degeratu a susţinut că în decembrie 1989 nu îndeplinea nici o funcţie de comandă sau conducere în Armata a IV-a şi că, la Revoluţie, a avut o "contribuţie pozitivă". Într-un interviu acordat agenţiei de ştiri Info Pro, generalul a spus că nu a fost niciodată cercetat de nici un parchet militar din România şi, deci, nici scos de sub urmărire penală de nici un fel. ^[11]

Fostul prim-ministru al României, Radu Vasile, în cartea sa de memorii "Cursă pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru" (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002), îl prezintă astfel pe generalul Degeratu în contextul Mineriadei din ianuarie 1999:

"La Palatul Victoria a sosit şeful Statului Major al Armatei, generalul Degeratu, surescitat şi îngrijorat. Neştiind că plecasem spre Cozia, venise împins de nevoia de a se sfătui cu prim-ministrul.

Era vădit îngrijorat şi se îndoia că dacă preşedintele Constantinescu le-ar fi cerut-o, comandanţii din armată s-ar fi conformat ordinului de a deschide focul împotriva minerilor, câtă vreme vinovăţiile din decembrie 1989 legate tocmai de respectarea ordinelor nu se lămuriseră.

Degeratu nu ştia pur şi simplu ce să facă. Constantinescu chiar era hotărât să deschidă focul asupra civililor.

Pradă aproape unei crize de nervi, Degeratu repeta mereu că preşedintele era pe punctul de a face exact greşeala pe care o făcuse Ceauşescu la Timişoara, crezând că astfel va înăbuşi revolta masei." ^[12]

[modifică] Distincţii obţinute

Generalul Degeratu este membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, membru de onoare al Asociaţiei “George C. Marshall” din România, membru de onoare al Asociaţiei “Manfred Worner” din România, cercetător asociat la Fundaţia “Eurisc” şi membru al Grupului internaţional de lucru “Iniţiative for a Renewed Transatlantic Partnership”, organizat de Institutul CSIS din SUA.

A fost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în rang de Mare Cruce (2000) ^[13], cu Medalia şi Ordinul "Meritul Militar" (toate clasele), cu înalte ordine şi medalii, primind distincţii din partea Academiei de Înalte Studii Militare, a Colegiului Naţional de Apărare şi a Colegiului Regal de Studii de Apărare din Marea Britanie.

Generalul Constantin Degeratu vorbeşte fluent limba engleză, având de asemenea cunoştinţe de limba franceză şi rusă (citit, traducere cu dicţionar, expresii uzuale, înţelegerea unor texte de specialitate de dificultate medie). Este căsătorit şi are doi copii.

[modifică] Activitate ştiinţifică

Generalul Constantin Degeratu este coautor la trei cărţi de specialitate şi anume:

• Lupta împotriva trupelor de desant aerian şi aero-mobile (Ed. Militară, Bucureşti, 1984) - coautor;
• Interesul Naţional şi Integrarea României în NATO în volumul “Strategia militară românească în era modernă” (Ed. Militară, Bucureşti, 1999);
• Executarea ordinului militar (Ed. Militară, Bucureşti, 2000) -coautor.

De asemenea, a publicat mai multe articole în revistele militare din ţară şi străinătate. Menţionăm următoarele articole:

• Prevenirea surprinderii strategice (în Gândirea militară românească, nr.5, Bucureşti, 1993);
• Romania and Partnership for Peace (NATO Sixteen Nation, Special Issue, 1996);
• Romania’s Integration in NATO – Today’s Strategic Objective (Romanian Military Thought, Issue 1, Bucharest, 1997);
• The Structure and the Mission of the Romanian Armed Forces (Romanian Military Thought, Common Issue Romania – Poland, Bucharest-Warsaw, 1997);
• The Reform of the Romania’s Armed Forces – A New Stage (NATO Sixteen Nations, Special Issue, Brussels, 1997);
• FARO-2005/2010: The Step Forward of the Romanian Armed Forces (The Military Technology, Issue 10, 1999) etc.

[modifică] Note

1. ^ Decretul nr. 180 din 25 octombrie 1993 privind acordarea gradului de general-maior unor colonei din Ministerul Apărării Naţionale şi a gradului de contraamiral unui căpitan de rangul I
2. ^ Decretul nr. 55 din 25 februarie 1997 privind înaintarea în gradul de general de divizie a unui general de brigadă din Ministerul Apărării Naţionale
3. ^ Decretul nr. 413 din 26 noiembrie 1998 privind înaintarea în gradul următor a unor generali şi a unui contraamiral din Ministerul Apărării Naţionale
4. ^ Decretul nr. 425 din 26 octombrie 2000 privind înaintarea în gradul următor a unor generali şi contraamirali din Ministerul Apărării Naţionale
5. ^ Decretul nr. 26 din 15 februarie 2000 privind eliberarea din funcţia, respectiv numirea în funcţia de şef al Statului major general a unor generali din cadrul Ministerului Apărării Naţionale
6. ^ Decretul nr. 27 din 15 februarie 2000 privind eliberarea din funcţie, respectiv numirea în funcţie a unor consilieri prezidenţiali
7. ^ Decretul nr. 523 din 1 decembrie 2000 privind eliberarea din funcţie a unui consilier prezidenţial
8. ^ Decretul nr. 58 din 27 februarie 2001 privind trecerea în rezervă a unui general din Ministerul Apărării Naţionale
9. ^ Decretul nr. 333 din 28 aprilie 2005 privind chemarea în activitate a unui general în rezervă din Ministerul Apărării Naţionale
10. ^ Bună Ziua, Ardeal, 22 noiembrie 2005 - "Degeratu vinovat pentru sângele vărsat"
11. ^ Ziarul Financiar, 19 ianuarie 2005 - Generalul Constantin Degeratu îşi apără onoarea
12. ^ Amos News, 10 noiembrie 2002 - "Dictionar VIP: Radu Vasile despre Constantin Degeratu"
13. ^ Decretul nr. 517 din 30 noiembrie 2000 privind conferirea Ordinului Naţional Steaua României în grad de Mare Cruce din Ministerul Apărării Naţionale

[modifică] Legături externe

• CV-ul lui Constantin Degeratu pe situl Ministerului Apărării Naţionale
• CV-ul lui Constantin Degeratu pe situl Administraţiei Prezidenţiale, accesat la 21 aprilie 2007
• Jurnalul Naţional, 4 mai 2005 - "Rocada" generalilor represivi

Predecesor: gen. Dumitru Cioflină

Şeful Marelui Stat Major al Armatei Române 22 ianuarie 1997 - 15 februarie 2000

Succesor: gen. Mircea Chelaru