Capitulare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Generalul Arthur Ernest Percival capitulând în fruntea trupelor britanice în faţa japonezilor după Bătălia de la Singapore din timpul celui de-al doilea război mondial.

Capitularea britanicilor conduşi de Lord Cornwallis în faţa armatei continentale coloniale în timpul războiului de independenţă. Britanicii au arborat steagul alb care simbolizează capitularea.

Capitularea este actul prin care soldaţii sau alte tipuri de forţe combatante încetează luptele şi devin prizonieri de război, fie prin voinţa proprie, fie ca urmare a ordinelor superiorilor. Steagul alb este folosit de cele mai multe ori pentru a anunţa dorinţa de capitulare. De asemenea mai este folosit gestul ridicării mâinilor goale deasupra capului.

Capitularea poate fi condiţionată, dacă partea care se predă este de acord să înceteze lupta numai după ce partea victorioasă face anumite promisiuni. În cazul în care învingătorul nu face nicio promisiune de tratament în afara celor prevăzute de dreptul internaţional avem de-a face cu o capitulare necondiţionată. În mod normal, un beligerant nu va fi de acord să capituleze necondiţinat decât în condiţiile în care este complet incapabil să mai continue ostilităţile.

Condiţiile în care trebuie trataţi prizonierii de război sunt stabilite de Convenţia de la Geneva.

Pot capitula şi naţiuni întregi, în încercarea de a pune capăt unui război. Capitularea are loc prin semnarea unui armistiţiu sau a unui tratat de pace.

[modifică] Vedeţi şi:

• Capitulare necondiţionată
• Legile războiului